Mihail Kalașnikov, cel mai letal inventator din istorie
Care este cea mai letală armă a secolului al XX-lea? Poate te gândești mai întâi la bomba atomică, despre care se estimează că a ucis până la 200.000 de oameni atunci când Statele Unite au lansat două asupra orașelor japoneze Hiroshima și Nagasaki în 1945. Dar o altă armă este responsabilă pentru mult mai multe decese, numărând milioane de victime. Este pușca de asalt Kalașnikov, cunoscută în mod obișnuit sub numele de AK-47.
Dezvoltată inițial în secret pentru armata sovietică, se estimează că până în prezent au fost produse 100 de milioane de puști de asalt AK-47 și variante ale acesteia. Această armă se găsește acum în întreaga lume, inclusiv în mâinile multor civili americani, care în 2012 au cumpărat tot atâtea AK-47-uri cât poliția și armata rusă. Ca medic, am fost martor la distrugerea pe care această armă o poate provoca asupra cărnii umane.
Invenția lui Kalașnikov
Rusul Mihail Kalașnikov a inventat arma care îi poartă numele la mijlocul secolului al XX-lea. Născut pe 10 noiembrie 1919, Kalașnikov a fost mecanic de tancuri în armata sovietică în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. A fost rănit în timpul invaziei germane a URSS-ului în 1941.
Văzând direct avantajul de luptă conferit de armele de foc superioare ale Germaniei, Kalașnikov a hotărât să dezvolte o armă mai bună. În timp ce se afla încă în armată, a proiectat mai multe modele care au pierdut în fața concurenților înainte de a proiecta în cele din urmă primul AK-47.
Numele celei mai mari invenții a lui Kalașnikov înseamnă Automat Kalașnikova 1947, anul în care a fost produs pentru prima dată.
În 1949, AK-47 a devenit pușca de asalt a Armatei Sovietice. Adoptată ulterior de alte națiuni din Pactul de la Varșovia, arma s-a răspândit rapid în întreaga lume, devenind un simbol al revoluției în țări îndepărtate precum Vietnam, Afghanistan, Columbia și Mozambic, pe al cărui steag figurează proeminent.
De-a lungul vieții sale lungi, Kalașnikov a continuat să perfecționeze designul său clasic. În 1959, a început producția AKM-ului său, care a înlocuit receptorul frezat al AK-47-ului cu unul din metal ștanțat, făcându-l atât mai ușor, cât și mai ieftin de produs. A dezvoltat, de asemenea, mitraliera PK alimentată cu cartușe. Arme AK-47 modificate sunt încă în producție în țări din întreaga lume.
Avantajele și abundența AK-47
De ce a fost AK-47 o pușcă atât de revoluționară?
Este relativ ieftin de produs, ușor de purtat și ușor de utilizat, cu recul redus. Se laudă, de asemenea, cu o fiabilitate legendară în condiții dure, de la junglе mlăștinoase la furtuni de nisip din Orientul Mijlociu, atât în frig extrem, cât și în căldură.
Necesită, de asemenea, întreținere relativ redusă. Acest lucru provine de la pistonul său mare de gaze și de la spațiile largi dintre părțile mobile, care ajută la prevenirea blocării.
Lui Kalașnikov îi plăcea să se laude cu superioritatea puștii față de pușca M-16 a armatei americane. „În timpul Războiului din Vietnam”, a spus el într-un interviu din 2007, „soldații americani își aruncau M-16 (denumirea militară americană a automatului AR-15 – n.r.) pentru a lua AK-47 și cartușe pentru acestea de la soldații vietnamezi morți. Și aud că soldații americani din Irak o folosesc destul de des”.
Cea mai abundentă armă de foc din lume este, de asemenea, bine adaptată pentru criminalitate și terorism. Cei care au luat ostatici și au luat cu asalt Satul Olimpic din München în 1972 erau înarmați cu puști Kalașnikov, iar autorii unor împușcături în masă din SUA au folosit versiuni semi-automate ale armei în atentate în Stockton, California și Dallas.
Armata SUA a acționat ca distribuitor al armei în conflictele din Afghanistan și Irak. Cu o durată de viață de 20 până la 40 de ani, AK-urile sunt ușor de relocat și reutilizat.
Astăzi, prețurile globale se situează adesea în sute de dolari, dar unele AK-47-uri pot fi obținute pentru doar 50 de dolari americani. Producția mondială uriașă a armei, în special în țările cu costuri reduse ale forței de muncă, a determinat scăderea prețurilor.
Moștenirea lui Kalașnikov
Pentru eforturile sale, Uniunea Sovietică i-a acordat lui Kalașnikov Premiul Stalin, Steaua Roșie și Ordinul Lenin. În 2007, președintele Vladimir Putin a evidențiat pușca Kalașnikov ca „un simbol al geniului creativ al poporului nostru”.
Kalașnikov a murit ca erou național în 2013, la vârsta de 94 de ani.
De-a lungul celei mai mari părți a vieții sale, Kalașnikov a respins încercările de a-l încărca cu vinovăție pentru numărul vast de ucideri și răniri provocate de invenția sa. A insistat că a dezvoltat-o pentru apărare, nu pentru ofensivă.
Când un reporter l-a întrebat în 2007 cum poate dormi noaptea, el a răspuns: „Dorm bine. Politicienii sunt cei de vină pentru că nu au reușit să ajungă la un acord și au recurs la violență”.
Totuși, în ultimul an al vieții sale, Kalașnikov și-ar fi schimbat opinia. A scris o scrisoare către Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse, spunând: „Durerea din sufletul meu este de nesuportat. Continui să-mi pun aceeași întrebare de nerezolvat: Dacă pușca mea de asalt a luat vieți omenești, asta înseamnă că sunt responsabil pentru moartea lor”.
Este o dezbatere perpetuă: Ce ucide? Armele sau cei care le poartă? În partea de jos a scrisorii, a semnat: „un rob al lui Dumnezeu, proiectantul Mihail Kalașnikov”.
Foto sus: Americanul Eugene Stoner (stânga) și Mihail Kalașnikov țin în mâini puștile de asalt pe care le-au proiectat, AR-15 și AK-47, la 22 mai 1990 (© Sgt. Chris Lawson / United States Marine via Wikimedia Commons)
-----
Autor: Richard Gunderman, profesor de Medicină, Arte Liberale și Filantropie, Universitatea Indiana
Articol publicat inițial pe site-ul The Conversation (engleză) sub licență Creative Commons.
Mai multe pentru tine...
