Nae Leonard, „Prinţul operetei” şi idolul româncelor în perioada interbelică, a fost un adevărat Casanova
De la şcolăriţe şi pănă la femei măritate, toate, dormeau cu fotografia lui sub pernă. În cele din urmă însă, cinematograful a învins opereta, iar Rudolf Valentino i-a luat locul în inimile nenumăratelor sale admiratoare.
Nae Leonard va rămâne, în istoria culturii naţionale, unul dintre cei mai mari artişti români, supranumit „Prinţul operetei”, iar în memoria publică, drept bărbatul cuceritor care a creat o adevărată isterie amoroasă în rândul nenumăratelor sale admiratoare.
Legendarul tenor a conferit operetei o fortă de atracţie extraordinară, în perioada de vârf a carierei sale, acest gen muzical atingând o popularitate fără precedent. De la şcolăriţe şi pănă la femei măritate, toate, dormeau cu fotografia lui sub pernă.
„Diamantul din noroi”
Nae Leonard s-a născut în 1886, la Galaţi, în mahalaua noroioasă a Bădălanului, pe malul Dunării. A fost rodul iubirii dintre Constantin Nae, un modest mecanic de locomotivă, şi Carolina Schäffer, o frumoasă austriacă.
Deşi a murit tânără, aceasta a apucat să-i insufle fiului său pasiunea pentru valsul vienez, pentru muzică şi poezie în general. De la tatăl său, marele tenor a moştenit dragostea de libertate si mandria.
Nae Leonard a păşit întâia dată pe o scenă la Teatrul Moldavia din Buzău, cu ocazia unei serbări şcolare. Peste ani însă, avea să devină coleg de scenă cu celebrul Tony Bulandra.
Constantin Naie şi-a înscris fiul la Institutul Otescu, una dintre şcolile bune din Bucureşti. Încă de pe atunci chipeşul adolescent primea deja biletele de dragoste.
În 1903, a absolvit şcoala şi, pentru a-şi putea continua studiile, s-a angajat în trupa lui Nicu Poenaru. Era sărac, dar avea 16 ani şi trăia fericit în lumea actorilor.
În iunie 1907, Leonard a fost distribuit în rolul Danilo din "Vaduva Vesela", spectacol jucat la Grădina Oteteleşanu. Publicul l-a aplaudat frenetic minute în şir. Succesul său lui Leonart a fost de-a dreptul fulminant. Cădura vocii tânărului tenor, magnetismul privirii sale şi mai ales calităţile luie de artist dramatic au vrăjit publicul.
După triumful din "Vaduva Veselă", Leonard a devenit artistul român cu cea mai mare priză la public, în special la cel feminin.
Au fost tipărite mii şi mii de ilustraţii cu chipul său pentru că toate femeile doreau să-l aibă. A devenit idolul româncelor din perioada interbelică. Toate îl adorau, fie ele adolescente sau femei rostuite. Pasiunea pentru Leonard căpătase accente de isterie naţională.
Nicio femeie nu-i putea rezista aşa că nu-i de mirare că a avut nenumărate relaţii amoroase. Primea zilnic buchete de flori şi teancuri de scrisori parfumate.
Dimitrie Gusti este cel care i-a sugerat lui Leoard reţeta succesului: rolul tânărului înflăcărat, plin de vervă, îndrăgostit. Sfatul s-a dovedit mai mult decât inspirat.
Nu numai succesul la femei i-a atras ura bărbaţilor, şi mai cu seamă cea a soţilor şi amanţilor înşelaţi cu el, ci şi cel material. Devenise cel mai bine plătit artist al momentului fiind copleşit cu daruri. Poate că tocmai de aceea cei din jurul său „l-au ajutat” să redevină sărac.
Declinul şi ultima cădere a cortinei
La 40 de ani, Nae Leonard avusese deja nenumărate aventuri şi două mariaje desfăcute. După divorţul de fiica moşierului Guriţă, de la Focşani, Elena, s-a îndrăgostit de Dora Steuermann, cea care avea să-i devină a treia sotie. Viaţa trăită cu intensitate maximă i-a ruinat sănătatea faimosului tenor. Era fumător şi băutor de cafea „înrăit”. Tuşea dar credea că de vină sunt ţigările.
În acea perioadă, a fost angajat pentru a susţine spectacole în Franţa. Avea frecvent febră, iar în timpul unei reprezentaţii, s-a prăbuşit pe scenă. Abia atunci a acceptat să fie consultat de un medic şi avea să afle că suferă de tuberculoză. Este momentul în care îl va părăsi şi a treia soţie.
Trăia nu doar declinul vieţii şi carierei sale, ci şi pe cel al operetei.
Cinematograful devenise distracţia la modă în acele timpuri, iar vedetele nu mai erau pe scenă, ci pe banda de celuloid. Cuceritorul Nae Leonard fusese detronat de Rudolf Valentino. Şcolăriţele şi femeile purtau în ghiozdane şi poşete poza noului lor idol.
Bolnav şi sărac, pentru că nu-şi putea permite internarea într-un sanatoriu, Leonard s-a retras la Câmpulung, unde se mutase tatăl său după pensionare.
Acolo avea să moară, într-o seară de decembrie a anului 1928, privind pe ferestră în timp ce asculta la gramofon "Contesa Maritza". Avea doar 42 de ani.