Moartea lui Mihail Sebastian: Lovit de un camion, pe un bulevard din București

Mihail Sebastian a murit la 38 de ani, în plină tinerețe creatoare, lovit de un camion. Autorul piesei „Steaua fără nume” a avut o existență care a stat sub semnul ghinionului. Manuscrisul romanului „Accidentul” i s-a furat și a fost nevoit să reia cartea de la zero. A fost îndrăgostit iremediabil de frumoasa actriță Leny Caler, cu care a avut o relație neîmplinită.

În 1945, Mihail Sebastian era un scriitor cunoscut, un dramaturg de succes și un publicist care părea să aibă mulți ani de carieră înainte. Pe 29 mai, viața lui s-a curmat subit, în urma unui accident de mașină. A fost lovit de un camion pe Bulevardul Regina Maria din capitală, în apropierea unei stații de tramvai. A murit la câteva minute după impact. Traseul lui Sebastian din ziua morții, ultimele activități și momentul accidentului au fost relatate pe larg în ziarele vremii, la finalul lunii mai 1945.

În ziua morții, scriitorul luase, așa cum obișnuia, masa împreună cu părinții săi. Se îndrepta către Universitate unde urma să țină o conferință.

„În dreptul bisericii Sf. Ilie , a traversat strada. La mijlocul ei, el a fost însa surprins de o autoduba, ce se apropia cu o viteza fantastica. În ultimul moment, sperând ca totusi bolidul amenintator îl va ocoli, Mihail Sebastian s-a oprit, înfruntând cu privirea pericolul. Sofeurul, care a observat abia în ultimul moment primejdia, a încercat sa stopeze, însa frânele n-au raspuns la comanda. Masina a lovit lateral pe Mihail Sebastian, proiectându-l pe caldarâm. Masina purta nr. 19 308 si era condusa de proprietarul ei, Ion Zapodeanu. Imediat, trecatorii i-au sarit în ajutor si cu o alta masina a fost transportat la dispensarul dr. Gâdei. S-a constatat fractura bazei craniului si, cu toate îngrijirile ce i s-au dat, Mihail Sebastian a murit peste câteva minute, la orele 3.15”, scria pe 1 iunie 1945 revista „Cortina” despre „Destin tragic. Ultima zi a scriitorului Mihail Sebastian“.

Scriitorul avea în buzunarul hainei cu care era îmbrăcat textul conferinței pe care urma să o țină la Universitate.

Mulți dintre apropiați și cunoscuții scriitorului au privit moartea sa tragică ca pe o stație finală a unei vieți care a stat sub semnul ghinionului.”Accidentul a venit dupa un șir lung de mari necazuri: i-a ars casa de doua ori, i s-a furat valiza unde avea unicul exemplar al unui roman pe care îl terminase și lucrase la el cinci ani... și atâtea altele!”, scrie D.I. Suchianu în cartea ”Foste adevaruri viitoare”. Au existat însă voci care au considerat că accidentul a fost unul regizat și că, de fapt, cineva ar fi dorit moartea evreului care fusese incomod prin scrierile sale.

Evreu vânat de antisemiți și renegat de cei cu aceeași origine

Pe numele adevărat Iosif Hechter, Mihail Sebastian s-a născut, la Brăila, într-o familie evreiască. A urmat studiile universitare de drept și filosofie la București. A lucrat ca secretar la o casă de avocatură și mai apoi ca avocat. Intrarea în literatură i-a făcut-o Nae Ionescu, cel care a fost președintele comisiei sale de bacalaureat.

Prin Nae Ionescu a ajuns să-l cunoască pe Mircea Eliade, de care-l va lega o lungă prietenie. A publicat romanul „Orașul cu salcâmi”  în 1935, iar în 1940 apărea romanul de dragoste „Accidentul ”.

Manuscrisul inițial al romanului Accidentul, care cuprindea cinci capitole, i-a fost furat lui Sebastian când se afla în Franța. Autorul nu a fost găsit, iar manuscrisul s-a pierdut pentru totdeauna. Scriitorul a fost nevoit să reia romanul de la zero.

Începând cu 1940 a cunoscut prigoana antisemită. I s-a interzis să mai publice ca ziarist, i s-a restras licența de avocat. Din cauza faptului că era evreu, piesele sale au fost interzise. Pentru a putea pune în scenă „Steaua fără nume”, Mihai Sebastain s-a folosit de un pseudonim: Victor Mincu.

Scriitorul s-a ales cu titularura de „evreul improbabil” fiind condamnat de antisemiți pentru originea sa dar și renegat de evrei care l-au considerat trădător și apropiat al Partidului Comunist în 1944. Una dintre cele mai controversate relații ale lui Sebastian a fost cea cu Lucrețiu Pătrășcanu, ministru al Justiției în primii ani ai comunismului. În romanul „După două mii de ani", Mihail Sebastian s-a confesat în legătură cu ce înseamnă să fii evreu.

Îndrăgostit nebunește de Leny Caler

Mihail Sebastian a scris ”Jocul de-a vacanța” pentru una dintre frumusețile Bucureștiului interbelic, actrița Leny Caler de care a fost foarte îndrăgostit. Frumoasa actriță avusese o relație furtunoasă și cu Camil Petrescu

Pe MIhail Sebastian, Leny l-a cunoscut când era deja căsătorită cu Scarlat Froda. Ea l-a apreciat ca scriitor, nu și ca bărbat. El, în schimb, a sfârșit îndrăgostit nebunește de ea. Leny a vrut să-l cunoască, după ce i-a citit scrierile. Tânărul stângaci Mihail Sebastian s-a îndrăgostit imediat de cea care era deja o celebritate a vremii.

"În entuziasmul și în graba tinereții mele, n-aveam dorință mai vie decît să cunosc, cît mai curînd, autorul al cărui scris mă fermeca, mă tulbura chiar. Și, într-o bună zi, mi-a fost prezentat. Am fost surprinsă și – de ce să nu mărturisesc – chiar puțin dezamăgită cînd l-am văzut. Nu-mi venea să cred că tînărul din fața mea, timid, stîngaci, cu o înfățișare insignifiantă, este autorul, talentatul autor al articolelor din ziare, al nuvelelor care mă încîntaseră”, scria Leny după întâlnirea cu scriitorul.,

Nu se știe dacă Leny l-a iubit cu adevărat pe bărbatul Mihail Sebastian. Mărturiile rămase de pe urma lui arată că scriitorul a divinizat-o pe actriță: "Aveam aseară, plecînd de la Leni, sentimentul că, dacă m-aș sinucide în chiar noaptea aceea, aș face-o împăcat, aproape cu voie-bună... N-am să-i pot explica niciodată cît de mult înseamnă – sau putea să însemne – ea pentru mine. Și nici eu nu-mi dau seama dacă o iubesc cu un mare amor sau cu ultimele mele rezistențe de viață".

„Jocul de-a vacanța” a fost scrisă pentru Leny Caler

Provocat de Leny, care i-a cerut să scrie o piesă de teatru pentru ea, Mihai Sebastrian scrie ”Jocul de-a vacanța”. Deși opera a fost scrisă special pentru ca Leny să interpreteze rolul principal, după primele audiții, creatorului i s-a părut că actrița nu pune suficient suflet în interpretare. Când autorul a vrut să dea rolul principal altei actrițe, au început certurile. Din bărbatul amorezat până peste cap, Mihai Sebastian începe să vadă defectele actriței și relația se sfârșește.

"Am terminat cu ea, dar dacă faptul în sine a fost destul de ușor, fără violență, pe jumătate surîzînd, să nu mi se pară că de aici încolo va fi la fel de ușor. Vin acum ceasurile de neliniște absurdă, nevoia sufocantă de a o vedea, obsesia telefonului care nu mai sună, tentația de a pune mîna pe receptor și de a o chema, speranța de a o întîlni «întîmplător» pe stradă, mica alarmă de a trece prin fața teatrului, nevoia de a ridica privirea, cînd trec pe strada ei, spre ferestrele ei – să văd dacă sînt luminate și, dacă sînt, cine este la ea în vizită – și dacă nu sînt, unde o fi ea la ora asta?”, scria Sebastian după despărțirea de Leny.

”Sebastian a fost atât de iubit de mulți”

Deși se despărțiseră de câțiva ani, moartea lui Sebastian a șocat pe frumoasa actriță. A primit vestea de la un amic comun. ”Am rămas ca trăsnită, cutremurată în toată ființa mea. Refuzam cu încăpățânare să cred, să înțeleg gândul absurd că Mihai nu mai este, că n-o să-l mai văd, că nu voi mai vorbi cu el. Că Mihail Sebastian nu va mai scrie! Că acea unică vivacitate, că acea minte scăpărătoare au încetat brusc, asemeni unei flăcări care s-a stins, și că prietenul meu nu va mai fi niciodată nicăieri. Nu, așa ceva nu putea fi crezut. La înmormântarea lui, cimitirul era plin de oameni de toate vârstele. Sebastian a fost atât de iubit de mulți, de apreciat ca om, ca literat, ca ziarist, ca profesor, încât toți acești admiratori au ținut să-l întovărășească până la urmă. Era o splendidă zi de mai, una din acele zile de primăvară pe care le iubea Mihai”, scria Leny Caler în revista ”Teatrul” (1986) despre moartea lui Sebastian.

Șoferul care conducea camionul care i-a adus moartea lui Sebastian a primit doar doi ani de închisoare.

Scriitorul a fost înmormântat în cimitirul evreiesc Filantropia.

_{Sursa: adevarul.ro}