Moartea căpitanului-pirat William Kidd, o eroare a justiţiei?

Dupã mai bine de 300 de ani, voci ale unor istorici precum Angus Konstam se pronunţã în favoarea ipotezei unei execuţii orchestrate de aristocraţi a controversatului cãpitan Kidd, pirat scoţian cunoscut mai degrabã din cauza procesului la care a fost supus dupã întoarcerea din expediţia din Oceanul Indian decât din cauza unei potenţiale reputaţii de proscris.

Faima lui William Kidd îşi are originile în circumstanţele problematice ale interogãrii de cãtre Parlamentul Englez şi a procesului care îi aduce în cele din urmã pedeapsa capitalã, mai puţin în activitãţile prãdalnice care au fost inferioare comparativ cu cele ale piraţilor contemporani. Unul dintre piraţii notorii sau dintre întreprinzãtorii privaţi cei mai blamaţi, adesea pe nedrept, ai secolului al XVII-lea, secol prin excelenţã al raţioanalizãrii puterii statale? Aura sa legendarã a fost oricum mult augmentatã în anii de dupã executarea sa, mai ales prin zvonurile legate de existenţa unei comori bine ascunse, cuprinzând în jur de 200 de lingouri de aur, cântate de piraţii de pretutindeni în faimosul Captain Kid's Farewel to the Seas, or, the Famous Pirate's Lament. Umbra cãpitanului o regãsim în poveştile captivante şi misterioase ale lui Edgar Allan Poe (The Gold Bug), Robert Louis Stevenson (Treasure Island) sau Washington Irving (The Devil and Tom Walker), precum şi în imaginaţia bogatã a cãutãtorilor de comori care au cutreierat Oak Island în Nova Scotia, Suffolk County, Long Island în New York, Charles Island în Milford, Connecticut;Thimble Islands în Connecticut, insula Grand Manan în Bay of Fundy….

În ciuda acestor legende entuziaste din jurul persoanei sale, cariera sa piratereascã s-a rezumat doar la câteva dispute urmate de o încercare disperatã de a-şi reabilita reputaţia. Piratul nãscut în Dundee în ianuarie 1654, fiu al unui cãpitan de galerã, apare pentru prima datã în documentaţia unui echipaj franco-britanic angajat într-o expediţie în Caraibe (1689). În urma unei revolte Kidd preia conducerea echipajului şi reorienteazã corabia spre colonia englezã Nevis, unde a condus rezistenţa antifrancezã.

Graţie acţiunilor sale întreprinzãtoare din timpul rãzboiului Marii Alianţe, precum capturarea de vase private, Kidd este rãsplãtit considerabil. În 1691 se însoarã cu Sarah Oort, cea mai bogatã vãduvã din New York şi amândoi se mutã într-o vilã din Wall Street. Pe 11 decembrie 1695, Bellomont, guvernatorul din New York, New Hampshire şi Massachusetts, îl însãrcineazã pe deja experimentatul Kidd cu atacul asupra lui Thomas Tew, John Ireland, Thomas Wake, William Maze şi tuturor care se aflau în raporturi de alianţã cu piraţi, precum şi asupra galerelor franceze. Pe 10 aprilie corabia sa, Adventure Galley porneşte din Londra spre New York, captura cea mai importantã fiind cea din 1698, a lui Quedagh Merchant, cu un cargo francez estimat la 75.000 lire sterline.

Controversa procesului lui William Kidd

Deşi nu a comis vreo crimã, Kidd este forţat sã suporte o încarcerare de 18 luni, un proces caraghios şi o execuţie de mântuialã. De ce? Poate pentru cã devenise un pion periculos în jocurile politice britanice, un personaj capabil sã ridiculizeze guvernul sau sã pãteze reputaţia regelui? Documente recent cercetate indicã un proces totalmente orchestrat, a cãrui victimã este cãpitanul Kidd. Problemele sale încep în 1695, când ajunge prima datã pe pãmânt englez. Un om de success, la vârful carierei marinãreşti, în posesia propriului vas corsar. Existã totuşi o diferenţã între pirat şi corsar.

Corsarul este îndrituit de guvern sã vâneze corãbiile comerciale inamice, guvernul pãstrând o parte din pradã. În fapt este vorba despre o formã de piraterie legitimã. În Londra Kidd îl întâlneşte pe Robert Livingston, prieten cu Bellomont, cu care plãnuieşte construcţia unui vas care sã stopeze pirateria francezã în Oceanul Indian. În afarã de Bellomont, susţinãtorii lui Kidd îi mai includeau pe contele de Romney, ducele de Shrewsbury, notarul John Somers şi amiralul Edward Russell, toţi membri marcanţi ai guvernului Whig, liberal. Regale William elibreazã licenţa de corsar, dar, în mod ciudat, ãmiralitatea nu urma sã primeascã nimic, ci toatã prada avea sã revinã susţinãtorilor proiectului, mai puţin procentajul rezervat lui Kidd şi echipajului sãu.

“Sponsorii” lui Kidd intenţionau sã ţinã toatã afacerea secretã, şi dintr-un motiv bun:era un aranjament dubios, cu potenţiale consecinţe nefaste. În New York, Kidd recruteazã membrii noi, totul decurge bine pânã când se întâlneşte cu un convoi de corãbii cu licenţa Companiei Indiilor de Est, aflate sub comanda comodorului Warren din Marina Regalã. Warren a dorit sã îi preseze pe oamenii lui Kidd, iar acesta, pentru a-i apãra, fuge în toiul nopţii, ceea ce îi prilejuieşte lui Warren un raport critic care îl descrie pe Kidd ca fiind un pirat periculos. Brusc cãpitanul devine un proscris în ochii autoritãţilor.

Deşi în anul urmãtor cutreierã mãrile în cãutarea prãzii, în ciuda intenţiilor sale oneste, Indiile de Est îi neagã accesul în porturi. Frustrarea echipajului provoacã revolte pe punte. Lucrurile par a se îmbunãtãţi dupa marea sa capturã a Quedagh Merchant, care i-ar fi permis sã-şi plãteascã marinarii şi creditorii. În drum spre casã are o altercaţie cu piratul Robert Culliford pe lângã insula Madagascar, în urma cãreia abandoneazã Adventure Galley şi porneşte mai departe cu doar 12 membri de echipaj, Quedagh Merchant şi resturile prãzii. În martie 1699 ajunge în Caraibe, unde îşi lasã captura şi se îndreaptã spre casã pentru a da explicaţii cu privire la acţiunile sale. La întâlnirea cu Bellomont, acum guvernator în New York şi New England, acesta pare rezervat. Motivul iese la luminã dupã trei zile, când Kidd este arestat.

Problema era cã, din cauza discreditãrii perpetue şi a calomniilor constante la adresa sa, cei care l-au susţinut iniţial în proiectele sale mãreţe acum negau orice apropiere faţã de el. În schimb, Kidd este încarcerat vreme de 6 luni, dupã care trimis la Londra pentru proces. În Londra nu exista niciun dubiu cã era vorba despre un pirat notoriu, întrebarea era doar în ce mãsurã erau regele şi ‘sponsorii’ implicaţi. Când Kidd ajunge în aprilie 1700, Parlamentul tocmai îşi încheie sesiunea. Dupã un interogatoriu al Amiralitãţii, Kidd este aruncat în închisoarea de la Newgate, pe care o va suporta vreme de 12 luni. Amiralitatea pregãteşte capetele de acuzare, iar Kidd, când primeşte copii ale documentelor relevante, constatã absenţa esenţialului:acele premise care îi îngãduiau ‘aborbdarea’ francezilor. Acele premise aflate astãzi la Arhivele Naţionale.

Pe 27 martie 1701 Kidd este în sfârşit chemat în faţa Parlamentului, acum dominat de conservatorii Tory, care se bazau pe Kidd pentru a-i discredita pe adversarii lor politici. Kidd îşi afirmã cu tãrie inocenţa şi neagã posibilele încurajãri la acte ilicite din partea creditorilor sãi. Procesul începe pe 8 mai, fãrã ca nefericitul personaj sã beneficieze de avocat. Acuzarea aduce în prim plan asasinarea lui William Moore, cel care condusese revolta împotriva lui Kidd la întâlnirea cu o galerã olandezã de la începuturile vieţii de proscris a lui Kidd. Doi marinari comit sperjur, declarând cã a fost crimã cu premeditare.

Aceastã exagerare vãditã este continuatã cu succes de cinci acuzaţii de piraterie, pornind de la captura lui Quedagh Merchant. Permisele lipsesc cu desãvârşire. Procurorul îl eticheteazã pe cãpitan drept inamic public. Din acest moment Kidd refuzã sã mai lupte cu acuzatorii determinaţi sã-l trimitã la moarte. Consecinţa:este gãsit vinovat pentru toate celelalte fapte. Doar în momentul în care judecãtorul pronunţã sentinţa mai are puterea de a reacţiona:“Dumnezeul meu, este o pedeapsã foarte grea. Dupã pãrerea mea sunt omul cel mai nevinovat cu putinţã. Dar am fost trãdat.”

Pe 23 mai 1701 Kidd este spânzurat la Wapping, iar corpul îi este transportat la Tilbury, înghesuit într-o cuşcã de fier, suspendat deasupra Tamisei ca semn de avertizare împotriva activitãţilor piratereşti. Legenda sa înfloreşte deloc surprinzãtor dupã execuţie, Kidd apãrând în cartea lui Charles Johnson, A General History of Pirates, din 1724, în postura unuia dintre cei mai mari ucigaşi şi proscrişi din istorie. Adevãrul procesului iese la ivealã abia în 1910, când se redescoperã permisele franceze şi istoricii se angajeazã în investigarea amãnunţitã a circumstanţelor nefericite a execuţiei cãpitanului. În 2009 o fundaţie a marinarilor din Dundee declarã cã se doreşte redeschiderea procesului lui Kidd la Curtea de Apel. În sfârşit cãpitanul William Kidd are şansa de a-şi reabilita numele…