Marchizul de Sade, libertinul absolut jpeg

Marchizul de Sade, libertinul absolut

Donatien Alphonse Francois, marchiz, apoi conte de Sade, a avut unul dintre cele mai bizare ┼či interesante destine din istorie. Opera sa, anatemizat├ú, interzis├ú, blamat├ú pentru con┼úinutul imoral, a fost doar recent integrat├ú ├«n seria marilor capodopere, ┼či asta datorit├ú lui Guillaume Apollinaire. Astfel, cel de mul┼úi considerat un geniu al r├úului devine un scriitor de valoare ├«n ciuda maniilor, obsesiilor, perversiunilor cu care i-a fost creditat├ú opera at├óta vreme. Dincolo de aparen┼úele pornografice exist├ú un substrat filosofic ce merit├ú analizat.

Epoca Marchizului de Sade

De Sade numea secolul al XVIII-lea ÔÇťveacul coruperii absoluteÔÇŁ, ├«n cel mai reprezentativ roman al s├úu, ÔÇťJustineÔÇŁ, un secol ├«n care virtutea este un adev├úrat pericol. Este o perioad├ú a frivolit├ú┼úii, a┼ča cum o descriu ┼či Fichte sau Kuno Fischer. Toate momentele de cump├ún├ú ale istoriei se caracterizeaz├ú de altfel printr-o epuizare intern├ú, prin ├«ncerc├úri disperate de a reumple cu ceva golul acompaniat de drama for┼úelor slabe ┼či vie┼úii vl├úguite. Peste tot domin├ú un soi de poezie a egocentrismului. Pl├úcerea este cuv├óntul-cheie al secolului.

Egoismul atinge cote inimaginabile ├«n Fran┼úa vechiului regim, dar ┼či ├«n Fran┼úa revolu┼úionar├ú. ├Änainte de Revolu┼úie era, s├ú zicem, caracteristic mai degrab├ú claselor superioare, monarhiei, clerului, nobilimii. Fenomenul se generalizeaz├ú ├«ns├ú ├«ntr-o curs├ú pentru bog├ú┼úii ┼či proprieta┼úi ├«n ciuda principiilor expuse care vorbeau despre egalitate, fraternitate sau libertate. Tot discursul despre sacrificiul pentru binele celorlal┼úi ascundea de fapt dorinta acerb├ú de a-i domina pe ceilal┼úi.

├Än acest context, secolul al XVIII-lea este ┼či perioada ├«n care se sistematizeaz├ú pl├úcerea sexual├ú ┼či modurile de ob┼úinere a acesteia, perioad├ú precedat├ú de desfr├óul din Imperiul Roman ┼či de devierile medievale ├«nscrise ├«n mitul cu incubus. Promiscuitatea ├«┼či construie┼čte propria moral├ú, d├ónd la o parte energia spiritual├ú. Ferocitatea ┼či setea de s├ónge a revolu┼úiei aduc cu sine ┼či frivolitatea pe care o tot descrie Sade ├«n operele sale. Apoteoza iubirii fizice nu este doar marca sa, ci marca unei ere. Foarte des ├«nt├ólnim la Sade ideea leg├úturii dintre pl├úcere ┼či filosofie: ÔÇťFocul pasiunii este mereu aprins de tor┼úa filosofieiÔÇŁ (ÔÇťJulietteÔÇŁ).

Filosofia lui Sade este una eclectic├ú, invoc├óndu-i pe Spinoza, Vanini, Holbach, Buffon, Voltaire, Montesquieu sau La Mettrie. O filosofie senzualist├ú menit├ú s├ú legitimeze pl├úcerea sexual├úÔÇŽSade este ateu convins. Singura realitate pentru el este materia aflat├ú ├«n perpetu├ú mi┼čcare, care nu are nevoie de un creator. Individul beneficiaz├ú de libertate absolut├ú, complet divortat├ú de religie ┼či Biseric├ú.

├Än 1793, pe 10 noiembrie, este instituit cultul Ra┼úiunii, singura capabil├ú de a da unitate rasei umane. Doar c├ú ra┼úiunea abstract├ú devine un senzualism extrem de concret. Ateismul ┼či erotismul at├ót de iubite de Sade sunt ├«n bun├ú m├úsur├ú regula epocii. La Mettrie expune ┼či el ideea c├ú bucuria iubirii fizice este cel mai dezirabil comportament uman, din care decurge satisfacerea tuturor capriciilor imagina┼úiei. Filosofia epocii lupt├ú pentru exprimarea f├úr├ú limite a libert├ú┼úii politice, religioase ┼či morale, pentru abolirea traditiilor. Este de fapt o extindere a libertinajului care se practica la curtea regal├ú.

Via┼úa regelui Ludovic al XV-lea este, de pild├ú, una de prostitu┼úie ne├«ncetat├ú. Dar el ├«ntre┼úine o armat├ú de metrese pe seama popula┼úiei, ceea ce aduce statul ├«n cele din urm├ú ├«n pragul falimentului. Nici Maria Antoaneta nu scap├ú de stigmatul unei vie┼úi demn├ú de ├«mp├úr├úteasa Messalina, faimoasa nimfoman├ú. Imoralitatea, ipocrizia, viciile ┼či vulgaritatea nobilimii ┼či clerului nu scap├ú nici ele din vizorul marchizului, care profit├ú de orice ocazie pentru a-i ridiculiza pe cei care propov├úduiesc bunele moravuri f├úr├ú a le respecta. Criticile acerbe la adresa sistemului bisericesc aduc lucr├úrile lui de Sade pe lista din Index Expurgatorius, pentru c├ú probabil orgiile pe care le descrie ├«n care sunt implica┼úi cardinali, iezui┼úi, carmeli┼úi, papi, nu sunt departe de realitate.

600full marquis de sade jpg jpeg

Sade nu era chiar at├ót de nedrept c├ónd prezenta clerul ├«ntr-o manier├ú a┼ča de odioas├ú, dac├ú citim relat├úrile lui Pierre Manuel, care culege rapoarte ale poli┼úiei franceze surprinz├ónd oameni ai Bisericii in ipostaze nu tocmai virtuoaseÔÇŽOpinia public├ú ├«mp├úrt├ú┼če┼čte acuzele lui de Sade, dedic├ónd clerului tot felul de poezioare satirice. Nici iezui┼úii nu erau str├úini de c├úutarea placerii, ace┼čtia ascunz├óndu-┼či ac┼úiunile imorale ├«n spatele mantiei misticismului ┼či pio┼čeniei. Dup├ú cum ne spune ┼či Blaise Pascal ├«n ÔÇťScrisori provincialeÔÇŁ, liderii ordinului permiteau comportamentele aberante. Foarte faimos este cazul din 1782, c├ónd iezuitul Jean Baptiste Girard, rector la seminarul de la Toulon, ├«ncepe o rela┼úie cu cea care I se confesa, Catherine Cadiere. Aventura ocazioneaz├ú un volum mare de literatur├ú pornografic├ú, pornind de la misticismul sexual care reu┼če┼čte s├ú seduc├ú o fecioar├ú ┼či s├ú o foloseasc├ú ├«ntru satisfacerea capriciilor trupe┼čti.

Pe de alt├ú parte, exacerbarea isteriei sexuale din epoca modern├ú ├«┼či are r├úd├úcini mai vechi ├«n fenomene medievale. Cultul iudeo-cre┼čtin care ├«l rupe pe om de natur├ú impun├óndu-i reguli morale stricte este contracarat de festivaluri populare lascive, de cultul Bisericii Sataniste promovat de maniheii din sudul Fran┼úei, de varii societ├ú┼úi secrete. Ciuma, flagelarea, foametea ┼či alte dezastre au contribuit ┼či ele din plin la accentuarea practicilor hedoniste, omul dorind s├ú se lase tot mai mult ├«n voia pl├úcerilor de vreme ce via┼úa este at├ót de fragil├ú. Un carpe diem uneori dus la extrem, chiar de c├útre cei care se pronun┼úau ├«mpotriva principiului. ├Än cuvintele lui Tocqueville, ÔÇťClericii predic├ú despre moral├ú, dar se compromit prin ac┼úiuniÔÇŁ.

├Än general, iubirea acestui secol are puternice accente senzualiste. Pasiunea deriv├ú din curiozit├ú┼úi, filosofia ajut├ú la justificarea promiscuit├ú┼úii. Iubirea fizic├ú pur├ú apare ├«n toat├ú brutalitatea sa ca ideal al naturalismului ┼či materialismului. Odat├ú cu liberalizarea dragostei ┼či femeia devine instrument al pl├úcerii ┼či lascivit├ú┼úii. R├úutatea, tortura, perfidia, tr├údarea, tirania ajung parte component├ú a libertinajului ┼či a explor├úrii unei laturi mai ├«ntunecate a sentimentelor. Teroarea dragostei se va preschimba la Sade ├«n comportamentul care ├«i va purta numele. Oricum secolul la XVIII-lea a produs o bun├ú parte din literatura pornografic├ú existent├ú azi. Astfel de lecturi, gustate ┼či de personaje precum Voltaire, Montesquieu sau Diderot nu recunosc nimic de valoare ├«n afara experien┼úelor lascive ┼či a variatelor forme de pl├úcere sexual├ú.

Bordelul ajunge paradisul, iar prostituata so┼úia cea mai fidel├ú. Joseph Bernard, Crebillon sau Jean Francois Marmontel sunt doar c├ó┼úiva dintre cei care ├«ncearc├ú s├ú legitimeze senzualul prin mantia filosofic├ú. Niciunul ├«ns├ú nu ├«l ├«ntrece pe marchizul de Sade. G├úsim la el o vast├ú gam├ú de sexualitate, care cuprinde prostitu┼úie, orgii, onanism, pederastie, flagelare, avort, afrodisiace, toat├ú aceast├ú umplutur├ú fiind decorat├ú cu o garnitur├ú de torturi ┼či crime.

Via┼úa ┼či opera lui de Sade

S├ú cunoa┼čtem acum mai bine personajul. Marchizul de Sade, filosoful viciilor ┼či ÔÇťprofesseur de crimeÔÇŁ, dup├ú cum ├«l numesc Taine ┼či Michelet, se na┼čte pe 2 iunie 1740 ├«n casa marelui Conde. La v├órsta de 4 ani este trimis la bunica sa ├«n Avignon, apoi st├ú c├ó┼úiva ani cu unchiul s├úu la Ebreuil, unde se preg├úte┼čte pentru admiterea la colegiul Louis le Grand din Paris, una dintre cele mai apreciate facilit├ú┼úi educa┼úionale din ├«ntreaga Fran┼ú├ú. Sade apare descris la aceast├ú v├órs┼úa fraged├ú drept un b├úie┼úel delicat, dar deja plute┼čte deasupra lui un v├úl ├«ntunecta, cu at├ót mai mult cu c├ót beneficiaz├ú de un ┼čarm aproape feminin. Se spune c├ú era un veritabil ┼čoarece de bibliotec├ú, dar unul care ┼či-a stabilit propriul sistem filosofic pe baze epicureice. Se dedic├ú ┼či artelor precum muzica, dansul sau sculptura.

sade jpg jpeg

T├ón├úrul marchiz intr├ú apoi ├«n regimentul de la Cherauz-Legers, devine sub-locotenent ├«n regimentul regelui ┼či ├«n fine c├úpitan al regimentului de cavalerie, servind ├«n r├úzboiul de 7 de ani cu Germania. Se ├«ntoarce ├«n Paris cam prin 1763. In armat├ú ├«ncepe de fapt declinul moral. Sade este obligat s├ú o aleag├ú de so┼úie pe una dintre surorile Montreuil, fiicele presedinteleui Cour des aides, dar tocmai pe cea pe care nu o iube┼čte. Este probabil una din cauzele pentru care se exprim├ú at├ót de vehement ├«mpotriva institu┼úiei c├ús├útoriei ├«n toate operele sale. ┼×i totu┼či so┼úia sa ├«l sprijin├ú ├«n toate scandalurile ├«n care este implicat, mereu devotat├ú ┼či afectuoas├ú. Se zvonea de mult c├ú femeile sunt atrase ├«n mod irezistibil de aerul s├úu viciosÔÇŽ

Dup├ú ├«ncerc├úri nereu┼čite de a o g├úsi pe mai t├ón├úra Montreuil, de care era ├«ndr├úgostit, ├«ncepe o via┼ú├ú desfr├ónat├ú, de bordel, ├«n care se ia la ├«ntrecere cu amicii s├úi aristocra┼úi ├«n materie de vicii. La numai 23 de ani este ├«ncarcerat la Vincennes din cauza comportamentului s├úu sexual extrem. Sade ├«┼či petrece o bun├ú parte a timpului ├«n ├«nchisoare:27 de ani ├«n 11 temnite! ├Äntreaga traiectorie a marchizului se poate rezuma la o via┼ú├ú ├«n carcer├ú ├«ntrerupt├ú ocazional de ├«nt├ómpl├úrile dramatice care ├«i aduc faima.

A doua oar├ú este ├«nchis din pricina afacerii Keller, a c├úrei relatare mai important├ú o reg├úsim la Madame du Deffand. Pe scurt este vorba despre o v├úduv├ú de 30 de ani care ├«i cere ajutorul, marchizul ├«i ofer├ú de lucru ├«n casa lui, unde o supune unui tratament odios, demn de tortura medieval├ú, pentru a demonstra efectele incredibile ale unui unguent fabricat de el. Dup├ú ce Rosa Keller prime┼čte desp├úgubiri, Sade se ├«ntoarce la vechile sale obiceiuri depravate.

Afl├ónd c├ú sora mai mic├ú a so┼úiei sale nu mai este la m├ún├ústire, acesta elaboreaz├ú un plan pentru a o fugi cu cea c├úreia ├«i jur├ú ├«nc├ú o dat├ú iubire etern├úÔÇŽplanul va deveni cunoscut sub denumirea de scandalul de la Marseilles. Relat├úrile iar├ú┼či sunt variate, dar se pare c├ú marchizul a distribuit bomboane cu cantaridin├ú ├«ntr-un bordel, cauz├ónd suicidul unei prostituate, otr├úvirea altor dou├ú, precum ┼či un spectacol orgiastic de tipul saturnaliilor romane. Cercetarea mai recent├ú de documente arat├ú ├«ns├ú c├ú totu┼či evenimentul a fost mult inflorit, nenexist├ónd de fapt niciun deces.

In plus, depravarea era la ordinea zilei ├«n vechiul regim. Marchizul este condamnat la moarte ├«n 1772 pentru sodomie ┼či uz de droguri, dar pedeapsa este ridicat├ú. Fuge o vreme cu iubita sa ├«n Italia, dar ea moare ├«n cur├ónd, ceea ce ├«l impinge pe marchiz ┼či mai tare pe panta decadentei. Dup├ú un r├ústimp ├«n┼úesat cu vicii, Sade este ├«ncarcerat la Vincennes, de unde izbute┼čte s├ú scape cu ajutorul so┼úiei sale. Ajunge ┼či la Bastilia in cele din urm├ú. Din 1774 p├ón├ú ├«n 1790 marchizul zace ├«n ├«nchisoare, ├«n floarea v├órstei. Aici i┼či concepe ciudata oper├ú.

So┼úia sa este cea care ├«i aduce c├úrti ┼či instrumente de scris. Cei 13 ani de prizonierat trebuie s├ú fi avut o influen┼ú├ú fizic├ú ┼či mental├ú cov├ór┼čitoare, din moment ce satisfacerea ├«nclina┼úiilor sale sexuale devine imposibil├ú. Fanteziile sale zburd├ú nestingherite ├«ntre pere┼úi. Lectura ┼či scrisul cap├út├ú accente sexuale din ce ├«n ce mai evidente ┼či este p├úcat c├ú nu ni s-au p├ústrat jurnalele din care am fi putut deduce mai bine ce a putut s├ú produc├ú o minte at├ót de tulburata. ├Än 1789, pentru c├ú l-a insultat pe guvernatorul Bastiliei, este transferat la Charenton, dar ├«n contextul revolu┼úiei este eliberat, ce-I drept, se afl├ú ├«ntr-o situa┼úie material├ú extrem de proast├ú.

EQGBD00Z jpg jpeg

├Än 1791 apare ÔÇťJustineÔÇŁ, urmat├ú de ÔÇťFilosofia ├«n budoarÔÇŁ. Lucrarea ÔÇťCele 120 de zile ale SodomeiÔÇŁ nu este descoperit├ú dec├ót abia ├«n 1904. c├ónd marchizul este iar prins ├«n 1801, dormitorul s├úu ├«l umplu zecile de fotografii obsecne care ilustreaz├ú ┼či opera sa emblematic├ú, ÔÇťJustineÔÇŁ. Marchizul nu st├ú departe nici de evenimentele revolu┼úiei, devenind secretar al Section des Piques/Section de Place Vendome ┼či Section de Robespierre. Totu┼či nici revolu┼úionarii nu-l prea au la inim├ú pentru ca marchizul lupt├ú ├«n general ├«mpotriva oric├úrui sistem ┼či oric├úrei legi, este libertinul prin excelen┼ú├ú. Dezvolta o teorie a r├úului absolut, de┼či ├«n via┼úa concret├ú ┼čtia s├ú fie ┼či gentil sau prudent. De┼či mai cocheteaz├ú cu activit├ú┼úile literare, joaca se termin├ú odat├ú cu pamfletul la adresa lui Napoleon ┼či Josephine, un roman pe nume ÔÇťZoloe ┼či cei doi acoli┼ú├« ai s├úiÔÇŁ. Este aruncat, ca mul┼úi altii, la ├«nchisoare f├úr├ú proces.

La ospiciul de la Charenton prime┼čte ├«ns├ú o larga posibiliate de exploatare a libert├ú┼úii, datorit├ú amici┼úiei cu abatele Coulmier. Pune ├«n scen├ú numeroase piese de teatru cu con┼úinut erotic, spre disperarea medicului Royer Collard. Are o influen┼ú├ú nefast├ú asupra pacien┼úilor ┼či exprim├ú o tandrete anume pentru tinerele fete. Las├ú ├«ns├ú o impresie bun├ú prin vastele sale cunostinte ┼či prin maniera sa elegant├ú ┼či gra┼úioas├ú. Obiceiurile pervertite ┼či le p├ústreaz├ú ├«ns├ú p├ón├ú la moarte, adic├ú 1814. Un om care a fost o combina┼úie remarcabila de viciu ┼či virtute, crim├ú ┼či onoare, ur├ú ┼či dragoste.

S├ú vorbim pu┼úin ┼či despre oper├ú. ÔÇťJustineÔÇŁ este opera reprezentativ├ú pentru ├«ntreaga crea┼úie. Printre dosarele Bastiliei se g├úse┼čte ┼či manuscrisul 4010, care con┼úine planul dup├ú care a fost conceput romanul, oferind ┼či detalii importante privind ac┼úiunea. Marchizul a fost un scriitor prolific. Lista titlurilor trece de 60 (nuvele, piese, romane, discursuri). ├Än ÔÇťJustineÔÇŁ ceea ce se remarca este o scriere fluent├ú, o observa┼úie fin├ú a realita┼úii cotidiene ┼či o solid├ú cultur├ú filosofic├ú. Sade o comp├útime┼čte pe Justine de la bun ├«nceput pentru c├ú alege calea virtu┼úii, dar pozeaz├ú ├«n ap├úr├útor al s├úu tocmai pentru a induce subcon┼čtient ideea c├ú virtutea neferice┼čte. Sade ├«┼či propune s├ú r├ústoarne toate conven┼úiile, s├ú rup├ú toate lan┼úurile care fr├óneaz├ú g├óndirea ┼či imagina┼úia, s├ú pun├ú la loc de cinste legea suveran├ú a instinctului.

Este un sceptic, cercetaz├ú fa┼úetele ascunse ale lucrurilor, elibereaz├ú dragostea de convenien┼úe. Sade ┼čtie s├ú menajeze publicul folosind un ton larmoiant specific epocii. ├Ä┼či ia precau┼úii c├ónd trebuie s├ú joace rolul pudorii, precau┼úii care dispar ├«n timpul pl├úcerilor din budoar sau perversiunilor criminale din celelalte romane. Este simplist s├ú-l numim pe Sade doar p├úrintele sadismului. Uit├úm adesea c├ú el pune o problem├ú fundamental├ú care st├ú ├«n picioare ┼či azi:este capabil individul s├ú dep├ú┼čeasc├ú constr├óngerile sociale ┼či morale? Da, marchizul scrie ├«n termenii unei monstruozita┼úi obscene ┼či a unei morale diabolice, ┼či totu┼či asta nu ├«l declasific├ú din categoria marilor scriitori sau cea a spiritelor cele ai libere.

ÔÇťJustineÔÇŁ este o carte cu un mare poten┼úial descriptiv, ├«n care pasiunile libertine sunt ├«nf├ú┼úi┼čate ├«ntr-un mod realist, iar cinismul s├úu o face unic├ú. Virtutea apare mereu torturat├ú de viciu. Justine alege via┼úa de fat├ú pur├ú, inocent├ú, fiind supus├ú la numeroase abuzuri, ├«n vreme ce sora sa Juliette exploreaz├ú via┼úa libertin├ú f├úr├ú re┼úineri principiale. Caracter slab ┼či tandru, Justine va trece printr-un lung ┼čir de suferin┼úe cauzate de ata┼čamentul ei fa┼ú├ú de inocen┼ú├ú. ÔÇťFilosofia ├«n budoarÔÇŁ este o carte ce se adreseaz├ú iubitorilor de pasiuni ne├«nfr├ónate, celor care vor s├ú sacrifice orice ar sta ├«n calea pl├úcerii individuale.

├Än primul dialog apar Madame St. Ange ┼či fratele s├úu, Chevalier de Mirvel. Ea este cam de tipul lui Juliette, iar el exploatatorul suprem al pasiunilor animale. Eugenie de Mistival este o fat├ú t├ón├úr├ú al c├úrei tat├ú are o aventur├ú cu St. Ange, care ├«i destram├ú imaginea morala asupra lumii. A┼ča c├ú fata trebuie s├ú se ini┼úieze ├«n tainele lui Venus, s├ú ├«nve┼úe arta amorului fizic pentru a deveni ├«ntr-un final un teribil monstru erotic. ├Änc├ú o oper├ú care ├«i atrage faima de ÔÇťsadicÔÇŁ. Restul scrierilor (ÔÇťAline ┼či ValcourÔÇŁ, ÔÇťCrimele iubiriiÔÇŁ, etc.) sunt un soi de reelabor├úri ale celor deja men┼úionate.

36 126788an orgy illustration from histoire de juliette by the marquis de sade 1797 jpg jpeg

Opera sa este in mod cert rezultatul preocup├úrilor legate de sexualitate. Dar ea merge mult mai departe. Sade analizeaz├ú psihicul, p├útrunde ascunzi┼čurile tenebroase ale min┼úii umane, sondeaz├ú conexiunile dintre sex, crim├ú ┼či ├«nclina┼úiile distructive ale omului. Dispun├ónd de o imagina┼úie bogat├ú, el concepe un volum imens de literatur├ú pornografic├ú pentru care ├«i trebuie talentul de a transpune experientele personale ├«ntr-o form├ú artistic├ú, ┼či o form├ú care are ┼či ceva din tragedie, ┼či ceva din comedie. Sade este genul de scriitor capabil s├ú ├«ntrerup├ú oric├ónd descrierea unei orgii pentru a se angaja ├«n lungi digresiuni filosofice. Toate convingerile ┼či fanteziile din lumea lui a erotismului hiperbolizat sunt produsul unor incidente concrete.

Oric├ót de repulsive ┼či oribile ne-ar p├úrea scrierile sale, ele relev├ú totu┼či o latur├ú a naturii umaneÔÇŽDincolo de apologia lui pentru sexualitate, Sade este primul ┼či singurul care face o legitimare filosofic├ú a viciilor, care deriv├ú din materialismul s├úu. Deific├ónd natura, o vede pe aceasta ca fiind singura surs├ú a binelui. Universul nu este altceva dec├ót o adunare de obiecte ├«n mi┼čcare. Nu exist├ú limite, pentru c├ú peste tot avem o continu├ú transformare dintr-o stare ├«n alta. Nici sufletul nu se sustrage materialismului, pentru c├ú urm├úre┼čte evolu┼úia trupului. Virtutea este oarecum contrar├ú naturii, care oricum va transforma ┼či fiintele umane ├«n conformitate cu mersul s├úu firesc, prin urmare moralitatea nu are sens din moment ce este un produs artificial.

Ateu convins, Sade ridiculiza religia ca fiind ┼či ea tot un produs al fanteziei umane. Este, pe scurt, adeptul unui individualism extrem, un spirit coleric, imperios, irascibil, care sfideaz├ú tot ce ├«nseamn├ú regul├ú ┼či norm├ú. Obsesia sa pentru vicii nu poate fi ├«ns├ú g├óndit├ú departe de contextul istoric, care, dup├ú cum am v├úzut, este ┼či el un cadru al coruperii. Viciul trebuie integrat ┼či acceptat ca atare, pentru c├ú universul nu face diferen┼úa ├«ntre virtute ┼či acesta. Tot ce ├«nseamn├ú institu┼úie, societate, sistem sunt o piedic├ú ├«n cale libert├ú┼úii individuale pe care o iube┼čte at├ót de mult Sade. Abstinen┼úa produce rezultate nefaste, r├úul trebuie ├«n permanen┼ú├ú explorat pentru a atinge echilibrul natural. ├Än hedonismu lui extrem marchizul parc├ú vrea s├ú readuc├ú un pic ├«n contact cu subcon┼čtientul, cu zona mai abisal├ú a personalit├ú┼úii noastre.

Dificil de spus dac├ú a fost un spirit pervertit ├«n cel mai ├«nalt grad sau un geniu al cunoa┼čterii. Poate ambele. Oricum este una dintre cele mai controversate min┼úi din cultura universal├ú, afirma┼úii de genul c├ú pasiunea nu se poate tr├úi intens in absen┼úa torturii ridic├ónd probleme destul de delicate. Devierile patologice de tipul zoofiliei sau antropofagiei, bucuria perversiunilor sexuale ┼či masochismul pe care marchizul le tot l├úuda, desigur c├ú fac din el un monstru, un nebun. Dar leg├útura abscons├ú dintre satisfacerea instinctelor ┼či impulsul spre distrugere nu este un lucru str├úin de psihicul uman. Indiferent cum l-am judeca pe Sade, indiferent dac├ú ├«i anatemiz├úm via┼úa sau opera, personajul merit├ú fie numai ┼či prin unicitatea sa, integrat ├«n r├óndul valorilor din istoria universal├ú.