Louis Althusser, filosoful care ╚Öi a ucis so╚Ťia ├«ntr o clip─â de nebunie jpeg

Louis Althusser, filosoful care ╚Öi-a ucis so╚Ťia ├«ntr-o clip─â de nebunie

­čôü Biografii
Autor: Mircea Duţu

22 octombrie 1990. ├Än sala de lectur─â a ENA (Ecole Nationale dÔÇÖAdministration) din Paris un zvon se r─âsp├ónde╚Öte cu repeziciune printre noi, cititorii, n─âsc├ónd diverse comentarii: a murit Louis Althusser! A doua zi, ziarele, indiferent de orientarea lor, ├«i consacrau largi spa╚Ťii, omului ╚Öi operei acestei figuri importante a structuralismului. Doar en passant era amintit ╚Öi un episod dureros, r─âmas ├«nc─â neclar, din via╚Ťa filozofului: uciderea, ├«ntr-un acces de nebunie, la 16 noiembrie 1980, prin sugrumare, a so╚Ťiei sale, H├ęl├Ęne.

ÔÇ×Am avut ├«ntotdeauna dubii ├«n ceea ce m─â prive╚ÖteÔÇŁ avea s─â concluzioneze filozoful, ├«ncerc├ónd s─â-╚Öi explice tragedia, ├«n autobiografia sa publicat─â sub titlul LÔÇÖavenir dure longtemps (ap─ârut─â la LGF, ├«n dou─â edi╚Ťii: 1992 ╚Öi 1994, ╚Öi republicat─â la Stock, ├«n octombrie 2006). ├Än cadrul serialului s─âu de var─â, consacrat marilor cauze judiciare, ├«n num─ârul din 30 iulie 2006, cotidianul Le Monde publica, sub semn─âtura lui Dominique Dhombres, ÔÇ×Le coup de folie du philosophe Louis AlthusserÔÇť.

Profesorul marxist cel mai vestit al genera╚Ťiei sale ╚Öi-a sugrumat so╚Ťia, ├«ntr-un apartament al Normale Sup. El avusese mai multe intern─âri ├«n spitale psihiatrice, iar starea mental─â i-a permis s─â scape de proces. C├ónd am ├«ncercat atunci, ├«n 1990, s─â inserez c├óteva r├ónduri despre marele disp─ârut, ├«n ziarul din Bucure╚Öti la care colaboram, mi s-a spus: nu este momentul! Dup─â 16 ani, ├«mi ├«mplinesc datoria, chiar dac─â pe calea mai pu╚Ťin fericit─â a senza╚Ťionalului istorico-judiciar.

Ucidere prin asfixie mecanic─â (strangulare)

Duminic─â, 16 noiembrie 1980, la orele 7 diminea╚Ťa, medicul Pierre Etienne era trezit din somn de lovituri puternice, dezl─ân╚Ťuite ├«n u╚Öa garsonierei sale de la primul etaj al pavilionului infirmeriei ╚ścolii Normale Superioare din Paris (rue dÔÇÖUlm). Trase peste el ├«n grab─â un halat aflat la ├«ndem├ón─â ╚Öi nu apuc─â bine s─â deschid─â c─â, ├«n camer─â, n─âv─âli, cu p─ârul v├ólvoi, fa╚Ťa r─âv─â╚Öit─â, congestionat─â ╚Öi ochii parc─â pe cale s─â ias─â din orbit─â, vechiul s─âu prieten, profesorul Louis Althusser. Cu glasul sugrumat ╚Öi v─âdit surescitat, acesta abia apuc─â s─â-i spun─â:

- ÔÇ×Pierre, vino repede s─â vezi, cred c─â am omor├ót-o pe H├ęl├Ęne!ÔÇť

Dup─â c├óteva clipe de descump─ânire, f─âr─â s─â-╚Öi spun─â ceva, cei doi b─ârba╚Ťi au cobor├ót ├«mpreun─â sc─ârile, travers├ónd aproape ├«n fug─â curtea interioar─â, au ajuns la apartamentul filosofului. Deschiz├ónd larg u╚Öa r─âmas─â ├«ntredeschis─â, o imagine ╚Öocant─â se ar─âta: femeia z─âcea sugrumat─â, l├óng─â unul dintre picioarele patului! ├Äntr-o stare de agita╚Ťie extrem─â, amplificat─â de sumbrul tablou, Althusser a ├«nceput s─â implore amenin╚Ť─âtor pe medic:

ÔÇ×F─â ceva, pentru c─â altfel dau foc ├«ntregii ╚Öandramale!ÔÇŁ, apoi repeta ├«ntr-una: - ÔÇ×Am omor├ót-o pe H├ęl├Ęne, ce se va ├«nt├ómpla?ÔÇŁ

P─âstr├óndu-╚Öi cu greu st─âp├ónirea de sine, P. Etienne a anun╚Ťat gr─âbit pe administratorul ╚ścolii despre cele ├«nt├ómplate ╚Öi a telefonat imediat la Spitalul Sf├ónta Ana, a c─ârui ambulan╚Ť─â a sosit ├«n 10 minute, dar nu s-a mai putut dec├ót s─â se constate decesul, s─â se ridice cadavrul femeii ╚Öi s─â-l transporte la morg─â. A venit imediat ╚Öi poli╚Ťia, celelalte autorit─â╚Ťi judiciare ╚Öi astfel cercet─ârile au fost declan╚Öate.

Verdictul medico-legal: impunitate pentru iresponsabilitate!

Primele cercet─âri la fa╚Ťa locului, dirijate de judec─âtorul de instruc╚Ťie Guy Joly, s-au dovedit dificile, ├«ntruc├ót, sub ╚Öocul psihic suferit, L. Althusser a c─âzut ├«ntr-o stare de prostra╚Ťie, nemaiput├ónd s─â ofere explica╚Ťii asupra celor ├«nt├ómplate. Mai mult dec├ót at├ót, ├«n acea situa╚Ťie, judec─âtorul a fost ├«mpiedicat s─â-i prezinte ╚Öi inculparea - de omor voluntar - am├ón├ónd-o pentru zilele urm─âtoare, c├ónd acesta putea s─â ├«n╚Ťeleag─â c├ót de c├ót semnifica╚Ťiile faptei ╚Öi actului judiciar.

A doua zi, luni 17 noiembrie, rezultatele autopsiei confirmau explica╚Ťiile ini╚Ťiale: moartea femeii survenise ├«n urma strangul─ârii! Lucrurile erau clare, ceea ce r─âm├ónea de stabilit era responsabilitatea psihicopenal─â a autorului faptei, respectiv dac─â acesta avusese discern─âm├ónt la momentul s─âv├ór╚Öirii omorului. Filosoful avea deja un bogat trecut de suferind psihic; prima sa criz─â mental─â (const├ónd ├«ntr-o psihoz─â maniaco-depresiv─â) se produsese ├«nc─â ├«n 1947 ╚Öi a fost pus─â pe seama suferin╚Ťelor suportate de filosof ├«n lag─ârul de concentrare nazist de la Schleswig, din timpul celui de-al Doilea R─âzboi Mondial.

Au urmat apoi mai multe intern─âri ├«n spitale de boli nervoase, una dintre cele mai cunoscute fiind cea survenit─â ├«n timpul revoltelor studen╚Ťe╚Öti din mai 1968, care l-a ├«mpiedicat s─â fie prezent pe baricadele ridicate ├«n Cartierul latin...

Ancheta se desf─â╚Öura sub o puternic─â presiune mediatic─â. Ecoul ├«n mass-media era enorm, ╚Öi ╚Öocul asupra opiniei publice, major: cel mai vestit filosof al genera╚Ťiei sale, cunoscut ╚Öi tradus ├«n ├«ntreaga lume, aflat printre g├ónditorii la mod─â, cel care d─âduse o nou─â interpretare ideilor lui Karl Marx ╚Öi formase multe genera╚Ťii de intelectuali devenise brusc un asasin! Ziarele de st├ónga, ├«n frunte cu lÔÇÖHumanit├ę, Liberation ╚Öi Le Monde, dar ╚Öi celelalte consacrau largi spa╚Ťii cazului, prezentau explica╚Ťii ╚Öi compasiune deopotriv─â pentru ambele victime: cea propriu-zis─â, H├ęl├Ęne, militant─â marcant─â a rezisten╚Ťei ╚Öi cercet─âtor, ╚Öi, respectiv, autorul material al crimei, dar nu ╚Öi subiectiv, con╚Ötient.

articol jpg jpeg

ÔÇ×Le MondeÔÇť acord─â spa╚Ťii largi crimei s─âv├ór╚Öite de Althusser

Mediul intelectual francez, preponderent de st├ónga, mai ales ├«n acea perioad─â era bulversat ╚Öi c─âuta s─â ├«n╚Ťeleag─â, mai ales ├«n plan metafizic, ceea ce s-a ├«nt├ómplat. Internarea imediat─â ├«n spital a ├«nvinuitului a generat, la unii, suspiciunea c─â s-a ├«ncercat astfel s─â se evite arestarea acestuia, spre a nu-i fi afectat─â astfel ╚Öi mai mult imaginea public─â. Deznod─âm├óntul judiciar avea s─â se produc─â la 23 ianuarie 1981 c├ónd, ├«n baza art. 24 din Codul penal francez, atunci ├«n vigoare (care prevedea c─â ÔÇ×Nu este nici o crim─â ╚Öi nici un delict atunci c├ónd prevenitul este ├«n stare de demen╚Ť─â la momentul s─âv├ór╚Öirii fapteiÔÇŁ), judec─âtorul de instruc╚Ťie dispunea ne├«nceperea urm─âririi penale fa╚Ť─â de Althusser, pentru absen╚Ťa discern─âm├óntului.

Marele mister al întâlnirii cu Papa Ioan Paul al II-lea

├Än evolu╚Ťia spiritual─â a lui L. Althusser, un rol important poate s─â fi avut ├«ntrevederea, la cererea sa, cu Papa Ioan Paul al ÔÇô II lea, din 1979. Credincios cre╚Ötin ini╚Ťial, provenind dintr-o familie de origine alsacian─â, migrat─â ├«n Algeria, acesta a fost la ├«nceput membru al Ac╚Ťiunii Catolice, p├ón─â spre sf├ór╚Öitul deceniului 5 al veacului trecut c├ónd, sub puternica influen╚Ť─â a st├óngii revan╚Öarde, a aderat la Partidul Comunist francez (1948).

Repede ├«ns─â a con╚Ötientizat limitele ÔÇ×socialismului realÔÇŁ, pled├ónd pentru un marxism riguros ╚Ötiin╚Ťific, care s─â se ├«ntoarc─â la surse, str─âin practicilor politice ale regimurilor precum cel sovietic. Intr├ónd ├«n contradic╚Ťie cu birocra╚Ťia de partid, el a abandonat treptat ÔÇ×via╚Ťa de organiza╚ŤieÔÇŁ ╚Öi ÔÇ×atitudinea partinic─âÔÇŁ, ajung├ónd spre sf├ór╚Öitul anilor 1970 la o adev─ârat─â ruptur─â cu forma╚Ťiunea lui G. Marchais. Acest fapt i-a accentuat ╚Öi mai mult zbaterile interioare.

O ├«ncercare de limpezire a acestora a constituit- o ├«ntrevederea solicitat─â proasp─âtului Suveran Pontif, Ioan Paul al II-lea, ╚Öi ob╚Ťinut─â ├«n 1979. Ce ╚Öi-au dest─âinuit ╚Öi ce au discutat cei doi cu aceast─â ocazie r─âm├óne un mister, mai ales c─â ambii protagoni╚Öti nu mai sunt ├«n via╚Ť─â. Cert este ├«ns─â c─â s-au spus lucruri interesante, mai ales c─â Papa venea cu experien╚Ťa existen╚Ťei ├«ntr-un regim al ÔÇ×socialismului realÔÇŁ, iar filosoful ├«ncerca s─â se ├«ntoarc─â la valorile cre╚Ötine, dup─â dezn─âdejdile convingerilor de st├ónga. Cert este c─â acest schimb de idei a accentuat ╚Öi mai mult dezorientarea ╚Öi criza interioar─â a lui Althusser.

Un cuplu revolu╚Ťionar

Cine erau p─âr╚Ťile implicate? Autorul, Louis Althusser (1918-1990), profesor la Ecole Normale Sup├ęrieure din Paris, de la absolvirea acesteia (1947), a dezvoltat o oper─â teoretic─â cu puternice influen╚Ťe ├«n domenii diverse precum filosofia, sociologia, istoria, antropologia, critica literar─â...

S-a remarcat ini╚Ťial printr-un eseu asupra operei lui Montesquieu, (Montesquieu: ├á politique et ├á histoire, 1959), dar s-a impus ├«n elita intelectual─â a timpului prin dou─â lucr─âri publicate ├«n 1965: Pour Marx ╚Öi Lire ÔÇ×Le CapitalÔÇŁ. Au urmat apoi numeroase volume de succes ├«n r├óndul intelighen╚Ťiei epocii, precum: La philosophie comme arme de la r├ęvolution, Pour une critique de la pratique th├ęoretique, Reponse ├á John Lewis (1973), Id├ęologie et appareils ideologique de lÔÇÖEtat ╚Ö.a.

Ca filosof, a sesizat o ruptur─â epistemologic─â ├«n opera lui Marx, care nu ar fi devenit ÔÇ×marxistÔÇŁ dec├ót atunci c├ónd a scris ├«mpreun─â cu Engels, Ideologia german─â. Numai atunci ar fi descoperit ÔÇ×con╚Ťinutul istoricÔÇŁ ╚Öi a formulat o ╚Ötiin╚Ť─â a istoriei fondat─â pe existen╚Ťa claselor; Marx ar fi inventat o ╚Ötiin╚Ť─â: materialismul istoric; r─âm├ónea de construit o filosofie materialist─â.

Althusser, ├«n timpul deten╚Ťiei din lag─ârul de la Schleswig

Alt jpg jpeg

Asta ├«ncerca, printre altele, s─â fac─â Althusser. El oferea o nou─â evaluare a aportului lui Hegel ╚Öi Marx la dezvoltarea filosofiei ╚Öi nu ezita s─â se inspire din reflec╚Ťiile maoiste sau tro╚Ťkiste pentru a-╚Öi hr─âni propria oper─â. Ideile sale cucereau, entuziasmau ╚Öi chiar mobilizau tineretul francez ale c─ârui energii contestatare aveau s─â explodeze ├«n mai 1968.

Lucr─ârile sale ap─âreau ├«n zeci de mii de exemplare, succes excep╚Ťional pentru o oper─â teoretic─â, lectura lor a╚Ť├ó╚Ťa pasiuni ╚Öi provoca at├ótea dezbateri.

ÔÇ×Studen╚Ťii ╚Öi intelectualii de st├ónga descopereau la Althusser ╚Öi prin intermediul operei lui, dac─â nu un nou Marx, cel pu╚Ťin o nou─â manier─â de a-l citi. Dup─â Critica ra╚Ťiunii dialectice a lui Sartre, Althusser este singurul filosof care a propus o interpretare cu adev─ârat original─â a operelor lui MarxÔÇŁ (E. Badinter, Combat, 25 aprilie 1974).

├Än ultima parte a vie╚Ťii sale active ├«ns─â, dezn─âd─âjduit de ac╚Ťiunea politic─â a ideilor sale, dezorientat, era cople╚Öit de ├«ndoieli ╚Öi de noi c─âut─âri. Victima: so╚Ťia sa, H├ęl├Ęne Althusser, n─âscut─â Rytmann, militant─â ├«n rezisten╚Ť─â sub numele L├ęgotien, sociolog de forma╚Ťie. A cunoscut-o ├«n r├óndurile partidului comunist ╚Öi, ├«ntre cei doi s-a structurat o camaraderie de comuniune spiritual-militant─â, de genul celei dintre Sartre ╚Öi Simone de Beauvoir, chiar dac─â nu at├ót de str─âlucitoare. Dar dac─â spre amintirea acestora la cap─âtul bulevardului Saint-Germain des Pr├ęs din Paris exist─â ast─âzi pia╚Ťeta J.P. Sartre - S. de Beauvoir, ├«n privin╚Ťa primilor nu a r─âmas dec├ót o fil─â (tragic─â) de istorie judiciar─â.

Dispari╚Ťia unui ÔÇ×mort viuÔÇť

Ultimii 10 ani de via╚Ť─â fizic─â ai filosofului aveau s─â se scurg─â ├«ntr-o situa╚Ťie stranie, de ambiguitate ╚Öi echivoc: nici judecat ╚Öi condamnat, dar nici nevinovat, nici mort, dar nici tr─âind cu adev─ârat, cum remarca un jurnalist parizian. Retras de la catedr─â ╚Öi rup├ónd orice leg─âtur─â cu exteriorul, vegeta ├«n modestul s─âu apartament din cel deal 20-lea arondisment al Parisului, ├«ntre intern─ârile succesive din spitalele de boli mentale. ├Äncerc├ónd, la un moment dat, s─â-l trezeasc─â la via╚Ťa real─â, amintindu-i de gloria de alt─âdat─â, un amic ├«nregistra urm─âtoarea replic─â, surprinz─âtoare prin luciditatea sa:

ÔÇ×Ce glorie? ├Än realitate sunt precum acel personaj evocat undeva de Engels ╚Öi despre care spunea c─â era cunoscut pentru notorietatea saÔÇŁ.

O ultim─â tres─ârire de luciditate creatoare avea s─â fie provocat─â, printre altele, de o remarc─â a lui Claude Sarraute, ├«n Le Monde din 14 martie 1985, ├«n care ├«l compara cu japonezul canibal, Issei Sagawa, care ucisese ╚Öi m├óncase o t├ón─âr─â japonez─â, dar beneficiase ╚Öi el de absolvirea de pedeaps─â, tot pe motiv de demen╚Ť─â. Ea s-a exprimat ├«n scrierea ╚Öi publicarea autobiografiei sale. Cele mai intime resorturi ale actului ├«n sine nu vor fi devoalate, poate, niciodat─â. Explica╚Ťia medical─â ├«n sine este una relativ simpl─â, dar care aproape nu conteaz─â:

ÔÇ×anoxie de aport de cauz─â violent─â (traumatic─â) prin comprimarea din afar─â a organelor g├ótului...ÔÇŁ.

Dincolo de orice, r─âm├óne ├«ns─â marea dram─â care a curmat iremediabil dou─â destine: pe unul, brutal, fizic, impardonabil; pe altul, prin condamnare, ├«n numele implacabilei r─âspunderi pentru orice fapt─â v─ât─âm─âtoare, la o moarte lent─â, pasiv─â, greu de suportat ╚Öi cu aceea╚Öi finalitate (o situa╚Ťie sui generis a legii talionului?). ├Än plus, se adaug─â, ├«n aceast─â ultim─â privin╚Ť─â, o tragic─â ie╚Öire din istorie a unui mare spirit al mijlocului de veac 20.