Justin Capră. Viaţa inventatorului rucsacului zburător pe care l-au „furat” americanii de la NASA
Justin Capră a murit pe 19 ianuarie 2015, la vârsta de 82 de ani, la Spitalul Judeţean de Urgenţă din Ploieşti. Inventator prolific şi vizionar, creatorul rucsacului-zburător, o idee preluată de NASA pentru deplasările intercapsulare ale cosmonauţilor, şi al maşinii care consuma 0,5 litri la suta de kilometri, Justin Capră a încercat să dărâme bariere şi mentalităţi.
Dacă s-ar fi născut în altă ţară şi pe alt continent, altundeva decât în Prahova, la Măgureni (22 februarie 1933), Justin Capră ar fi fost unul dintre inginerii şi fizicienii preţioşi ai unui laborator sofisticat în care se pun la cale cele mai noi invenţii ale lumii moderne.
Justin Capră nu a fost însă de acord cu acest scenariu, nici după cele opt decenii de viaţă. „De meserie, eu sunt român, iar la asta eu nu voi renunţa niciodată, chiar dacă cei din jur te privesc ca pe un tataie ţicnit“, spunea, de câte ori avea ocazia, Justin Capră. Ar fi putut să lucreze în Germania sau Italia, dar a refuzat, scrie adevarul.ro.
Unul dintre cei mai prolifici inventatori ai României, inginer, profesor, fizician şi filosof, Justin Capră a fascinat prin genialitatea invenţiilor, dar şi prin mesajele pe care le transmitea ascultărilor, de câte ori avea ocazia. Despre maşinile zilelor noastre, de exemplu, spunea că sunt inutile fie doar pentru faptul că sunt concepute cu o greutate de minimum o tonă pentru a transporta un om de 70-80 de kilograme. „Îmi dau seama că automobilele mele nu se pot realiza acum. Ce s-ar întâmpla dacă maşinile ar merge cu 0, 5 litri de combustibil la suta de kilometri? S-ar închide fabrici, oamenii ar deveni şomeri şi ar ajunge pe stradă. Timpul invenţiilor mele nu este acum. Dar va veni...“, era crezul lui Justin Capră, crez pe care l-a expus şi la Ploieşti, în 2012, la ultima sa expoziţie din oraş.
Mare parte a efortului creator s-a îndreptat către rezolvarea acestei probleme, deplasarea cu un vehicul care să consume puţin. În 1949-1950, a construit un dispozitiv cu motor, care pornea la o simplă comandă verbală. „Ajungea să-i spun «Porneşte!» şi motorul, huruind, se punea în mişcare“. În 1955 construieşte automobilul Virgilius cu două roţi, prima invenţie omologată ca atare. Echipat cu un motor de avion, avea 105 CP, atingea 300 km/oră şi cântărea 250 kg.
Apoi, în 1973 creează prima Soleta, cea mai mică maşină din lume, urmată de o serie de prototipuri, diferite între ele prin greutate, viteză maximă şi consum de benzină la suta de kilometri. Construieşte mai multe prototipuri de maşini şi motorete alimentate de acumulatori, preocupându-se, în special, de creşterea randamentului şi scăderea greutăţii.
Între 2007-2008 realizează împreună cu un grup de prieteni, Marian Velcea şi Alex Munteanu, lansează Oblio 3C, la a XI-a ediţie a Târgului Inventika din Bucureşti, şi Troty, primul „vehicul la purtător“. Este un triciclu pliabil echipat cu motor electric integrat în butucul roţii de direcţie (motor-roată), un răspuns imaginat de autori la problemele traficului urban. Din păcate, prototipurile, multe gândite şi meşterite la Filipeştii de Pădure, Prahova, acolo unde s-a retras în ultimii ani de viaţă pentru linişte, într-o căsuţă cu verandă, nu au fost produse niciodată în serie.
Rucsacul-zburător, „furat“ de americani
Justin Capră a realizat prima versiune pentru „rucsacul-zburător“ – aparat portabil pentru zbor individual între 1955-1956. A căutat sprijin pentru realizare la Ambasada Americii, dar pentru faptul că a îndrăznit să intre şi să se adreseze unei ambasade, a fost arestat şi anchetat sub pretextul că ar fi vrut să fugă din ţară. A fost pus în libertate cu interdicţia de a mai profesa, iar pentru a se întreţine, a fost nevoit să spele maşini şi să măture. La numai 25 de ani, în 1958, realizează prototipul rucsacului-zburător. Nu şi-a brevetat niciodată invenţia pentru că „nu are simţul proprietăţii“.
„Nu este meritul meu, ci al lui Dumnezeu. Eu nu sunt inventator, Dumnezeu este. Rucsacul-zburător a fost invenţia cea mai în vogă, pentru că era spectaculos. Zburai fără avion. Dar eu n-am inventat, eu n-am făcut decât să propulsez un om în spaţiu folosind nişte elemente deja cunoscute. Rareori am avut câte o idee personală pe care am brevetat-o, cum ar fi efectul pelicular. Nici asta nu-mi aparţine 100%, pentru că m-am influenţat de experienţele lui Magnuss şi Bernoulli“, a spus despre rucsacul – zburător, Justin Capră, într-un interviu pentru „Adevărul“.
Invenţia a fost „furată“ şi brevetată de americani după trei ani şi jumătate. Abia în 2002, americanii au recunoscut oficial că ideea i-a aparţinut românului Justin Capră. Rucsacul-zburător a fost folosit de cosmonauţi la deplasările intercapsulare. A construit şi un elicopter pentru juniori, de numai 30 de kilograme, un aparat de zbor individual, cu azot lichid, a colaborat cu somităţi ştiinţifice precum Henri Coandă (antigravitaţie), Karlo Johann Wilde (antigravitaţie), Ion Purică (fizică fundamentală) şi Eugen Macovschi (problematica viului).
Din banii primiţi pentru recunoaşterea meritelor, a deschis o fundaţie, dedicată copiilor supradotaţi, o mână de „nebuni“ care la 10-11 ani sunt experţi în fizică cuantică şi care lucrau alături de el la Filipeşti. Modest şi mereu nemulţumit de ceea ce a realizat, cu remuşcări pentru timpul pierdut în timp ce dormea, Justin Capră şi-a exprimat întotdeauna doar satisfacţia că „nu a stat degeaba“.
„Am o oarecare mulţumire nu pentru că aş fi rezolvat ceva, ci pentru că nu am stat degeaba. Numai istoria va stabili dacă este important ce am făcut eu“, spunea Justin Capră.
