H H  Asquith, premierul condamnat pe nedrept jpeg

H.H. Asquith, premierul condamnat pe nedrept

­čôü Primul R─âzboi Mondial
Autor: Roland Quinault; History Today

Ca premier pe timp de pace, Herbert Asquith s-a bucurat de stima britanicilor, ├«ns─â Primul R─âzboi Mondial i-a distrus reputa╚Ťia. De ce?

Politicienii europeni implica╚Ťi ├«n Primul R─âzboi Mondial au fost, ├«n general, prost aprecia╚Ťi ├«n pres─â, ei fiind ├«nvinov─â╚Ťi╚Ťi at├ót pentru faptul c─â nu au reu╚Öit s─â evite conflictul, c├ót ╚Öi pentru maniera ├«n care au condus ╚Ťara ├«n timpul r─âzboiului. ├Än cazul britanic, marea parte a criticii a fost ├«ndreptat─â c─âtre premierul liberal Herbert Asquith. Dac─â guvernarea sa din anii 1908-1914 a fost, ├«n general, evaluat─â favorabil, experien╚Ťa primilor doi ani de r─âzboi (p├ón─â la demisia din decembrie 1916) a f─âcut ca reputa╚Ťia sa s─â fie iremediabil distrus─â. Asquith a fost asupru criticat, fiind considerat letargic ╚Öi chiar dezinteresat, neav├ónd dinamismul ╚Öi hot─âr├órea de a c├ó╚Ötiga r─âzboiului de care succesorul s─âu, Lloyd George, a dat dovad─â din plin.

Nici scrierile lui Asquith nu i-au ├«mbun─ât─â╚Ťit reputa╚Ťia ca lider de r─âzboi. Cartea ├«n care acesta analizeaz─â originile conflictului (The Genesis of the War, publicat─â ├«n 1923) e o cronic─â plictisitoare c─âreia ├«i lipsesc detaliile anecdotice care au f─âcut din memoriile de r─âzboi ale lui Churchill sau Lloyd George bestseller-uri.

Ca to╚Ťi ceilal╚Ťi premieri britanici de la Wellington la Churchill, Asquith nu avea niciun fel de experien╚Ť─â militar─â. Cu toate acestea, el era mai preg─âtit pentru o guvernare pe timp de r─âzboi dec├ót majoritatea predecesorilor s─âi:acorda o mare aten╚Ťie problemelor securit─â╚Ťii na╚Ťionale, consider├ónd c─â aceasta trebuie s─â fie prioritatea guvernan╚Ťilor. ├Än timpul Crizei Marocane din 1911, Asquith a aprobat discursul de la Guildhall al lui Lloyd George, prin care acesta ├«i avertiza pe germani s─â nu provoace Marea Britanie, ╚Öi a reac╚Ťionat fa╚Ť─â de criz─â schimb├ónd liderii serviciilor armate:Churchill devenea Prim Lord al Amiralit─â╚Ťii, iar sarcina sa era de a se asigura c─â Royal Navy este preg─âtit─â pentru un eventual r─âzboi ╚Öi capabil─â s─â transporte For╚Ťa Expedi╚Ťionar─â Britanic─â pe continent;J.E.B. Seeley era numit ├«n fruntea Cabinetului de R─âzboi (dar ├«╚Öi va da demisia ├«n aprilie 1914), iar Asquith ├«nsu╚Öi preia func╚Ťia de conducere a ministerului de r─âzboi.

Ca premier, Asquith devenea implicit ╚Öi liderul noului Comitet al Ap─âr─ârii Imperiale compus din politicieni ╚Öi militari, ├«n cadrul c─âruia a avut un rol foarte activ. P├ón─â ├«n 1914, Comitetul analizase majoritatea aspectelor unui posibil r─âzboi ├«mpotriva Germaniei:situa╚Ťia naval─â, riscul unei invazii, posibilitatea blocadei, problemele comerciale, ap─ârarea teritoriului etc. Potrivit lui Asquith, p├ón─â la izbucnirea r─âzboiului, ├«n august 1914, toate problemele fuseser─â dezb─âtute ╚Öi se prev─âzuser─â solu╚Ťii ├«n avans, cu excep╚Ťia uneia:necesitatea unei major─âri semnificative a for╚Ťelor armate (├«n condi╚Ťiile ├«n care, ├«n Marea Britanie, serviciul militar se organiza pe baz─â de voluntariat).

Emergen╚Ťa unei crize pan-europene ├«n vara lui 1914 nu l-a luat prin surprindere pe Asquith ╚Öi, de╚Öi guvernul era la momentul respectiv preocupat de criza irlandez─â, a apreciat corect gravitatea situa╚Ťiei de pe continent. Dup─â ultimatumul adresat Serbiei de c─âtre Austria, Asquith declara c─â Marea Britanie se afl─â aproape de un adev─ârat Armageddon adev─ârat, ├«n compara╚Ťie cu care problema irlandez─â ar p─ârea insignifiant─â. ├Än timpul Crizei din Iulie, Asquith a p─âstrat, diplomatic, aceea╚Öi linie ca Sir Edward Grey, ministrul s─âu de Externe care a ├«ncercat s─â medieze conflictul, ├«ns─â c├ónd a devenit clar c─â Marea Britanie nu poate evita implicarea efectiv─â, el a ├«mpins treptat ╚Ťara c─âtre implicarea militar─â. Pe 2 august a aprobat mobilizarea flotei, iar ├«n ziua urm─âtoare aproba ╚Öi mobilizarea armatei. Apoi, pe 4 august, guvernul s─âu acorda Germaniei un ultimatum privind neutralitatea belgian─â, dup─â care, ├«n lipsa r─âspunsului de la Berlin, va declara r─âzboi. Pe 6 august, guvernul Asquith aproba trimiterea For╚Ťei Expedi╚Ťionare Britanice pe continent pentru a acorda sprijin armatei belgiene. Tot atunci, Asquith ├«l nume╚Öte pe Lordul Kitchener ├«n fruntea Secretariatului de R─âzboi.

Foto:Recru╚Ťi britanici ├«n august 1914

British recruits August 1914 Q53234 jpg jpeg

Asquith nu s-a num─ârat printre politicienii naivi care credeau c─â r─âzboiul se va termina rapid;dimpotriv─â, era convins c─â va fi un conflict de propor╚Ťii, a╚Öa cum lumea modern─â nu mai v─âzuse p├ón─â atunci. Decizia de a merge la r─âzboi a fost o confirmare, ╚Öi nu o tr─âdare, a credin╚Ťelor sale liberale, c─âci Marea Britanie a intrat efectiv ├«n lupt─â pentru a-╚Öi ├«ndeplini obliga╚Ťiile de ap─ârare a Belgiei ╚Öi a principiului c─â na╚Ťiunile mici au propriile drepturi ce trebuie respectate. ├Än ambele privin╚Ťe, Asquith a fost un succesor demn al lui Gladstone, care ├«n 1870 avertiza Fran╚Ťa ╚Öi Prusia s─â nu violeze neutralitatea belgian─â ├«n conflictul dintre ele. ├Än plus, pun├ónd accentul pe obliga╚Ťia fa╚Ť─â de Belgia ╚Öi nu pe datoria fa╚Ť─â de Fran╚Ťa, Asquith a limitat disensiunile din interiorul guvernului s─âu ╚Öi a atras simpatia na╚Ťionali╚Ötilor irlandezi, care au sus╚Ťinut protejarea Belgiei (ca ╚Ťar─â catolic─â).

Istoricul Max Hastings l-a condamnat pe Asquith pentru faptul c─â a trimis o armat─â prea mic─â pe continent. Da, este adev─ârat c─â For╚Ťa Expedi╚Ťionar─â Britanic─â trimis─â ├«n Flandra la ├«nceputul r─âzboiului era mic─â ├«n compara╚Ťie cu armatele statelor europene (care aveau serviciu militar obligatoriu), ├«ns─â era cea mai bine preg─âtit─â armat─â pe care Marea Britanie o trimisese vreodat─â peste grani╚Ťe, iar ea nu era menit─â s─â lupte singur─â, ci al─âturi de armata francez─â. Chiar ╚Öi a╚Öa, For╚Ťa Expedi╚Ťionar─â Britanic─â era doar avangarda unei for╚Ťe mult mai mari:├«n doar o lun─â de zile, 200.000 de rezervi╚Öti fuseser─â chema╚Ťi la datorie ╚Öi 439.000 de b─ârba╚Ťi se oferiser─â voluntari. P├ón─â la sf├ór╚Öitul anului, num─ârul solda╚Ťilor ajungea la un milion. La aceast─â for╚Ť─â se adaug─â cele dou─â divizii din India ╚Öi voluntarii din Australia ╚Öi Noua Zeeland─â.

Asquith s-a implicat mult ├«n procesul de recrutare, ╚Ťin├ónd discursuri ├«n toate marile ora╚Öe din regat. La Cardiff ╚Öi i-a atras pe galezi de partea sa promi╚Ť├óndu-le c─â noile for╚Ťe armate ├«╚Öi vor p─âstra identit─â╚Ťile locale, iar la Dublin na╚Ťionali╚Ötii irlanezi au fost c├ó╚Ötiga╚Ťi de declara╚Ťia privind ap─ârarea drepturilor na╚Ťiunilor mici:nu e de mirare, a╚Öadar, c─â ├«n primele luni ale r─âzboiului num─ârul irlandezilor voluntari a fost mai mare dec├ót cel al englezilor.

Privind numirea lui Kitchener la ministerul de r─âzboi, Asquith a declarat c─â a fost un experiment riscant, dar cea mai bun─â alegere la momentul respectiv. Cu siguran╚Ť─â, popularitatea lui Kitchener a contribuit la cre╚Öterea num─ârului de voluntari, ├«ns─â numirea sa a creat confuzii ├«n rela╚Ťia dintre armat─â ╚Öi guvern;├«n plus, feldmare╚Öalul britanic s-a ├«n╚Ťeles greu cu John French, comandantul For╚Ťei Expedi╚Ťionare Britanice.

Un alt istoric, Christopher Clark, scria c─â Asquith nu ╚Öi-a dat seama c├ót de mult─â suferin╚Ť─â va genera r─âzboiul, ├«ns─â teza nu se sus╚Ťine:chiar dac─â Asquith nu ╚Öi-a ar─âtat ├«n public sentimentele, ├«n sfera privat─â a vorbit despre ororile r─âzboiului. ├Än plus, familia premierului a fost ea ├«ns─â╚Öi implicat─â ├«n conflict:├«n 1914 cei patru fii ai s─âi au intrat ├«n armat─â ca voluntari ╚Öi au preferat s─â plece pe front dec├ót s─â primeasc─â posturi mai sigure (unul dintre ei moare ├«n 1916).

├Än general, Asquith i-a l─âsat pe militari s─â se ocupe de strategiile ╚Öi tacticile r─âzboiului, chiar dac─â nu era ├«ntotdeauna de acord cu ace╚Ötia. Spre exemplu, el nu credea ├«ntr-o posibil─â invazie german─â a insulei, dar i-a l─âsat pe generalii s─âi s─â p─âstreze un num─âr semnificativ de solda╚Ťi acas─â pentru a putea, la nevoie, respinge un atac. Mai mult, Asquith credea c─â pe timp de r─âzboi un lider trebuie s─â fie dispus s─â-╚Öi asume multe riscuri ╚Öi ├«mp─ârt─â╚Öea entuziasmul lui Churchill pentru ac╚Ťiunile ├«ndr├ózne╚Ťe ├«mpotriva inamicului:ini╚Ťial, el s-a opus asaltului asupra Dardanelelor ╚Öi a peninsulei Gallipoli, dar s-a l─âsat convins de Churchill, care argumenta c─â t─âierea Turciei ├«n dou─â ╚Öi cucerirea peninsulei balcanice merita riscul (Gallipoli avea s─â se transforme ├«ntr-un adev─ârat dezastru militar pentru Marea Britanie, care-l va costa pe Churchill func╚Ťia).

├Än politica intern─â, Asquith a reu╚Öit s─â p─âstreze unitatea ╚Ť─ârii printr-o coali╚Ťie cu conservatorii, care accept─â chiar am├ónarea alegerilor din 1915. Premierul s-a str─âduit s─â evite problemele interne deoarece considera c─â unitatea intern─â era necesar─â pentru a ob╚Ťine alian╚Ťa cu Italia. De╚Öi el vedea ├«n Italia ÔÇ×o putere lacom─â, perfid─â ╚Öi f─âr─â scrupuleÔÇŁ, era convins c─â merit─â s─â fac─â anumite concesii pentru a ob╚Ťine intrarea Italiei ├«n r─âzboi al─âturi de Antanta, ceea ce se va ╚Öi ├«nt├ómpla ├«n mai 1915, dup─â ├«ncheierea unui tratat secret.  

├Än ciuda ├«nmul╚Ťirii criticilor la adresa lui Kitchener, Asquith a ezistat s─â-l ├«nlocuiasc─â, v─âz├ónd ├«n el un simbol al voin╚Ťei britanice de a c├ó╚Ötiga. Cu toate acestea, el a f─âcut schimb─âri importante ├«n ministerul de r─âzboi, numindu-l pe William Robertson ├«n frunta Statului Major Imperial ╚Öi pe Douglas Haig la conducerea For╚Ťei Expedi╚Ťionare Britanice.

Asquith a fost aspru criticat pentru maniera ╚Öov─âielnic─â ├«n care a abordat problema irlandez─â. Politicii sale temperate i-a pus cap─ât Rebeliunea de Pa╚Öti din 1916:atunci, guvernul proclam─â legea mar╚Ťial─â la Dublin, iar liderii rebeliunii sunt judeca╚Ťi ├«n secret ╚Öi executa╚Ťi, fapt ce duce la inflamarea opiniei publice irlandeze. ├Än cele din urm─â, Asquith aprob─â eliberarea multora dintre de╚Ťinu╚Ťii aresta╚Ťi ├«n urma rebeliunii ╚Öi declar─â c─â Irlandei trebuie s─â i se acorde dreptul la auto-guvernare, ca m─âsur─â de subminare a sprijinului popular pentru Sinn Fein.

Foto:David Lloyd George, succesorul lui Asquith

LloydGeorge jpg jpeg

├Än fine, 1916 nivelul criticilor la adresa lui Asquith a ajuns la un nivel maxim ├«n 1916 din cauza pre╚Ťurilor ridicate la alimente, a ╚Öomajului ╚Öi a naufragiilor cauzate de submarinele germane. Cu toate acestea, regele avea ├«nc─â ├«ncredere ├«n premier, iar majoritatea liderilor politici nu dorea ├«nc─â ├«nlocuirea sa. ├Än mod paradoxal, hot─âr├órea lui Asquith de a conduce personal politica de r─âzboi a dus la demisia sa. La sf├ór╚Öitul lui 1916, Lloyd George, sus╚Ťinut de liderii conservatori, a cerut reformarea consiliului de r─âzboi ╚Öi excluderea premierului din acest organism. Asquith a fost de acord s─â reduc─â num─ârul membrilor din consiliu ╚Öi s─â-l numeasc─â pe Lloyd George ├«n fruntea sa, dar a insistat ca, ├«n calitate de prim ministru, s─â p─âstreze controlul efectiv al politicii de r─âzboi. ├Än cele din urm─â, la presiunile conservatorilor, el va fi nevoit s─â demisioneze, iar Lloyd George a format un guvern de coali╚Ťie cu o majoritate conservatoare. Ulterior, de╚Öi Asquith a refuzat o func╚Ťie ├«n guvernul Lloyd George, l-a sprijinit pe acesta ├«n politica sa de r─âzboi ╚Öi s-a opus ├«n continuare ├«ncheierii unei p─âci de compromis cu Germania.

Reputa╚Ťia lui Asquith ca lider de r─âzboi nepotrivit e nedreapt─â. Chiar ╚Öi dup─â ╚Öase ani ├«n func╚Ťia de premier, ├«n cei doi ani ╚Öi jum─âtate ├«n care a condus ╚Ťara ├«n r─âzboi a dat dovad─â de o rezisten╚Ť─â ╚Öi capacitate de munc─â remarcabile. Conservatorul Bonar Law a declarat, dup─â r─âzboi, c─â Asquith ar fi putut r─âm├óne prim ministru pe toat─â durata conflictului dac─â nu ar fi fost incompeten╚Ťa lui Kitchener. Tot el a fost ╚Öi cel care i-a spus lui Asquith, ├«n 1916, c─â ├«n r─âzboi nu e suficient s─â fii activi, ci ╚Öi s─â pariactiv. Din acest punct de vedere, faptul c─â Asquith a evitat s─â-╚Öi fac─â reclam─â ╚Öi s─â-╚Öi prezinte constant contribu╚Ťia la modalitatea ├«n care era condus r─âzboiul i-a deteriorat acestuia rela╚Ťia cu publicul.  

Reputa╚Ťia lui Asquith ca lider de r─âzboi are mai mult de suferit dac─â o compar─âm cu cea a lui Lloyd George. Dac─â a sa a fost marcat─â de e╚Öecurile militare din primii doi ani de r─âzboi ╚Öi de impasul din tran╚Öee, cea a lui Lloyd George a fost marcat─â de victoria final─â. Lloyd George, ca predecesorul s─âu, a acceptat sfatul militarilor ├«n privin╚Ťa majorit─â╚Ťii problemelor strategice ╚Öi a recunoscut importan╚Ťa Frontului de Vest (├«n compara╚Ťie cu fronturile considerate secundare). ├Äns─â guvernarea sa a fost marcat─â de un element cu care Asquith nu s-a confruntat:c├ót timp Asquith a fost premier, Marea Britanie era cea mai puternic─â dintre Alia╚Ťi ╚Öi contribuia cel mai mult la r─âzboi. Din 1917 ├«ns─â, rolul ei p─âle╚Öte din cauza implic─ârii Statelor Unite.

Guvernarea lui Asquith a jucat un rol important ├«n evolu╚Ťia r─âzboiului. F─âc├ónd din ├«nc─âlcarea neutralit─â╚Ťii belgiene cassus belli, el a unit na╚Ťiunea ├«n jurul unui ideal;trimi╚Ť├ónd prompt For╚Ťa Expedi╚Ťionar─â Britanic─â pe continent, i-a oprit pe germani s─â c├ó╚Ötige teren pe Frontul de Vest ╚Öi s─â c├ó╚Ötige, astfel, r─âzboiul mai repede;apoi a asigurat crearea unei mari armate de voluntari, f─âr─â de care Marea Britanie nu ar fi f─âcut fa╚Ť─â eforturilor de r─âzboi. ╚śi, de-a lungul conflicului, Asquith a r─âmas fidel ideii c─â Germania trebuie ├«nvins─â f─âr─â niciun fel de compromis. De aceea, contribu╚Ťia sa la succesul Marii Britanii ├«n Primul R─âzboi Mondial merit─â mai mult─â recunoa╚Ötere dec├ót a primit p├ón─â acum.  

Roland Quinault , Asquith:A Prime Minister at War, ├«n ÔÇ×History TodayÔÇŁ, vol. 64, nr. 5, 2014