Fiul lui Arghezi, răpit și arestat de Securitate

Iosif Theodorescu-Arghezi era student la Institutul de Educație Fizică în anul II când a fost răpit de pe stradă și încarcerat. Deja numit „infractor”, i s-a întocmit cu celeritate de către Direcția Generală a Securității Poporului o fișă personală: fotografiat din față și profil; amprentat pentru toate degetele mâinilor; înregistrându-i-se „semnalmentele”: înălțime – 1,73 m; corpolență – „svelt”; fața – rotundă; fruntea – mică; părul castaniu și neted; ochii – cenușii; sprâncenele – arcuite; nasul – rectiliniu; gura – mijlocie, cu buze groase; bărbia – subțire, cu gropiță; urechile mici și depărtate. Fără semne particulare. Fotografiile anexate fişei trădează o extraordinară asemănare cu părintele său.

Despre coordonatele răpirii, slt. Mișu Goldenberg raportează la 25 noiembrie 1949 că „a primit ordin să se deplaseze la M.A.I. la tov. căp. Antoniu, pentru a ne da niște date și semnalmente, pentru a putea răpi pe numitul Iosif Arghezi, fiul scriitorului Tudor Arghezi”. Iar în ziua următoare, același Goldenberg raportează că, însoțit fiind de sublocotenenții Spinescu și Urzică, s-au deplasat la Institutul de Educație Fizică, unde l-au identificat pe studentul Iosif Arghezi (care „tot timpul stătuse la Institut, până la ora 16:30, când a plecat spre oraș”). Apoi: „lam lăsat să-se îndepărteze de Institut şi pe str. Uranus lam răpit și depus în arestul M.A.I.”.

De ce a fost arestat studentul de 24 de ani?

Fusese denunțat de un anume dr. Iosif Veselovschi5, de asemenea arestat și anchetat, pentru complicitate la acțiunea de a fi multiplicat acasă – cu mijloacele tehnice folosite de Tudor Arghezi la tipărirea publicației sale „Bilete de papagal” și fără știrea acestuia – „manifeste cu caracter diversionist”, răspândite ulterior în diverse locuri din Capitală.

^{Portret de familie: Tudor Arghezi, soţia Paraschiva şi copiii alintaţi Mitzura şi Baruţu}

Tudor Arghezi Familia Arghezi cu copiii jpg jpeg

La 27 noiembrie 1949, în fața sublocotenentului I. Nicolau, Iosif Theodorescu-Arghezi, fiul lui Tudor Arghezi și al Paraschivei, student, cu serviciul militar amânat pentru studii (și care, cu naivitate, se laudă a fi: membru U.T.M., organizator de grupă în comitetul ARLUS al Institutului de Educație Fizică, fără condamnări), va declara:

„Pe D-rul Iosif Veselovschi l’am cunoscut cam acum trei ani venind în casa noastră în calitate de medic, îngrijind pe maică-mea. Personal cu el n’am avut nici-o legătură, doar singurul fapt care m’a făcut să merg odată la el acasă a fost un consult asupra unei defecțiuni articulare pe care am avut-o la șoldul stâng. Alte raporturi cu D-rul Iosif Veselovschi n’am avut. Ultima dată cred că l’am văzut în casă la noi când maică-mea suferise de o arsură la brațe. Altceva în legătură cu D-rul Iosif Veselovschi nu știu.

Aceasta îmi este declarația pe care o dau și o semnez propriu.

Ss. Iosif Theodorescu-Arghezi

27-XI-949

Dată în fața noastră, slt. I. Nicolau”

După cum reiese însă din „Referatul” sublocotenentului Nicolau către mai marii săi, în urma reluării „discuției” cu Iosif Teodorescu Arghezi, acesta își „nuanțează și completează declarația anterioară”, arătând că l-a cunoscut într-adevăr pe Veselovschi în urmă cu trei ani, când, în calitate de medic, a îngrijit-o pe mama sa. Și că, în urmă cu un an, în iarnă, a primit un telefon din partea lui Iosif Veselovschi, care l-a invitat în oraș. Cu ocazia acestei întâlniri, Veselovschi i-a dat un pachet cu hârtie și un manuscris pe care l-a rugat să-l tipărească. Lucru pe care junele Arghezi l-a acceptat. După circa patru-cinci zile, i-a adus lui Iosif Veselovschi, în același loc, manifestele tipărite.

^{Din dosarul deschis pe numele fiului lui Tudor Arghezi, arestat în noiembrie 1949 pentru complicitate la acţiunea de a fi multiplicat „manifeste cu caracter diversionist”}

Locotenentul adaugă: Iosif Teodorescu Arghezi arată „că, cu toate că știa vag că Iosif Weselovschi a fost legionar și că manifestele erau în contrazicere cu politica dusă de Uniunea Sovietică, le-a tipărit fiindcă Dr. Iosif Weselovschi e un om inteligent, cu o putere de convingere ce nu a mai întâlnit”. La rândul său, doctorul declarase la 27 noiembrie 1949 că, într-adevăr, în urmă cu un an i-a dat un telefon lui Iosif Teodorescu Arghezi, pentru a se întâlni cu el în oraș, lucru acceptat, prilej pentru a-i înapoia cele 40 de manifeste tipărite. Totodată, doctorul mai arată că nu i-a spus nimic despre acțiunea lui sau de politica pe care o face. Și nici ce va face cu ele.

„Concluziunile și propunerile” slt. de Securitate Nicolau:

„Iosif Teodorescu Arghezi recunoaște că a tipărit un număr de 40 de manifeste la rugămintea lui Iosif Weselovschi, fără a ști dece are nevoie de ele și nici politica pe care o face. Față de cele mai sus arătate, Iosif Teodorescu Arghezi se face vinovat de tipărire de manifeste diversioniste îndreptate contra ordinei și liniștei Statului și propunem să fie trimis în justiție cu întreg lotul” (1 Decembrie 1949).