De vorb─â cu Octavian Goga jpeg

De vorb─â cu Octavian Goga

­čôü Biografii
Autor: Maricel Chisca

Genialul ÔÇťpoet al p─âtimirii noastreÔÇŁ a fost una dintre personalit─â┼úile cele mai importante ale Rom├óniei din prima jum─âtate a secolului trecut. Deopotriv─â poet, dramaturg ┼či publicist (biografiile men┼úioneaz─â c─â Octavian Goga ar fi debutat la 16 ani ├«n revista ÔÇťTribunaÔÇŁ pe c├ónd era ├«nc─â elev; ├«n interviu care urmeaz─â poetul men┼úioneaz─â o alt─â variant─â), Octavian Goga a fost deasemenea un politician important ÔÇô dar ┼či controversat - al acelor vremuri (a fost deputat, ministru de interne, prim ministru). Despre Octavian Goga se pot spune pu┼úine lucruri inedite. Cu toate acestea, un interviu luat poetului de c─âtre Otilia Ghibu ┼či publicat ├«n num─ârul din 31 martie 1932 al revistei ÔÇťRealitatea ilustrat─âÔÇŁ, nu cred c─â merit─â s─â se piard─â printre paginile publica┼úiei interbelice:

image

Familia lui Octavian Goga: Jos, de la st. la dr.: tat─âl, mama, m─âtu┼ča 

 ┼či sora poetului, Claudia; ├Än picioare: Victoria, Octavian ┼či Eugen Goga 

  ÔÇť Un scurt r─âgaz de lini┼čte ├«n casa ce zumz─âie ca un stup toat─â ziua de clocotul discu┼úiilor politice. E sear─â. Destul de t├órziu. Cu tenacitatea proprie gazetarului am parvenit ├«n sf├ór┼čit ├«n biroul marelui nostru scriitor. D. Goga e at├ót de obosit ├«nc├ót ├«mi spune c─â e nevoit s─â poarte ochelari negri chiar ┼či ├«n camer─â. 

  - Se fumeaz─â enorm la mine. Toat─â ziua. Iar eu tocmai acum m'am l─âsat de tutun. ├Ämi ard ochii de fum. De zile ├«ntregi stau ├«n cas─â. 

    Se reculege c├óteva clipe: scriitorul alung─â poate cu greu pe cel─âlalt eu, st─âruitor ┼či puternic: Omul de stat. Eu arunc priviri repezi ├«n jurul meu. Simplicitate, sobrietate: un birou masiv, bine lustruit, o canapea mare ┼či dou─â fotolii tapisate ├«n rips dungat cu maron ┼či galben ┼čters, perdele lungi ├«n acelea┼či culori. C├óteva tablouri, dou─â-trei desene. Un bronz pe birou. O marmur─â ├«ntrÔÇÖun col┼ú. Un covor greu pe jos. Nu v─âd c─âr┼úi. ├Äntr'un col┼ú un ÔÇťclasor" american. 

image

Octavian Goga pe terasa castelului de la Ciucea 

  - Ceea ce ├«mi ceri d-ta e un fel de anatomie sufleteasc─â ┼či intelectual─â. Voi r─âspunde ├«ntreb─ârilor c├ót mai sincer, c├ót cat mai spontan. 

   M'am n─âscut acum vre-o cincizeci de ani ┼či c├óteva luni, ├«ntr'un sat de l├óng─â Sibiu, R─â┼činari. La poalele Carpa┼úilor. Cel mai interesant am─ânunt din istoria satului meu: n'a f─âcut niciodat─â parte din iob─âgia din trecut. Era una din acele comune pe care st─âp├ónirea ungureasc─â le numea ÔÇťfundus regius", iar ├«n vechile noastre zapise ÔÇťslobod, cr─âiesc sat". R─â┼činarii prezentau tocmai din acest motiv o puritate de ras─â absolut─â. 6000 de suflete, 6000 de rom├óni. Trei str─âini: jandarmii !

   P─ârin┼úii mei: unul de la munte, altul de la ┼čes. De aici dualitatea sufletului meu: muntele, prin psihologia lui, e contactul cu realitatea, tendin┼úa spre ac┼úiune. C├ómpia dimpotriv─â: orizontul larg, av├óntul bl├ónd al nostalgiei. Aceste dou─â elemente congenitale s'au transmis intact sufletului meu. S'au al─âturat f─âr─â s─â se ├«mbine. Iat─â explica┼úia celor dou─â ├«ndeletniciri ale vie┼úei mele: politica ┼či literatura.

- Ce v'a rămas mai puternic întipărit în minte din copilărie?

- Satul, a┼ča cum era el atunci. Cu toate c─â numai p├ón─â la v├órsta de nou─â ani am stat propriu zis la R─â┼činari ┼či cu toate c─â via┼úa mea nu era aceea a unui ┼ú─âran. ┼×i dinspre tat─â ┼či dinspre mam─â sunt cobor├ótorul unui neam de c─ârturari. Familie de intelectuali ardeleni, a┼ča cum era ├«n┼úeleas─â aceast─â no┼úiune acum 40-50 ani. Str─âbunicul meu, care a murit la 1812 ┼či care se numea Preacucernicul protopop Sava de la R─â┼činari, a l─âsat ├«n urma lui foarte multe scrieri. Unele proprii, cele mai multe copiate. Parte din aceste manuscrise se g─âsesc azi ├«n muzeul de la Petrograd; altele la d. Weygand din Lipsca; unele le-a trecut d. lorga la Academia Rom├ón─â. Aici se afl─â o foarte frumoas─â copie dup─â ÔÇť├Änv─â┼ú─âturile lui Neagoe Basarab". Una singur─â se mai afl─â azi ├«n posesia mea.

  Tat─âl mamei mele, ┼či el protopop, a fost profesor de muzic─â la seminarul din Sibiu ┼či prieten bun cu Cipariu. A tr─âit vreo trei ani la R.-V├ólcea, pe vremea revolu┼úiei din 1848, ad─âpostit la un boier din neamul Glogovenilor. El a adus, cel dint├ói, ├«n satul ┼či neamul meu, amintiri personale, c├óntece ┼či povestiri, care-au f─âurit mai t├órziu indisolubila legatur─â sufleteasc─â dintre cele dou─â provincii rom├ónesti, aflate dincolo ┼či dincoace de straja Carpatilor. 

image

Poetul ├«nso┼úit ├«n plimb─âri de c├óinele favorit 

A scris ┼či mama mea, chiar ┼či versuri. Le-a publicat ├«n ÔÇťFamilia" de la Oradea Mare. Atmosfera timpului ├«n care m'am n─âscut eu era aceea a celei mai s─âlbatece persecu┼úii a rom├ónilor din Transilvania. O opresiune, ramnific├óndu-se p├ón─â ├«n cele mai mici ├«ndeletniciri ale vie┼úei de la ┼úar─â. Ea trezea fire┼čte proteste, revolt─â. Eu m'am n─âscut cu pumnii str├ón┼či. Sufletul meu s'a hr─ânit din primul moment din ┼či pentru revolt─â. E cel mai puternic sentiment ce m'a c─âl─âuzit ├«n via┼ú─â ┼či din care a crescut formula mea literar─â.

   De la ├«nceput am fost un observator pasionat al satului. Mi-am dat cur├ónd seama de absoluta importan┼ú─â a acestui nucleu social. El formeaz─â osatura statului nostru. ├Ämi pl─âceau ┼čez─âtorile. Dar nu la R─â┼činari. Oamenii de la munte viseaz─â mai pu┼úin. Mergeam ├«ntrÔÇÖo comun─â de pe T├órnave, de unde era tat─âl meu. Acolo g─âseam o atmosfer─â de nostalgie, de c─âldur─â sufleteasc─â. Acolo am ├«n┼úeles suferin┼úa milenarului jug, mai bine dec├ót aspra d├órzenie a neamului dinspre mama. M─â ├«ntorceam ├«nc─ârcat de muzic─â ┼či de durere.

 - Primele mele ├«ncerc─âri literare? Pe la 9-10 ani. Am publicat la v├órsta de 14 ani ├«n ÔÇťRevista Ilustrat─â" de la Gherla. Mi s'a r─âspuns atunci la ÔÇťpo┼čta redac┼úiei": ÔÇťziua bun─â se cunoa┼čte de diminea┼ú─â!" 

  - O indiscre┼úie! Primele versuri erau de natur─â lirico-erotic─â sau social─â? 

- Starea mea sufleteasc─â nu-mi ├«ng─âduia s─â vorbesc despre sentimentele mele personale. Chiar ┼či primul volum, publicat ├«n 1906, nu con┼úine dec├ót dou─â-trei timide poezii erotice. Un fel de pudoare m─â oprea s─â vorbesc despre mine, v─âz├ónd at├óta suferin┼ú─â ┼či nedreptate ├«n jurul meu. Notez: a fost pentru mine totdeauna un subiect de curiozitate literar─â felul de a scrie, inspira┼úia mai mult senin─â ┼či idilic─â a marelui poet ardelean G. Co┼čbuc. ├Än ┼ú─âran eu am v─âzut un om chinuit al p─âm├óntului. De aceea nu m'a influen┼úat Cosbuc, cum nu m─â putuse influen┼úa nici Alecsandri.

image

D-na ┼či dl. Octavian Goga

- A avut totu┼či influen┼ú─â vreunul din marii dv. ├«nainta┼či asupra concep┼úiei dv. literare?

- Da! Una mare, cov├ór┼čitoare: Eminescu. ├Änt├ómplarea f─âcuse c─â, prin 1870, Eminescu ajunsese ├«n peregrin─ârile sale, prin satul meu. Tat─âl mamei l-a ajutat atunci s─â treac─â ├«napoi ├«n ┼úar─â f─âr─â pa┼čaport, a┼ča cum venise, pe la vama Cucului.

- Ce educaţie literară precumpănitoare aţi avut?

- Cea german─â! Am avut din primii ani ai copil─âriei sub ochi baladele lui Uhland. ├Än bunele traduceri germane am citit cele mai de seama opere din literatura universal─â ┼či, ├«ncep├ónd cu Goethe ┼či cu Schiller, toat─â literatura german─â a veacului trecut, c├ót ┼či aceea a scriitorilor germani de p├ón─â la 1914. Niciuna nu mi-a pricinuit ├«ns─â o a┼ča numit─â criz─â de con┼čtiin┼ú─â.

- V'a sguduit a┼čadar o carte, mai mult dec├ót oricare alta?

- Da. Raskolnikoff a lui Dostoiewski. Eram student la Budapesta. Aveam dou─âzeci de ani. Atmosfera de sumbru messianism din aceast─â magnific─â capodoper─â rus─â ┼čiÔÇÖa ├«nfipt ad├ónc ghearele ├«n sufletul meu. Aproape un an de zile am fost ca bolnav. Ajunsesem s─â m─â conving c─â va trebui s─â las cartea, s─â m─â ├«ntorc la ┼úar─â ┼či s─â m─â ├«nsor cu o fat─â de acolo. Copilul ie┼čit din aceast─â uniune avea s─â fie apoi Messia Ardealului!

- Din ce ├«ndemn a┼úi scos revista ÔÇťLuceaf─ârul"? Imboldul firesc al unei tinere┼úi entusiaste, dornice s─â dea c├ót mai cur├ónd n─âzuin┼úele ┼či str─âduin┼úele sale literare luminei tiparului?

- Nu tocmai. Eram vreo 300 de studen┼úi la Budapesta. ├Äntre 20 ┼či 23 de ani. Aduna┼úi la ├«nv─â┼ú─âtur─â, ne-am dat seama c─â a┼ča cum urm─âm cursurile universitare, eram chema┼úi s─â devenim un fel de ieniceri ai culturii str─âine odat─â ├«napoia┼úi pe meleagurile noastre. Am dejucat inten┼úiile celor care c─âutau desna┼úionalizarea Ardealului, prin noi, fii ardelenilor. Crezul nostru literar se vede din titlu: Luceaf─ârul, adic─â Eminescu.

   ├Än subsolul unei case din metropola ungureasc─â, singulariza┼úi suflete┼čte ┼či diferentia┼úi de ceea ce era ├«n jurul nostru, ├«ntocmai ca dinamitarzii, pe sub p─âm├ónt, am lucrat la pr─âbu┼čirea imperiului austro-ungar. ┼×i-am reu┼čit.

image

ÔÇťC├ónt─âre┼úul ArdealuluiÔÇŁ la masa de lucru din cabinetul de la Ciucea 

 E destul de t├órziu. A┼č mai avea at├ótea de ├«ntrebat. Lini┼čtea e des─âv├ór┼čit─â ├«n jurul nostru. A┼č vrea s─â aflu unele reminiscen┼úe din prigoana politic─â de care nu a sc─âpat nici ÔÇťc├ónt─âre┼úul Ardealului" ├«nainte de r─âzboi, ├«n Transilvania. Nu ┼čtiu de ce dar am impresia c─â interlocutorul meu prefer─â s─â r─âm├ón─â pe terenul neutru al vie┼úii sale literare. Totu┼či ├«i mai smulg o m─ârturisire: 

  - ÔÇťDomnul Notar" a fost scris─â la 1913. Am f─âcut atunci prima mea experien┼ú─â politic─â. Pl─âtit─â scump dealtfel. Printre altele era s─â mai fac un an ┼či jum─âtate de ├«nchisoare. F─âcusem trei luni propagand─â electoral─â ├«n jude┼úul Arad, candidat la alegerile din 1910. Am ie┼čit ├«n balotaj ┼či a trebuit apoi alte trei luni de zile s─â umblu din sat ├«n sat, astfel ├«nc├ót am avut prilejul s─â cunosc foarte bine toat─â administra┼úia statului maghiar. 

- O ultimă rugăminte: unele curiozităţi din viaţa dv. literară!

- Curiozit─â┼úi? ┼×tiu eu, ce v'ar putea interesa?

- Orice!

  Din felul cum ├«┼či pleac─â fruntea foarte obosit ├«n m├óini, ├«mi dau seama c─â am ├«nceput s─â abuzez. Totu┼či insistÔÇŽ 

  - Poate v'ar interesa c─â poezia mea ÔÇťOltul", am scris-o cu mult ├«nainte de-a vedea frumosul r├óu rom├ónesc, ┼či anume ├«n ÔÇť┼úar─â", la C─âlim─âne┼čti. Era iarn─â. 

Am stat acolo o lun─â de zile pentru a-mi pune la punct o lucrare literar─â. ├Ämi amintesc un peisaj: mun┼úii ├«nhorbota┼úi ├«n z─âpad─â, Oltul isbucnind p├ótima┼č din str├ónsoarea vremelnic─â a ghe┼úii. Pe ┼čoseaua troienit─â, un pop─â c─âlareÔÇŽ

  ÔÇťCl─âca┼čii" am scris-o ├«ntr'o gr─âdin─â a CharlottenburguluiÔÇŽ

  O m├ón─â adumbre┼čte ochii obosi┼úi, cealalt─â odihne┼čte pe marginea biroului. Aproape un ceas ┼či jum─âtate. Dar c├ót de pu┼úin redau cititorilor din tot ce-am ascultat ├«n acest r─âstimpÔÇŽ Un popas de ├«nalt─â reculegereÔÇŽÔÇŁ 

   

Sursa: articolul ÔÇťCu prilejul unei anivers─âriÔÇŁ ÔÇô semnat Otilia Ghibu-Silviu ÔÇô publicat ├«n ÔÇťRealitatea ilustrat─âÔÇŁ din 31 martie 1932 ÔÇô citit din colec┼úia Bibliotecii Digitale a Bucure┼čtilor