Cine a fost Florica Bagdasar. Prima femeie ministru din România, persecutată de comuniștii care o instalaseră în funcție
Florica Bagdasar a fost prima femeie ministru din România. A deținut portofoliul de ministru al Sănătății în perioada 1946-1948. A fost medic cu specialitatea neuropsihiatrie infantilă, școlit la Harvard, și a avut o contribuție importantă la eradicarea malariei.
Florica Bagdasar a fost prima femeie care a făcut parte dintr-un Guvern al României. Născută pe 24 ianuarie 1901, la Monastir, în Macedonia, Florica Ciumetti, după numele de fata, a venit pe lume într-o familie de intelectuali macedoneni. Tatăl, Sterie Ciumetti era inginer de șosele și poduri și profesor de matematică. A absolvit liceul „Roman Vodă” - secția modernă - în 1920. Şi-a urmat visul de a fi medic și s-a înscris la Facultatea de Medicină din București, absolvind în 1925.
La finalul studiilor, a obținut diploma de doctor în medicină și chirurgie și dreptul de liberă practică. Imediat după absolvire s-a căsătorit cu medicul Dumitru Bagdasar. Cei doi soți au plecat la perfecționare în America. Florica Bagdasar a urmat cursuri de sănătate publică la Harvard. Reveniți în țară, în 1929, cei doi soți au urmat un stagiu de câțiva ani la Spitalul de Boli Nervoase din Cernăuți.
S-au stabilit definitiv în București, unde Dimitrie Bagdasar a descis prima clinică de neurochirurgie. Soția a fost cea care i-a asistat în sala de operație, la primele intervenții chirurgicale pe creier, făcute în condiții improvizate.
În slujba sănătății copiilor
Florica Bagdasar s-a dedicat asistenței neuropsihiatrice și educaționale a copilului. A contribuit la apariția primului abecedar numit „Carte pentru toți copiii” și a elaborat un nou manual de aritmetică, materiale didactice aveau scopul de a-i atrage pe copii și de a-i face să învețe cu plăcere.
În 1946 a contribuit la înființarea Centrul de Igienă Mintală din București destinat tratării copiilor cu deficiențe mintale și tulburări de comportament. Ca director al instituție, Florica Bagdasar (foto sus) a adunat lângă ea experți, psihologi, pedagogi, logopezi și kinoterapeuți, o echipă specială pentru ratarea problemelor copiilor.
Ministru al Sănătății
În septembrie 1946 , Florica Bagdasar a făcut parte din delegația oficială a României la Conferința de Pace de la Paris. De la Paris a plecat în misiune oficială la Stockholm cu scopul de a solicita ajutorul suedezilor pentru România devastată de război.
„Cum știam precis starea deplorabilă în care se găsea asistența medicală din țară și cum participasem la eforturile supraomenești pe care le făcuse soțul meu în calitatea de ministru al Sănătății ca să amelioreze cât de cât rănile lăsate de război, îmi dădeam seama ce greutăți aveam de întâmpinat la întoarcerea mea în țară. Mi-am concentrat astfel eforturile, în special asupra soluțiilor în problemele care mă așteptau. Seceta cumplită din ultimii ani adusese în stare de înfometare mare parte a țării. Spitalele erau dezorganizate, bolnavii lipsiți de hrana necesară, de medicamente și de asistență medicală adecvată. În convorbirile pe care le-am avut cu diverșii gazetari am ajuns la concluzia că Suedia era țara care ne putea fi de ajutor, deoarece neutralitatea pe care reușise să o păstreze în tot decursul celui de-ai doilea război mondial o pusese la adăpost de devastări și de neplăceri”, povestea Florica Bagdasar într-un interviu acordat postului public de radio.
După decesul soțului Dimitrie Bagdasar care ocupa funcția de ministrul al Sănătății în timpul Guvernului Petru Groza, Florica Bagdasar a fost numită succesoarea soțului său. A devenit astfel prima femeie ministru din România. A ocupat portofoliul de la Sănătate în perioada 1 decembrie 1946- 28 august 1948.
Perioada portofoliului său a fost una cu criza grave în sănătate. Pe fondul foametei și sărăciei din țară, Moldova se confrunta cu o epidemie de tifos exantematic, iar Dobrogea cu o epidemie de malarie.
Persecutată de regim
Între anii 1953–1956, deși era membră a Partidului Comunist Român și deținuse o funcție în Guvern, Florica Bagdasar a căzut în dizgrația comuniștilor și a ajuns la un pas de lichidare. După eliberarea din funcția de Ministru al Sănătății fără nicio explicație prealabilă, a urmat o perioadă în care medicul s-a confruntat cu intimidări și amenințări.
Campania dusă împotriva medicului Florica Bagdasar a culminat în ianuarie 1953, cu un articol de fond din ziarul Scânteia, intitulat „Pentru lichidarea deformărilor antiștiințifice în domeniul pedagogiei”. Medicul era acuzat de ”cosmopolitism, de ploconire slugarnică în fața putredei ideologii burgheze, de pervertirea psihiatriei infantile prin introducerea unor curente obscurantiste de tip Freud”.
După apariția articolului, , Florica Bagdasar a fost „eliberată” din funcția de director .A rămas fără nici un venit și a fost obligată să-și împartă locuința cu o altă familie. Abia la finalul anului 1956 perioada de persecutare a trecut și Florica Bagdasar a fost ”reabilitată”.
Deși i s-a propus să se înscrie din nou în PCR a refuzat. În octombrie 1957 a fost numită vicepreședinta Crucii Roșii. A trăit în România până la sfârșitul vieții, în 1978.
Foto sus: Gheorghe Gheorghiu-Dej pe Aeroportul Băneasa înainte de plecare la Conferinţa de Pace de la Paris, alături de Ana Pauker şi Florica Bagdasar (© „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 27/1946)
