Carmen Sylva, cealaltă față a Reginei Elisabeta

Elisabeta a fost pasionată de mică de arte și de frumos. Nu a avut însă curaj să își urmeze pasiunile decât târziu, când era deja Regina României. Debutul literar s-a produs prin traducerea în limba germană a „Poeziilor populare româneşti“, poezii tipărite de Vasile Alecsandri în culegerea sa de folclor românesc. Apoi a continuat să publice traduceri din literatura română contemporană, sub numele de E. Wedi, o anagramă a numelui său. De la jumătatea anului 1879 şi până în primăvara anului1880, a scris trei poeme de peste două sute de pagini: „Sapho“, „Hammerstein“ şi „Furtuni“. Aceste scrieri ale reginei au fost semnate cu pseudonimul Carmen Sylva, poate chiar la îndemnul Regelui Carol I, pentru a delimita clar poeta de regină.

Pasiunea pentru scris a determinat-o pe regină să continue să creeze, astfel încât numai în anul 1882 a publicat şase volume dintre cele mai diverse – poezii, poveşti, traduceri, culminând cu o carte de aforisme: Cugetările unei regine. Cele două sute de pagini au fost scrise direct în franceză şi publicate de Editura Calmann Levy. Volumul a avut un succes răsunător peste hotare – în 1883, Frederic Mistral (poet francez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1904) şi şcoala sa literară provensală au onorat-o cu o diplomă de „Maître es Jeux” al Academiei de Arte Florale, cea mai veche academie literară din Europa.

Pentru un timp, regina a renunțat la proza lirică și, împreună cu Mite Kremnitz, au scris și publicat, sub pseudonimele Dito şi Idem, romanele Astra, Romanul unei principese şi Poşta militară. O altă colaborare de suflet a reginei a fost cea cu Mihai Eminescu, cei doi publicând o dramă lirică, numită, sentimental, „Vârful cu dor”.

„În fruntea scriitoarelor române din generaţia ei”

Artiștii pe care îi admira, oameni care i-au fost aproape de suflet, i-au fost și izvor de inspirație. Astfel, ea scrie „Printre veacuri” (1885), operă dedicată prietenului Vasile Alecsandri, iar în 1904 publică „În luncă. Idila românească”, povestire dedicată „copilului de suflet” George Enescu, ilustrată cu două planşe după picturi ale lui Nicolae Grigorescu.

În ceea ce priveşte opera Reginei Elisabeta, Dumitru Caracostea a fost singurul care a încercat să facă o analiză a liricii sale, într-un studiu ocazionat de împlinirea a 100 de ani de la naşterea primei regine a României: „Dacă ar fi aparţinut păturii noastre mijlocii şi ar fi scris în româneşte, judecata criticii n-ar fi şovăit: am fi recunoscut cu toţii că, lăsând la o parte 3-4 poeţi ai vremii, nivelul operei ei nu e depăşit de restul contemporanilor. Şi, în orice caz, ar sta în fruntea scriitoarelor române din generaţia ei“.

Deși mare parte a scrierilor Reginei Elisabeta au fost în limba germană, ele au fost traduse și în engleză, ceea ce a permis consacrarea sa ca autoare de poezie și proză în afara hotarelor țării. De exemplu, președintele american Theodore Roosevelt s-a declarat admiratorul lui Carmen Sylva, după ce i-a citit volumul de traduceri ale unor poezii populare, The Rhapsody of the Dâmbovitza. Așadar, putem spune că regina a înțeles că traducerea și publicarea în afara țării a unora dintre scrierile sale reprezentau o oportunitate pentru România de a-și face cunoscute valorile naționale în context european și universal.

Acest text este un fragment din dosarul ediției de martie a revistei Historia, un portret complet și intim, însoțit de fotografii inedite și documente, al Elisabetei, prima regină a României. În acest dosar puteți afla:

• Copilăria și adolescența Elisabetei, prințesă de Wied
• Actele de binefacere ale reginei. „Mama răniților” în Războiul de Independență
• Carmen Sylva, regina-poetă, promotoare a culturii și tradițiilor române. Relația sa cu numeroși artiști precum Enescu, Alecsandri sau Eminescu
• Din culisele căsniciei primului cuplu regal: „Iubirea este răsplătită cu iubire”
• Regina Elisabeta, despre politică, viitor și țară în epistolele către Carol I
• Crearea unei dinastii, o problemă conjugală. „Bratiano în mod repetat m-a batjocorit din pricina sterilității mele”
• Viața reginei la castelul Peleș
• Scandalul Văcărescu. Legătura cu Ferdinand, dragoste sau „profanare”
• Pierre Loti, o dragoste platonică

Acest text este un fragment din articolul „Elisabeta, prima noastră regină” apărut în numărul 230 al revistei Historia, disponibil la toate punctele de distribuție a presei (rețeaua Inmedio, chioșcuri de ziare, benzinării) în perioada 15 martie - 15 aprilie 2021, dar și în format digital pe platforma paydemic.com