C─âl─âu cu chip de femeie: Tonia cu mitraliera jpeg

C─âl─âu cu chip de femeie: Tonia cu mitraliera

­čôü Biografii
Autor: Ludmila Pînzaru

La 20 noiembrie 1978, Antoninei Ghinzburg (Macarova) judec─âtorii i-au dat sentin┼úa:├«mpu┼čcarea. Antonina asculta ├«n lini┼čte vorbele judec─âtorului, ├«n accela┼či timp ne├«n┼úeleg├«nd de ce sentin┼úa e at├«t de dur─â:ÔÇťA fost r─âzboi...Iar acum am probleme cu ochii, am nevoie de opera┼úie, chiar nu o s─â m─â ├«ndrept─â┼úeasc─â?ÔÇŁ

At├«ta timp c├«t a mers ancheta, Antonina nu s-a contrazis, vina ┼či-a recunoscut-o de la ├«nceput, dar nu a ├«n╚Ťeles amploarea faptelor sale. C├«t a colaborat cu armata german─â, ar fi omor├«t circa 1500 de oameni. Cererea de iertare ╚Öi revizuirea dosarului au fost respinse, dup─â un an de la judecat─â, sentin╚Ťa a fost aplicat─â. Antonina nu a fost maniac─â ┼či nu a avut probleme de ordin psihic:, , A╚Öa via╚Ťa s-a primitÔÇŁ, explica ea ├«n procesul anchetei.

S-a n─âscut ├«n suburbiile Moscovei. ├Än 1941, Antonina pleac─â benevol pe front ├«n calitate de sor─â medical─â. Avea doar 19 ani. Nimere╚Öte l├«ng─â Viazma, unde Fronturile Sovietice de Apus ╚Öi de Rezerv─â au fost ├«nvinse rapid de for╚Ťele  germane, care au exploatat zonele slabe din ap─ârare ╚Öi au p─âtruns ├«n spatele liniilor sovietice. Pozi╚Ťiile defensive sovietice, care se aflau ├«nc─â ├«n plin proces de fortificare, au fost str─âpunse ╚Öi ambele coloane de blindate germane au f─âcut jonc╚Ťiunea la Viazma, pe10 octombrie1941. ├Än uria╚Öa pung─â de la vest de ora╚Ö au fost prinse ├«n ├«ncercuire patru armate sovietice (a 19-a, a 20-a, a 24-a ╚Öi a 32-a). Germanii au arestat-o pe Antonina ├«mpreun─â cu soldatul Nicolai Fedciuk, dar ei reu╚Öesc s─â fug─â, s─â se ascund─â prin ├«mprejurimi. Pentru a nu fi l─âsat─â singur─â, Antonina propune soldatului s─â ├«ntre╚Ťin─â rela╚Ťii sexuale, fapt recunoscut de ea ├«n timpul anchetei. ├Än cele din urm─â, Fedciuk se ├«ntoarce la familia sa, iar Antonina ├«n 1942 ajunge ├«n localitatea Lokoti care era ocupat─â de germani. Aici este iar─â╚Öi arestat─â.

├Än 1942, aceast─â localitate era centrul a╚Öa zisei Republici Lokoti, ocupat─â de germani. Prin ├«mprejurimi, germanii deseori prindeau solda╚Ťi sovietici, partizani, dezertori. ├Än acest context, apare necesitatea unei noi profesii, cea de c─âl─âu. Germanii din Lokoti ├«ncredin╚Ťeaz─â aceast─â func╚Ťie Antoninei, astfel ei sunt scuti╚Ťi de orice ├«nvinuire.

Apare teama ├«n r├«ndul localnicilor, cum a╚Öa o rusoaic─â s─â omoare pe concet─â╚Ťenii ei? Macarova prime╚Öte o mitralier─â de marca Maxim ╚Öi a╚Öa zisul, , salariu, , -30 de m─ârci pentru fiecare om mort. Primul m─âcel a fost mai dificil, Antonina a trebui s─â consume alcool, ├«n schimb urm─âtoarele au fost mai u┼čor de realizat.

simeon stalpnicul png
Mitraliera Maxim M1920

Mitraliera Maxim M1920

Foto:Arhiva MAI, reg. Briansk, Rusia

O viaţă ca-n filme

De diminea╚Ť─â, Antonina se trezea, ├«╚Öi lua micul dejun ╚Öi mergea la serviciu. ├Ä╚Öi cur─â╚Ťa arma, num─âra banii, trofeele. Povestea:, , Se ├«nt├«mpla, ├«mpu╚Öcai, te apropiai, el se mai mi╚Öc─â, ├«l ├«mpu╚Öcam ├«n cap ca omul s─â nu se mai chinuieÔÇŁ.

├Än unele momente, Antonina era deranjat─â ╚Öi ├«ntristat─â din cauza gloan╚Ťelor ╚Öi s├«ngelui de la victime c─âci acestea ├«i stricau hainele ╚Öi ├«nc─âl╚Ť─âmintea. Dup─â ce ucidea, Antonina deposeda cadavrele de lucruri care ├«i prezentau interes, alteori de la ├«nceput lua de la victim─â ce dorea ÔÇô haine, bijuterii, ├«nc─âl╚Ť─âminte etc.

├Än afara orelor de lucru, Antonina petrecea timpul cu solda╚Ťii germani ├«n diverse localuri. Din 1942 p├«n─â ├«n toamna lui 1943, Antonina a executat aproximativ 1500 de oameni nevinova╚Ťi ├«n localitatea Lokoti, pres─âr├«nd fric─â printre localnici.

├Än 1943, Republica Lokoti trece de partea for╚Ťelor de eliberare sovietice. Antonina a reu╚Öit ╚Öi de aceast─â dat─â s─â r─âm├«n─â nev─ât─âmat─â. Avea c├óteva boli venerice ╚Öi cu c├«teva luni ├«naintea eliber─ârii a fost trimis─â la tratament. Apoi, solda╚Ťii ╚Öi conducerea german─â o trimit ├«n lag─ârulK├Ânigsberg. ├Än 1945, lag─ârul este lichidat, ostaticii elibera╚Ťi. Antonina face rost de acte false, precum c─â ar fi sor─â medical─â din lag─âr.

Ajuns─â ├«n libertate, se angajeaz─â lucr─âtoare la spital. Aici face cuno╚Ötin╚Ť─â cu soldatul r─ânit Victor Ghinzburg, cu care se c─âs─âtore┼čte. Fiind originar din Belarus, dup─â recuperare, Victor ├«┼či ia noua so┼úie ┼či se mut─â ├«n ┼úara natal─â. Astfel, urma Antoninei dispare.

├Än fosta Republic─â Lokoti, imediat dup─â eliberare, au ├«nceput c─âut─ârile Antoninei. M─ârturii erau mai mult dec├«t suficiente, doar c─â Antonina a schimbat familia, ╚Ťara ┼či profesia. Locuia ├«n Lepele, angajat─â la fabric─â ├«n calitate de cus─âtoreas─â. Mereu apreciat─â de colegi ╚Öi de conducere, fotografia ei nu o singur─â dat─â ap─ârea pe panoul de onoare al fabricii. Avea dou─â fiice. La banchete ┼či s─ârb─âtori st─âtea retras─â ┼či nu consuma alcool, ca orice  doamn─â decent─â de familie.

Dar furtuna nu s-a l─âsat mult a╚Öteptat─â. Dup─â 30 de ani de la evenimentele din Lokoti, a sosit timpul decont─ârii pentru actele comise. Antonina era deja la pensie. A fost chemat─â la biroul asisten╚Ťei  sociale, sub pretextul unor recalcule. Dup─â ferestruica de la casieria biroului o a╚Ötepta o locuitoare, martor─â din Lokoti, cu scopul de a o recunoa╚Öte, mascat─â ca fiind colaboratoare a biroului.

Timp de 30 de ani organele speciale au c─âutat-o pe Antonina, doar c─â toate eforturile erau ├«n zadar. ├Änt├«mpl─âtor, fratele Antoninei, complet├«nd ancheta pentru a pleca peste hotare, a scris familia surorii sale dup─â so╚Ť. Timp de 30 de ani, Antonina a ╚Ťinut leg─âtura cu familia sa din Rusia, aceasta fiind unica pist─â ├«n g─âsirea ei.

simeon stalpnicul png
Antonina, pe scaun, prima din dreapta

Antonina, pe scaun, prima din dreapta

FOTO:Arhiva MAI, reg. Briansk, Rusia

├Än 1979, Antonina a fost g─âsit─â vinovat─â. Afl├«nd cauza, Victor ├«mpreun─â cu fiicele au plecat din Lepel pentru totdeauna. Numele ╚Öi prenumele ei la na╚Ötere erau Antonina Macarovna Parfenova. La ╚Öcoal─â au ├«ncurcat patronimicul scriind ├«n acte ┼či registre Antonina Parfenova Macarova.

Dosarul tr─âd─âtoarei Antonina Ghinzburg se afl─â ├«n arhiva MAI, reg. Briansk, Rusia. Oficial, dosarul Antoninei nu este ├«nc─â ├«nchis, pe unele file mai este scris ÔÇ×Strict secretÔÇŁ. ├Än anii 1950, fostul ╚Öef al pu╚Öc─âriei din Lokoti a recunoscut c─â ├«n func╚Ťia de executoare a fost Antonina Macarovna Macarova, 20-22 ani, sor─â medical─â. La ├«nceputul anului 1955, Antonina a fost dat─â ├«n c─âutare unional─â. Dar ├«n 1965 pe anchetatori i-a dus ├«n eroare un document german ├«n care erau informa╚Ťii despre o careva Macarova diagnosticat─â cu boli venerice, ├«mpu╚Öcat─â ├«n 1943. C─âut─ârile au fost oprite, dosarul ├«nchis, transmis la arhiv─â. Antonina apare ├«n martie 1977 ├«n ancheta fratelui. Pentru recunoa╚Öterea Antoninei, la Lepeli, Belarus, au fost adu╚Öi ├«n tain─â locuitori din Lokoti, sub masca unor colaboratori ai biroului asisten╚Ťei sociale din Lepeli. Chiar ╚Öi dup─â 33 de ani, ei se temeau de Tonia.

Au recunoscut-o, unii dup─â vorb─â ┼či voce, al╚Ťii dup─â tr─âs─âturile fe╚Ťei, gesturi ÔÇô Antonina mereu ├«╚Öi trecea m├«na prin p─âr. Arestarea a decurs ├«n lini╚Öte, nu a opus rezisten╚Ť─â. Doar a cerut s─â fie l─âsat─â s─â fumeze. P├«n─â au ajuns la sediul local al MAI, Antonina ajuta la rezolvarea integramelor.