Bronzino, un portretist redescoperit

O expoziţie găzduită de un palat florentin scoate la lumină arta unui pictor manierist care a slujit familia Medici. Deschisă până la sfârşitul lui ianuarie 2011, expoziţia reaminteşte farmecul şi forţa portretelor pictate de unul dintre cei mai mari artişti de secol XVI, Agno di Cosimo, rămas în istoria artei cu numele de Bronzino (1503-1572).

Evenimentul, o premieră în lumea expoziţională, a stârnit entuziasmul celor mai exigenţi critici de artă. Lucrările expuse la Palatul Strozzi din Florenţa scot dintr-un con de umbră nedrept talentul unui rafinat pictor de curte, care a slujit Casa de Medici la vremea la care era condusă de Cosimo I de Medici. Criticul de artă de la ziarul „The Guardian" mărturiseşte că ceva mai grandios n-a mai văzut şi nici nu va vedea, probabil, curând.

Criteriul de selectare a tablourilor expuse a fost gradul de măiestrie, aşa că evenimentul aduce în faţa vizitatorilor operele cele mai izbutite ale pictorului. Pentru această expoziţie, curatorii au împrumutat lucrări aflate în proprietatea unora dintre cele mai mari muzee din lume, de la instituţii din capitala Ungariei la muzeul din Los Angeles. Peste 70 de tablouri pictate de Bronzino (80% din numărul total al lucrărilor lui) pot fi admirate, alături de lucrări de Pontormo, Cellini, Tribolo şi alţi pictori. Sunt expuse şi două tablouri recent descoperite : unul înfăţişând un pitic şi un Christ răstignit. Identitatea celui din urmă a stat sub semnul întrebării decenii de-a rândul, însă curatorii expoziţiei susţin că este opera lui Bronzino.

Istoria prin pictură

Bronzino, „Eleonora de Toledo şi fiul ei Giovanni de Medici“, 1545

În veacul al XVI-lea, arta portretului era una dintre cele mai solicitante şi cerea un timp considerabil. Orelor fără sfârşit în care viitorul personaj al tabloului hotăra vestimentaţia cu care doreşte să fie imortalizat pentru eternitatea artei şi a istoriei şi ce peisaj să apară în fundal li s-au adăugat orele infinite pe care „personajul" le petrecea în faţa artistului care trudea la şevalet. Execuţia în sine dura de la săptămâni la luni întregi.

Portretele membrilor familiei Medici sunt cele mai importante opere ale lui Bronzino, pictorul care şi-a luat acest pseudonim de la cuvântul care denumeşte bronzul, nuanţă la care a recurs adesea în lucrările sale. Pictor şi poet iubitor de sonet petrachian, Bronzino a pictat în anii 1500 portretele copiilor Medici, scriind din Pisa recucerită:„Stau neîncetat împreună cu aceşti sfinţi suverani şi mă bucur de binecuvântata dulceaţă a unui prinţ atât de bun şi de binevoitor". Toate portretele care consfinţesc această importantă familie în istoria Italiei şi în istoria culturii europene exprimă dreptul divin al familiei Medici la ocârmuirea dinastică.

Cosimo I, pe care l-a slujit credincios, era întruchiparea prinţului invincibil de tip machiavellic. La cucerirea Toscanei a poruncit ca duşmanii republicani să fie torturaţi şi ucişi. Pe marele principe, Bronzino l-a înfăţişat mai mereu în armură, întotdeauna gata de a-şi apăra cu orice preţ familia şi ţinutul.

În faimosul portret „Eleonora de Toledo şi fiul ei Giovanni de Medici" a ­zugrăvit-o pe frumoasa soţie a lui Cosimo I, alături de fiul lor de numai 2 ani. Scoase în evidenţă de compoziţia lucrării, braţul şi mâna Eleonorei sugerează promisiunea unei eliberări, cu ajutorul unei vestimentaţii luxuriante (o rochie din satin bogat, pe care se văd rodiile din modelul ţesut). Degetele lungi ale personajului se joacă în tihnă cu un canaf, poate lucrat chiar de Benvenuto Cellini. Postura femeii aşezate la balcon este inspirată de celebra „Mona Lisa", susţin criticii de artă, iar în partea stângă a Eleonorei pictorul a zugrăvit un element de peisaj lichid, ca mijloc de a exprima „lacul inimii", metaforă populară în epocă. Sobrietatea posturii, privirea de nescrutat, rigiditatea impusă şi de corsaj, în care Eleonora avea să fie înmormântată, şi de statutul social al personajului conturează limpede lumea personajului. Pe de altă parte, micuţul Giovanni de Medici, destinat Bisericii, are fruntea înconjurată de zulufi aurii, fiind înfăţişat în toată puritatea inocenţei.