
Austen Henry Layard, arheologul care a scos la lumină (din greșeală) ruinele unei mari civilizații antice
Austen Henry Layard a fost unul dintre cei mai de seamă istorici de artă, diplomați, dar mai ales arheologi ai Angliei din secolul al-XIX-lea, ale cărui excavări realizate în vilayetul Mespotamia (Irak-ul de astăzi) între 1839-1855, au contribuit la sporirea cunoștințelor despre civilizațiile antice din Mesopotamia și a atracției față de explorarea Istoriei Antice a Orientului Mijlociu.

Un portret al lui Austen Henry Layard din tinerețe (Sursa: https://www.britannica.com/biography/Austen-Henry-Layard)
I. Începutul vieții lui Austen Henry Layard și formarea sa ca arheolog
Austen Henry Layard se naște la 5 martie 1817 la Paris, fiind fiul lui Henry Peter John Layard, un funcționar civil public al Imperiului Britanic în colonia Ceylon (Sri Lanka de astăzi) și al lui Marianne, fiica bancherului Nathaniel Austen de Ramsgate.[1]
Familia sa, fiind stabilită încă din tinerețe la Florența (un mare centru al Artei și Culturii Italiene încă din secolul al-XV-lea), se bucură de compania poeților și artiștilor din oraș cu ocazia seratelor literare sau a diverselor evenimente mondene la care participă, acesta fiind un mediu proprice pentru dezvoltarea intelectuală a viitorului arheolog, în care micul Henry își va descoperi pasiunile pentru Istorie și Artă.[2]
În 1829 (pe când avea 12 ani), acesta este trimis înapoi în Marea Britanie pentru a-și continua studiile, iar în 1834, începe o carieră în domeniul juridic, intrând în biroul de avocatură al unchiului său, Benjamin Austen, care însă nu-l va atrage prea tare, dându-și seama că a sa chemare este una cu mult mai mare și anume...Arheologia.[3]
II.Descoperirea orașului Nimrud și începutul carierei de arheolog a lui Henry Layard

Austen Henry Layard într-un portret ce-l înfățișează în haine orientale (Sursa: https://huguenotmuseum.org/about/news/huguenot_names/layard/)
În 1839, Henry Layard pleacă spre Ceylon, în drum spre destinația la care trebuia să ajungă (trecând și prin Orientul Mijlociu, care îl va atrage de la bun început) pentru a deveni un funcționar colonial al Imperiului Britanic (asemeni tatălui său), alături de Edward Mitford, un bun prieten de al său.[4]
Călător înnăscut, acestuia îi plăcea să se amestece cu localnicii, adoptând mâncarea și obiceiurile lor și încercând noi experiențe. Astfel, ajunge la Constantinopol, iar de acolo explorează întregul Levant (regiunea geografică cuprinsă între Turcia și Israel-ul de astăzi), mergând până spre est, în Persia (unde îi va întâlni pe cei din tribul Bakhtiari, alături de care va sta o perioadă), dar nu mai ajunge niciodată în Ceylon (pentru a-și ocupa postul de funcționar).[5]
Își găsește, în schimb, un post în subordinea Ambasadorului Britanic de la Constantinopol (Sir Stratford Canning) și decide să rămână în Orientul Mijlociu, de a cărui istorie era pasionat. Interesul îi va deveni și mai mare, în 1842, când arheologul francez Paul-Emil Botta dezgroapă ruinele unui palat străvechi din apropiere de Mosul, pe malul Tigrului, Layard știind că aceea trebuie să fie amplasarea aproximativă a orașului străvechi Ninive, a cărui distrugere era menționată în Biblie.[6]
Petrecând mult timp în apropierea orașului Mosul, parte a regiunii Mesopotamia (aflată la acea vreme, sub stăpânire otomană), Henry Layard începe să devină din ce în ce mai interesat de localizarea și dezgroparea marilor orașe ale Orientului Mijlociu Antic. Astfel, în 1845, el începe să efectueze săpături într-o movilă de la Mosul și dă peste ceva (crezând, inițial, că a dat peste orașul Ninive, oraș pe care oricum îl va descoperi mai târziu). Sapă mai adânc și găsește ziduri, încăperi și fundații, descoperind astfel, un întreg oraș și anume...capitala Imperiului Asirian, Nimrud (corespondent al orașului cunoscut în Biblie drept Calah). La Nimrud, Layard descoperă palatele regilor asirieni Assurbanipal (883-859 Î.Hr) și Salmanasar (858-824 Î.Hr), palate ce se aflaseră în cadrul unui oraș regal, ce funcționase pentru 150 de ani și cuprindea o incintă aproximativ dreptunghiulară, ce măsura 350 hectare în total.[7]
Situl se afla pe vechiul curs al Fluviului Tigru și era înconjurat de un zid defensiv, realizat din cărămizi din noroi, acesta incluzând și o citadelă, încoronată de un ziggurat[8] cu o înălțime de 60 m (197 de picioare).[9] Aici, mai mulți regi ai Asiriei își construiseră, unul după altul, palatele și templele. Populația orașului din acea perioadă (a domniilor lui Assurbanipal și Salmanasar) ajungea la aproximativ 80.000 de locuitori.[10]
Pe lângă palatele propriu-zise descoperite, Henry Layard mai descoperă și numeroase obiecte de artă, ce devin cele mai importante comori ale British Museum ce se vor regăsi în acest muzeu vreodată precum:lei și tauri uriași înaripați, Obeliscul Negru al lui Salmanasar al-III-lea, precum și basoreliefurile lui Assurbanipal, toate acestea fiind niște comori ce vor face senzație în Marea Britanie a anilor 1840 și vor stârni fascinația englezilor pentru cunoașterea trecutului Orientului Mijlociu (un spațiu geografic și cultural relativ puțin cunoscut la mijlocul secolului al-XIX-lea).[11]

Un basorelief reprezentând un preot și un soldat asirian, descoperit de Henry Layard la Nimrud (Sursa: https://isaw.nyu.edu/library/blog/Layard)
După acest succes fără precedent, sărbătorit cu fast, Layard își va îndrepta atenția asupra movilei aflate în partea opusă Mosulului, de pe malul de est al râului Tigru, acolo descoperind un alt oraș. Prin noile eforturi realizate, el reușește să găsească și dezgroape palatul regelui Sennacherib (704-681 Î.Hr) și multe opere de artă extraordinare, cea mai importantă realizare din cadrul acestei campanii arheologice fiind descoperirea a unui mare număr de tăblițe cu texte în cuneiformă din arhiva de stat a acestui rege, prin descoperirea acestora, multe aspecte necunoscute din istoria și cultura babiloniană, respectiv asiriană fiind dezvăluite arheologului.[12]
Totodată, Henry Layard a mai făcut cercetări cu privire la alte mari orașe din Babilonia și Asiria Antică precum Assur, Babilon sau Nippur, acestea servindu-i drept sursă de inspirație pentru cartea sa , , Descoperiri ale ruinelor din Ninive și Babilon” (apărută în 1853), o mărturie a acestei campanii arheologice realizate în Mespotamia, aceasta ajungând să fie foarte populară.[13]

Layard coordonând excavarea unui basorelief masiv la Ninive
(Sursă: https://www.world-archaeology.com/great-discoveries/layard-at-nimrud/_ )
III. Activitatea politică, înnobilarea lui Austen Henry Layard și ultimii ani ai vieții sale
După retragerea din activitatea sa de arheolog, Henry Layard va activa în Politică și Diplomație, fiind deputat în Parlamentul Marii Britanii (între 1852-1860 și 1860-1869) și sub-secretar la Ministerul de Externe (1861-1866).[14] Nu în ultimul rând, este însărcinat drept comisar șef al treburilor statului și consilier privat (1868), precum și Ambasador al Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei la Istanbul (1877-1880), fiind înnobilat cu titlul de , , Sir” în 1878. [15]
Henry Layard moare la Londra, la 5 iulie 1894, lăsând în urma campaniilor sale arheologice din Mesopotamia, un număr impresionant de mărturii privind evoluția civilizațiilor babiloniană și asiriană și fiind alături de orientalistul elvețian Ludwig Burckhardt (ce descoperise Petra, capitala Regatului Nabateean de mult dispărut, în august 1812) și Henry Rawlinson (părintele Asirologiei și cel care descoperise inscripția regelui persan Darius al-III-lea de la Behistun în 1836), unul dintre pionierii Arheologiei în Orientul Mijlociu, cel care îl va influența pe exploratorul și orientalistul Richard Burton (care va călători la rândul său, în orașele sfinte ale musulmanilor, Mecca și Medina între 1851-1853) și alți arheologi și călători de la sfârșitul secolului al-XIX-lea-începutul secolului XX (precum T.E Lawrence, mai cunoscut ca , , Lawrence al Arabiei” sau Gertrude Bell), să-i continuie munca de cercetare a trecutului Orientului Mijlociu, cunoașterea acestuia la începutul și mijlocul secolul al-XIX, precedând cucerirea acestuia, ce va fi realizată la sfârșitul secolului al-XIX-lea și începutul secolului XX.
Bibliografie
I. Surse secundare (cărți, articole, studii)
1. Martin Puchner, Lumea scrisă.Povești care au influențat oamenii, istoria și civilizația, Editura Polirom, Colecția Historia, Iași, 2018,
II. Surse web
1. https://www.nationalgallery.org.uk/people/sir-austen-henry-layard
2. https://www.world-archaeology.com/great-discoveries/layard-at-nimrud/
3. https://www.britannica.com/biography/Austen-Henry-Layard
[1] https://www.nationalgallery.org.uk/people/sir-austen-henry-layard
[2] Ibidem
[3] Ibidem
[4] Martin Puchner, Lumea scrisă.Povești care au influențat oamenii, istoria și civilizația, Editura Polirom, Colecția Historia, Iași, 2018, Cap.2 (, , Regele universului:despre Ghilgameș și Assurbanipal), pp.36-37
[5] Ibidem
[6]Ibidem
[7] https://www.world-archaeology.com/great-discoveries/layard-at-nimrud/
[8] Ziggurat-Templu de formă piramidală, realizat în trepte, ce funcționa și ca observator astronomic, construit în marile orașe ale Mesopotamiei Antice, între 2200-500 Î.Hr (https://www.britannica.com/technology/ziggurat )
[9] Ibidem
[10] Ibidem
[11] Ibidem
[12] https://www.britannica.com/biography/Austen-Henry-Layard
[13] Ibidem
[14] Ibidem
[15] Ibidem