Matei Basarab era să moară ucis de medicul său
Matei Basarab (1580-1654) este unul dintre cei mai inportanţi domnitori al Ţării Româneşti, pe care a condus-o timp de 22 de ani. Renumit pentru spiritul său de mare ctitor, în timpul său se spunea că toată ţara era un şantier. Deşi nu a purtat decât foarte puţine bătălii, cu prilejul uneia, a fost rănit. Rana i-a fost pansată de un bărbier (bărbierii îndeplineau şi rolul de medici în acea perioadă) aflat în slujba unităţii militare poloneze, care se afla cantonată în Muntenia. Aşa după cum s-a dovedit ulterior, acesta a încercat să-l otrăvească pe domnitor, fiind plătit de o parte a boierilor.
Iată cum este descris episodul în Siebenbürgische Chronik(Cronica Ardelenească) a sibianului Georgius Kraus (1607-1679)
Matei Basarab fu împuşcat în genunchi, dar glontele îi fu scos
“Sănătatea lui Matei s-a înrăutăţit mult din pricina împuşcăturii primite, glonţul găsindu-se încă în genunchi. Bărbierii, nevoind să-l chinuiască, încercară să-l tragă cu o vezicătoare pusă pe rană ca să scoată glonţul. În cele din urmă, carnea a putrezit în jurul glonţului şi i-a pricinuit mari dureri, astfel încât viaţa voievodului era în primejdie. Când principele a aflat aceasta, i-a trimis din Sibiu un bărbier vestit. Acesta i-a scos imediat glonţul, a curăţat rana şi l-a lăsat pe Matei într-o stare destul de bună, în seama bărbierului său despre care se spune că era polonez;apoi a plecat din nou acasă cu o foarte frumoasă răsplată.
Vasile Lupu, medicul polonez al lui Matei şi câţiva boieri pun la cale otrăvirea lui Matei Basarab
Deoarece între timp «Iuda» şi câţiva boieri uneltitori nu se putuseră potoli şi ar fi vrut cu mare bucurie să-l omoare pe Matei, în urma aţâţării lui Vasile Lupu (domnitorul Moldovei, şi rivalul lui Matei Basarab) îl atraseră pe bărbierul polonez de partea lor cu bani şi daruri ca acesta să-l ajute şi Matei să nu mai scape cu viaţă. Bărbierul primii banii, îi puse oblojeala otrăvitoare, pricinuindu-i dureri mari;apoi, din pricina oblojelii otrăvite, i se umflă tot trupul nemaiputând să doarmă, nici să se odihnească timp de mai multe zile şi nopţi.
Un alt medic străin este trimis la Matei Basarab
Deoarece starea voievodului se înrăutăţea din zi în zi, iar prietenii săi cei mai buni şi slujitorii Curţii îi văzură slăbiciunea, trimiseră grabnic, cu voia lui Matei, această ştire lui Rakoczi. Acesta îi trimise neîntârziat din tabără de la Feldioara un bărbier german, Iacob din Făgăraş, împreună cu un însoţitor. Acesta, sosind la Târgovişte şi neavând alte ştiri, trase la bărbierul polonez al lui Matei, tovarăşul său de meşteşug. Acesta se prefăcu a se bucura de sosirea lui;de fapt, însă, se îngrozi, fiindu-i teamă că şi-ar pune viaţa în primejdie din pricina oblojelii otrăvite pe care i-o pusese lui Matei. În cele din urmă, el spuse că Matei Vodă va fi foarte bucuros când va auzi că Alteţa Sa Princiară l-a trimis la el pentru căutarea sănătăţii sale, dar adăugă că, în clipa de faţă, voievodul nu este în primejdie şi că îi merge mai bine. Totodată, îl pofti să mai aştepte puţin la el, deoarece se va duce la Matei pentru a-l vesti şi se va întoarce în curând.
“Tăcerea” chirurgului e cumpărată cu 80 de florini
Bărbierul se duce la boierii trădători care îi plătiseră ca să-i aducă lui Matei pieirea, le povesti cum stau lucrurile şi că sosise un bărbier german de la Rakoczi, adăugând că se teme de o mare primejdie pentru el şi pentru ei. Boierii se îngroziră foarte, îi dădură 80 de florini vechi ca să-i înmâneze bărbierului ca şi când i-ar fi fost trimişi de Vodă, care nu mai avea nevoie de ajutorul lui. Apoi, să-i spună să plece. Bărbierul polonez îndeplini totul întocmai, îi dădu bani bărbierului ardelean, cu înştiinţarea că Vodă îi mulţumeşte foarte mult principelui pentru bunăvoinţa arătată, iar pe el îl sfătui să se întoarcă din nou la domnul său, căci Vodă se simte foarte bine şi se va însănătoşi în curând. Ce se întâmplă? Bărbierul lui Rakoczi luă banii, crezând că lucrurile stăteau chiar aşa, îi mulţumi pentru darul şi osteneala lui, îşi luă rămas bun şi plecă. Bărbierul polonez se bucură şi crezu că şi-a rânduit bine treburile. Alergă chiuind la boierii răi cărora le comunică vestea cea bună.
Reîntoarcerea medicului şi descoperirea complotului
După ce însă, cum s-a spus, bărbierul a plecat şi a mers cam un sfert de milă, el şi însoţitorul său căzură pe gânduri se temură că deoarece nu-l văzuse pe Vodă şi nu-i ducea ştiri sigure principelui, acesta îi putea pedepsi. Din această pricină se întoarseră, se duseră de-a dreptul la Curte şi cerură să fie duşi la Domn. Matei se bucură de sosirea lor şi porunci, în slăbiciunea sa, ca să i se înfăţişeze şi bărbierul să-i vadă rana neîntârziat. Acesta văzu însă oblojeala cu otravă, o scoase, curăţă rana, puse alta pentru a-i alina durerile şi rămase apoi puţin la Vodă pentru a vedea ce va urma. După aceea, Matei se simţi mai bine şi i se întoarse somnul, care-i lipsise şase zile. După somn avu poftă de mâncare, ceea ce bucură mult toată Curtea.
A doua zi, când bărbierul voia să-şi ia rămas bun de la Vodă şi mulţumi pentru darul primit, Matei rămase uimit de acest fapt şi vru să cunoască povestea în amănunt şi pricina pentru care bărbierul voia să-l părăsească în această nevoie. Acesta îi povesti atunci toate întâmplările cu bărbierul polonez şi dezvălui toată povestea oblojelii otrăvite. Bărbierul polonez fu pe dată înhăţat. Căzând în genunchi, ceru îndurare şi destăinui noua trădare a boierilor şi felul cum ei îl ameninţaseră cu moartea dacă nu-l omoară pe Matei. Când Vodă află cele întâmplate, porunci prinderea boierilor, care nu se aşteptau la aceasta, fiindcă fuseseră liniştiţi de bărbier că doctorul lui Rakoczi plecase. Dacă Dumnezeu vrea să dea la iveală o urzeală, el găseşte repede mijloacele potrivite.
Îndată ce boierii sosiră, doftorul lui Rakoczi porunci să-i fie tunsă unui câine o bucată mare de piele cât oblojeala otrăvită. Apoi îi puse câinelui această oblojeala şi lăsă ca Matei, boierii şi bărbierul său să vadă urmarea şi felul cum se va purta câinele şi cum era mâncată pielea. Toţi s-au mirat de aceasta. Îndată ce Matei văzu trădarea înspăimântătoare şi multe încercări ale boierilor de a-i lua viaţa, porunci să se înceapă o cercetare aspră şi să fie întemniţaţi 11 boieri şi bărbierul polonez. Unii au fost ucişi, iar altora li s-au luat toate bunurile. Nu se cunoaşte soarta bărbierului polonez. Se spune că el ar fi fost ucis pe ascuns, odată cu un boier, murind în chip josnic”.
