Domnia lui Mihail Vodă Sturdza - schimbarea la față a Moldovei

Mihail Sturdza (1794 –1884) a fost al doilea domn al Moldovei dat de familia Sturdzeștilor, după vărul său Ioniță (Ioan) Sandu Sturdza (1762-1842). Mihail Vodă a domnit 15 ani, din 1834 până în 1849, având o carieră controversată, dar care numără reușite incontestabile. Istoricul Radu Rosetti îl definea drept „bărbatul de stat cel mai capabil ce l-a produs Moldova de două veacuri încoace“.

În copilărie, părinții au grijă să-i asigure o educație aleasă. Mihail îl are preceptor pe abatele Lhomme, plecat din comuna franceză Lunéville în vremea Revoluției franceze. Lhomme îl pregătește asiduu pentru viața publică și aproape că face din Mihail un geniu. Iată un scurt portret de-al său în cartea „Sturdzeștii: cronica unei familii istorici“:

„Mihail Vodă vorbea și scria curent cu eleganță și originalitate, în limbile greacă și franceză. Cunoștea latina, germana și rusa, citea și înțelegea în limbile italiană și engleză; iubea cultura clasică; avea cunoștințe întinse de istorie și filosofie, de matematică, poseda spirit juridic, o rară facultate de a asimila, o memorie promptă și sigură, o rar întâlnită înclinație spre organizare și administrație modernă, facultăți ce și le va desăvârși în practica domniei de mai târziu. Prin aceste multiple calități, M. Sturdza apărea ca un adevărat fenix printre contemporanii săi“, scriau autorii cărții, Cristian Popișteanu și Dorin Matei.

A lăsat bugetul țării pe plus

Deși a fost ales domn în aprilie 1834 sub protecția turcilor, cu timpul a trecut cu totul în sfera de influență a politicii rusești. Istoricii îl consideră un administrator abil, dar  nu-i ascund și unul dintre defectele sale majore: era lacom și căuta să-și sporească permanent averile. Ba chiar se desparte de prima soție, Elisabeta Rosetti, pentru a se căsători cu Smaranda, fata lui Stefanache Vogoridi, gest care-i asigura tronul Moldovei și-o zestre pe măsură.

Apoi, în timpul domniei, oferă ușor numeroase titluri de boieri și alte demnități pe bani. De la 853 de boieri, câți erau la începutul înscăunării sale, se ajunge, după 15 ani, la 3.750! Totuși, la finalul domniei, lăsa vistieria cu un excedent de 2.383.488 de lei și 20 de bani, potrivit datelor furnizate de istoricii Cristian Popișteanu și Dorin Matei.

Moldova sub oblăduirea lui Sturdza a luat o față cu totul europeană. În înscrierile vremii, țara părea mai bine administrată, mai bogată: „Când se trece Siretul, se vede că se intră într-o țară mai bine cultivată“. De pildă, lui Mihail Vodă i se datorează primele șosele din Moldova. În timpul domniei lui Mihail Vodă, s-au construit aproximativ 200.000 de stânjeni de șosele, adică 400 de kilometri, și aproape 400 de poduri, majoritatea din piatră, care au rezistat zeci, sute de ani!

Primul domn care a dezrobit romii

O atenție deosebită a acordat-o și școlilor. Sub domnia sa, a fost inaugurată, în 1835, prima instituție de învățământ superior. Prin strădania lui Gheorghe Asachi și a altor învățați ai vremii a luat naștere Academia Mihăileană (Universitatea din Iași de azi), care a primit instrumentar științific și bibliotecă, din care 600 de volume erau dăruite de Mihail Vodă.

Tot el a contribuit, fiind finanțatorul principal, la ridicarea Catedralei Mitropolitane din Iași, deși hrisovul domnesc fusese semnat și emis încă din 1826 de vărul său, Ioniță Sandu Sturdza.

În fine, Mihail Sturdza a fost primul care a eliberat romii domniei și pe cei mănăstirești. La 31 ianuarie 1844, a decretat dezrobirea romilor, iar exemplul său a fost urmat, în 1847, de Gheorghe Bibescu în Ţara Românească. Ulterior, Mihail Kogălniceanu a sărbătorit evenimentul printr-un supliment tipărit pe hârtie verde, numită „culoarea speranței“, în care dezrobirea țiganilor era socotită ca un mare act de dreptate și moralitate.

După revoluția de la 1848, Mihail Sturdza părăsește tronul și țara. Se stabilește cu familia la Paris. Vara obișnuiau să mergă la palatul lor din stațiunea Baden-Baden, în Germania. Unul dintre fiii lui, Mihai, moare subit, la 17 ani, astfel că Mihail ridică acolo, în memoria lui, o capelă ortodoxă în stil neoclasic. În aceeași biserică va fi înmormântat și domnul Moldovei pe 8 mai 1884.

Citește mai multe amănunte despre istoria familiei Sturdza pe adevarul.ro