Aristofan- Imaginarul politic
Politica generală a lui Aristofan, conform celor stabilite în piesele sale, se ridică la denunţarea democraţiei, care pentru el, este rezumată în personalitatea lui Cleon. Există reprezentarea obişnuită a maselor la fel de ușor de manipulat prin linguşire, oracole şi strigătele de tiranie;agitatorii conspiră unul împotriva altuia cu promisiuni de alimente ieftine şi confortul material, iar clasele sunt reprezentate de cavaleri.
Din punct de vedere politic subiectul cel mai important este reprezentat de lupta dintre Atena si Sparta. El este purtătorul de cuvânt al partidului de pace, şi în patru dintre piesele sale se poate simți un mesaj puternic pentru pace. Discursul din Acharnaeieni, unde il face pe Dicaeopolis să de-a importante sfaturi politice, minimizează cauza războiului într-o ceartă pe trei prostituate, dar are grijă să adauge că el îl urăşte pe Lacedaemon şi de asemenea că tânjeşte după un cutremur care să niveleze orașul.
Intermediar între satiră politică şi socială se constată, că un subiect constant a lui Aristofan, este transformarea Atenei, prin diferite metode, într-un oras de jurați. Aceasta este tratată ca o parte a democraţiei şi Cleon este unirea-punctului de vedere al juraților. Moralitatea socială, aşa cum am văzut, de asemenea, intră în mare măsură în materia comediei grecești. Dacă ar fi necesar să se aprobe sau să se condamne învățăturile morale a lui Aristofan, ar trebui să fie mărturisit că ar fi foarte greu de clarificat sentimentele reale ale poetului din mediul comic în care acestea sunt expuse.
În piesele sale, panorama întregii societăți grecești trece prin fața noastră, fiecare fază fiind atinsă de umorul inepuizabil al poetului. O piesa este deschisă cu o reuniune a Parlamentului şi maşinăria de funcționare a întregului guvern este prezentat în caricatură-preşedinte, ambasadorii cu titluri pompoase, trimişi de lux, în altă parte un magistrat cu arcaşii lui de paza îndeplinesc funcţiile lor şi pedeapsele prin biciuire sunt administrate pe scena. Acţiunea a instanţelor judecătoreşti care sunt și ele prezentate, iar noi suntem familiarizaţi cu modul de lucru al avocaților experimentați dar și cu indolenta celor tineri. Este prezentată descrierea unei nopți din templul lui Aesculap, prototipul spitalului modern, dar doar o scenă prezintă misterele secrete ale femeilor, în timp ce alte manifestări de rang religios, procesiuni funerare sau de căsătorie şi consacrările, sunt folosite în mod constant pentru a umple scene.
O bună parte a spațiului este dedicat caricaturizării diferitelor clase ale societăţii, ale căror aspect exterior şi manierele diferite de trai ajută la crearea spectacolului vieții. Să nu mai vorbim de spartani și megarieni, avem preoţi, sofişti, poeţi, astronomi, comisari publici, vânzători de piei, măcelari, slujbe care reprezinte artele păcii dar și făuritori de suliţe şi trâmbiţe dar și soldaţi, pentru a reprezenta războiul. Războiul vesel dintre sexe este un alt subiect constant a lui Aristofan.
Toate acestea reprezintă satira socială a comediei vechi brodată prin adăugarea tipului „attic”. Acesta atinge un punct culminant în opera „Pasări” şi în ultimele două piese de teatru a lui Aristofan, în care, evitând întrebările, el își bazează acțiunea printr-o satiră generală, exagerată la un nivel care întrece orice în ceea ce priveşte politica şi întregul devine o bătaie de joc genială cu referire la natura umană.
