Alexandre Walewski, fiul nelegitim al lui Napoleon Bonaparte
Despre viaţa amoroasă a lui Napoleon Bonaparte există numeroase poveşti şi intrigi. Cu toate acestea, întreaga lume ştie care au fost marile iubiri ale împăratului francez:Joséphine de Beauharnais, prima soţie a sa, şi contesa Maria Walewska. Mai puţin cunoscut este faptul că cea din urmă i-a dăruit un fiu. Alexandre Colonna-Walewski, care urma să devină unul dintre oamenii de încredere a lui Napoleon al III-lea, nu a fost niciodată recunoscut oficial de către Bonaparte.
Contesa Maria Walewska
Pe 4 mai 1810, într-un oraş din apropierea Varşoviei, frumoasa contesă poloneză, Maria Walewska, a adus pe lume un băiat:Alexandre Florian Joseph Colonna Walewski. Cu toate că întreaga lume vuia că este copilul lui Napoleon I, băiatul a fost recunoscut de către soţul contesei, Athanasius Walewski. Alexander şi mama lui s-au mutat la Paris, la ordinele împărului, acesta dorind să îşi aibă fiul cât mai aproape. În 1815, Napoleon însă avea să fie exilat pe insula Sfânta Elena, unde a murit în 1821. Micul Walewski a rămas şi fără mamă, în 1817. Orfan fiind, el a rămas sub protecţia unchiului său, în Polonia. În acea vreme, ţara natală a lui Alexander se afla sub dominaţia Imperiului Rus, iar la vârsta de 14 ani i s-a cerut să se alăture armetei ţariste. El a refuzat şi a fugit în Londra, iar mai apoi în Paris.
Tânărul Alexander
În Franţa şi-a găsit adăpostul pentru puţin timp, guvernul francez refuzând iniţial cererea de extrădare înaintată de către Ţarului Alexandru I. Odată cu venirea la conducere a lui Ludovic-Filip, lucrurile s-au schimbat, Alexandre fiind trimis înapoi în Polonia. Aici, el s-a alăturat revoluţionarilor – în perioada 1830-1831 în Polonia a avut loc o rebeliune armată împotriva Imperiului Rus, cunoscută sub numele de Revolta din Noiembrie sau Revoluţia Cadeţilor. Alexander a fost trimis ca reprezentat diplomatic în Anglia. Datorită carismei şi inteligenţei sale, şi-a făcut mulţi prieteni ăn cercurile înalte. S-a căsătorit cu lady Catherine Montagu, cu care a avut doi copiii. Însă umbra tragediei l-a urmărit:atât copiii, cît şi soţia lui au murit.
De la sabie la condei
Devastat, şi profitând că în ţară situaţia politică se schimbase el a depus în Franţa cereri de naturalizare, ca mai apoi să se înroleze în armata franceză. El a luptat pe fronturile din Algeria, unde a fost numit căpitan al Legiunii Străine a Armatei Franceze. În 1837, el a demisionat, dedicându-se scrisului. Se spune că a colaborat chiar şi cu Alexandre Dumas tatăl. În 1840, Adolphe Thiers, pe atunci prim-ministru al Franţei, cumpără ziarul pe care Walewski îl deţinea, Le Messager des Chambres, şi îl trimite într-o misiune în Egipt. Fiind un bun diplomat încă din tinereţe, în guvernul lui François Guizot este trimis în capitala Argentinei, Buenos Aires, pentru a lua legătura cu ambasadorul britanic, John Cradock.
Omul de încredere a lui Napoleon al III-lea
Cariera lui Alexandre Walewski de diplomat şi om politic a luat amploare odată cu venirea la putere a lui Napoleon al III-lea. A fost delegat ca trimis extraordinar la Florenţa şi Regatul Napoli. Apoi a fost trimis la Londra, unde a fost acuzat că ar fi anunţat o lovitură de stat plănuită de către prim ministrul, lordul Palmerston. În 1855, Alexandre a devenit ministru al Afacerilor Externe. Din această poziţie, el a putut organiza vizita vărului său, împăratul Napoleon al III-lea, în Londra şi o bună relaţie între Curtea Franceză şi cea a reginei Victoria a Angliei. În 1860, Alexandre a devenit Ministru de Stat, funcţie pe care a deţinut-o până în 1863. S-a alăturat Corpului Legislativ, şi a devenit şi preşedintele Camerei Deputaţilor. În 1866, Alexandre a devenit duce, membru al Academiei de Arte Frumoase şi Cavaler de Malta. Walewski a murit la Strasbourg, pe 27 septembrie 1868 şi este înmormântat în Paris.
Descendenţa lui Alexandre Walewski din familia Bonaparte a fost confirmată în 2013, când au fost luate probe de ADN de la Charles Napoléon, nepotul lui Napoleon Bonaparte din partea fratelui său.
