Masacrul de la Amboina, povestea primului masacru din Istoria Angliei

 Masacrul de la Amboina a fost primul masacru din Istoria Angliei și printre primele din Istoria Universală, un eveniment ce avea să marcheze începutul tuturor conflictelor coloniale ce aveau să se petreacă între începutul secolului al-XVI-lea-sfârșitul secolului al-XIX-lea între marile puteri ale lumii (Spania, Portugalia, Franța, Olanda și Regatul Marii Britanii), odată cu “Marile Descoperiri Geografice” și să remodeleze configurația geopolitică a întregii lumi. Acesta a fost un conflict politic și militar desfășurat între februarie și martie 1623, pe Insula Ambon (numită pe atunci Amboina, din statul Indonezia de astăzi), între Compania Olandeză a Indiilor de Est (VOC) și Compania Engleză a Indiilor de Est (EIC) , în cadrul căruia 10 englezi, 10 japonezi și un portughez au fost omorâți de către autoritățile olandeze locale., incidentul ducând la încheierea oricăror posiblități de cooperare anglo-olandeză în regiunea Asiei de Sud-Est.[1] În același timp, acest incident a marcat și ascensiunea Imperiului Olandez în India și Asia de Sud-Est, ascensiunea care se va termina de abia la sfârșitul secolului al-XVIII-lea.[2]

 I. Premisele declanșării masacrului.Relațiile anglo-olandeze între sfârșitul secolului al-XVI-lea-începutul secolului al-XVII-lea

 Încă de la întemeierea sa, în anii 1570, Republica Olandeză s-a aflat în război cu Regatul Spaniei (care a fost într-o uniune dinastică cu Regatul Portugaliei între 1580-1640). În 1598, regele de atunci al Spaniei, Filip al-II-lea le pune un embargo, le interzice olandezilor să mai aibă schimburi comerciale cu portughezii, ca atare aceștia trebuie să caute mirodenii de unii singuri în zone care erau, teoretic, revendicate de portughezi, conform Tratatului de la Tordesillas din 6 iunie 1494.[3]

 În februarie 1605, Steven Van Der Hagen, Amiralul Companiei Olandeze a Indiilor de Est(VOC) cucerește Fortăreața Victoria de pe Insula Amboina, preluând astfel, interesele comerciale ale portughezilor pe insulă.[4] Precum alți negustori europeni, ei încearcă să obțină la acel moment un monpson[5] local în comerțul cu mirodenii, îndepărtându-i pe comercianții din alte țări europene ai factoriilor prin forța armelor. Acest lucru provoacă conflicte cu membrii Companiei Engleze a Indiilor de Est (EIC) , în timp ce acțiunile intrusului Sir Edward Michelborne îi înfurie pe olandezi.[6] În mod inevitabil, guvernele naționale ale celor două țări (Republica Olandeză și Regatul Angliei) ajung să fie implicate în acest conflict, iar această situație amenință relațiile de prietenie între Regele Iacob I al Angliei și Stările Generale (Parlamentul) ale Republcii Olandeze.

 Regele Iacob I și Stările Generale ale Republicii Olandeze fac ca cele două companii aflate în război să ajungă la un Tratat de Apărare, semnat la Londra în 1619, creând o cooperare între cele două națiuni în Indiile de Est.[7] Printre prevederile acestui tratat se numărau următoarele: piața mirodeniilor era divizată între cele două mari puteri în ascensiune într-o proporție de 2 la 1 (ambele companii având monopoluri legale pe piețele lor de acasă) , un Consiliu al Apărării era instituit în Batavia, acesta având rolul de a-i guverna pe comercianții ambelor companii, iar cea mai importantă dintre prevederi era aceea conform căreia comercianții olandezi și englezi aveau să împartă posturile comerciale în mod pașnic, cu toate că fiecare companie urma să păstreze și supravegheze posturile pe care le ocupaseră.[8] Olandezii interpretează această ultimă prevedere astfel: faptul că fiecare companie avea jurisdicția legală asupra angajaților ambelor companii în locurile pe care le administra. În mod contrar, englezii stipulează, pe baza Articolului 30 al tratatului, că doar Consiliul de Apărare ar avea jurisdicție asupra angajaților celeilalte companii, aceasta dovedindu-se o importantă diferență de opinie în cadrul evenimentelor ce aveau să urmeze.

II. Desfășurarea masacrului

 În ciuda tratatului semnat în 1619, relațiile dintre cele două companii rămân tensionate. Ambele părți dezvoltă plângeri una împotriva celeilalte, incluzând reaua-credință, nerespectarea obligațiilor tratatului și încercările necinstite de a se submina una pe cealaltă în relațiile cu acei conducători indigeni cu care trebuiau să negocieze. În regiunea Amboina, guvernatorul local VOC, Herman Van Speult avea să aibă probleme la sfârșitul lui 1622 cu sultanul din Ternate, care dădea semne că și-ar schimba loialitatea în favoarea spaniolilor, oferindu-le acestora dreptul de a face comerț cu mirodenii pe insula sa.[9] Mai mult decât atât, Van Speult îi suspectează pe englezi că ar alimenta problemele în secret.

 Ca rezultat, olandezii de la Amboina devin suspicioși față de comercianții englezi care împărțeau postul comercial împreună cu ei. Aceste suspiciuni vagi devin concrete în februarie 1623, când unul dintre soldații-mercenari japonezi(ronin sau samurai fără stăpân cum li se mai spunea, în slujba VOC) este prins în timp ce spiona apărarea Fortăreței Victoria.[10] Când ajunge să fie anchetat sub tortură, acesta mărturisește că urmau să pună la cale o conspirație cu ceilalți japonezi prin care să captureze fortăreața și să-l ucidă pe guvernatorul VOC al insulei.[11] Acesta îl implică, de asemenea, pe capul factoriilor engleze, Gabriel Towerson, ca membru al conspirației. Ulterior, Towerson și personalul companiei din Amboina și insulele adiacente sunt arestați și anchetați, la rândul lor. În majoritatea cazurilor, dar nu în toate, tortura era folosită în timpul interogatoriilor. Tortura prizonierilor englezi consta în a li se turna apă pe cap, în jurul căruia o pânză era întinsă, aducându-l, astfel, pe cel interogat în mod repetat aproape de sufocare (proces care astăzi este numit înecare) . Aceasta era procedura uzuală de interogare în Indiile de Est Olandeze la acea vreme. Potrivit versiunii engleze a evenimentelor, forme chiar mai sadice de tortură au fost folosite. Conspiratorii acuzați au fost întinși pe vrejuri, supuși flăcărilor, înjunghiați iar unora le-au fost smulse membrele de către praful de pușcă.[12] Potrivit mărturiilor olandeze de la proces, majoritatea suspecților mărturisesc că sunt vinovați așa cum fuseseră acuzați fie că fuseseră torturați sau nu. Din moment ce acuzația era aceea de trădare, aceia care mărturisiseră (mărturisirea fiind necesară pentru condamnare conform Dreptului Romano-Olandez) fiind condamnați la moarte de către o curte formată din guvernatorul și Consiliul VOC de la Amboina. Totuși, 4 englezi și 2 japonezi dintre cei condamnați, sunt achitați. Prin urmare, 10 englezi, 9 japonezi și un portughez (ultimii find angajați ai VOC) , sunt acuzați. Pe 9 martie 1623, acești au fost decapitați, iar capul căpitanului englez, Gabriel Towerson, a fost înfipt într-o țeapă pentru a fi văzut de toată lumea. Incidentul a încheiat orice speranță a unei cooperări anglo-olandeze în regiune, un obiectiv pe care ambele guverne îl urmăriseră pentru câțiva ani și a marcat începutul ascensiunii Republicii Olandeze în Indiile de Est.

III. Consecințele masacrului

 În vara lui 1623, englezii care fuseseră amnistiați și achitați navighează spre Batavia și se plâng guvernatorului general Pieter de Carpentier și Consiliului Apărării în legătură cu Afacerea Amboina, care spune că procesul din luna februarie a același an fusese o falsă acuzație bazată pe o fantasmagorie, iar confesiunile fuseseră obținute doar prin tortură severă.[13] Când ei nu reușesc să obțină despăgubiri în Batavia, aceștia călătoresc în Anglia, însoțiți de către conducătorul factoriei engleze din Batavia. Povestea lor provoacă rumoare în Anglia. Directorii Companiei Engleze a Indiilor de Est cer Guvernului Regatului Angliei reparații de la Compania Olandeză a Indiilor de Est (VOC) și o pedeapire exemplară a judecătorilor din Amboina din partea Guvernului Olandez.

 O ilustrație de secol XVII ce prezintă torturarea englezilor de către olandezi potrivit mărturiilor comercianților englezilor din Amboina (Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Amboyna_massacre)

 Potrivit ambasadorului englez Sir Dudley Carleton, versiunea evenimentelor așa cum a prezentat-o el, a provocat multă furie în rândurile cercurilor guvernamentale olandeze care aveau legătură cu Compania Olandeză a Indiilor de Est (VOC) . Totuși, Compania Olandeză a Indiilor de Est își prezintă propria versiune a evenimentelor care contrazicea versiunea engleză în aspecte esențiale. Stările Generale ale Republicii Olandeze propun o comisie anglo-olandeză mixtă de anchetă pentru a stabili datele problemei, dar sugestia este respinsă de englezi întrucât ar fi durat prea mul timp.[14] Olandezii nu vor să-i execute pe făptașii torturilor și execuțiilor așa cum și-au dorit englezii, așa că Stările Generale comandă o anchetă realizată de judecători-delegați de la cele mai înalte curți ale Republicii Olandeze, care să investigheze chestiunea. Judecătorii din Amboina sunt chemați din Indiile de Est și puși sub arest la domiciliu.[15]

 Procesul a înaintat încet deoarece comisia de anchetă olandeză a vrut să-i examineze pe martorii englezi. Guvernul Angliei a ezitat să se supună cererii deoarece a realizat că era imposibil să-i oblige pe martori să călătorească în Republica Olandeză. În plus, pe măsură ce englezii și-au bazat cazul pe incompetența instanței de a-i judeca pe angajații EIC (potrivit interpretării engleze a Tratatului de Apărare) , execuțiile au fost de ipso facto (de fapt) , ilegale în viziunea englezilor și prin urmare, constituiau o crimă judiciară.[16] Această afirmație putea fi decisă fără o examinare a martorilor. Totuși, olandezii își mențin decizia conform căreia Curtea de la Amboina fusese competentă și ca tare, își concentrează ancheta pe o posibilă abatere de la lege a judecătorilor.

 Martorii englezi au călătorit în Republica Olandeză în 1630 împreună cu Sir Henry Vane The Elder. Aceștia au fost puși la dispoziția instanței în condiții restrictive. Verdictul preliminar ( o achitare a acuzatului) îi este prezentat noului rege al Angliei, Charles I în 1632 pentru aprobare (așa cum se puseseră de acord guvernele celor două țări) .[17] Aceasta a fost respinsă, dar judecătorii acuzați sunt eliberați de autoritățile olandeze.

 Nu în ultimul rând, acest eveniment politic a avut o consecință neașteptată pe plan cultural:apariția cuvântului masacru în limba engleză. Este greu de înțeles valoarea acestui cuvânt în secolul XXI, când masacrele abundă, de la omoruri în masă la războaie civile și acte de genocid, dar cuvântul “masacru” era relativ nou în limba engleză în anii 1620, unul cu multiple semnificații. Cuvântul a ajuns în Anglia în ajunul Războaielor Religioase din Franța, când un cuvânt francez care descria inițial o măcelărie a ajuns să însemne omorârea cu cruzime a unor oameni.[18] Episodul de la Amboina a avut loc la începutul procesului de formarea a națiunii engleze (și pe cale de consecință, a limbii lor) , într-un moment în care oamenii de abia realizau ce reprezentau masacrele:acte de violente ce aveau caracteristici speciale, în special intimitatea, nerecunoștiința și trădarea.[19] Astfel, Compania Engleză a Indiilor de Est a unit aceste asocieri, inventând în mod nefericit primul masacru în publicațiile lor despre execuțiile angajaților lor.

 În cele din urmă, ca parte a Tratatului de la Westminster (1654) , care a încheiat Primul Război Anglo-Olandez (1652-1654) , un comitet de arbitraj binațional este organizat, acesta ordonând reparații financiare care să fie plătite de către VOC moștenitorilor victimelor engleze ale masacrului. Moștenitorii lui Towerson și alții au primit 3.615 lire, iar Compania Engleză a Indiilor de Est a primit drept compensație 85.000 de lire de la VOC.

Bibliografie

I.Surse web

1.      https://www.britannica.com/event/Amboina-Massacre

2.     https://en.wikipedia.org/wiki/Amboyna_massacre

3.     https://www.historytoday.com/archive/history-matters/making-massacre

[1] https://www.britannica.com/event/Amboina-Massacre

[2] Ibidem

[3] https://en.wikipedia.org/wiki/Amboyna_massacre

[4] Ibidem

[5] Situație economică ce desemnează o structură a pieței imperfectă, în cadrul căreia există un singur cumpărător pentru un anumit bun și mulți vânzători pentru acel bun(https://ro.wikipedia.org/wiki/Monopson)

[6] Ibidem

[7] Ibidem

[8] Ibidem

[9] Ibidem

[10] Ibidem

[11] Ibidem

[12] Ibidem

[13] Ibidem

[14] Ibidem

[15] Ibidem

[16] Ibidem

[17] Ibidem

[18] https://www.historytoday.com/archive/history-matters/making-massacre

[19] Ibidem

  Poza deschidere: Enclavele engleze și olandeze de pe Insula Amboyna (Ambon de astăzi, partea de sus a fotografiei) și Insula Banda Neira (partea de jos a fotografiei) (Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Amboyna_massacre)