⬆

Piața Sfântul Anton din București, la începutul secolului XX

Ziua în care Bucureștiul a fost bombardat pentru prima dată de avioane germane

12 septembrie 1916 este o zi neagră în istoria Bucureștilor. Aproape 400 de persoane sunt ucise sau rănite de bombele aruncate de avioanele germane. Numărul uriaș al victimelor din această zi este rezultatul curiozității stârnite de apariția, pentru prima dată în miezul zilei, a unei escadrile de avioane inamice.

Avocatul Vasile Th. Cancicov ne lăsă o prețioasă amintire a acelui moment.

„Publicul de prin toate prăvăliile a ieșit în mijlocul uliței și privește pe cer bombardarea ce se face pentru prima oară ziua. E o priveliște necunoscută: vremea e splendidă, soarele arde ca vara și cerul este de un albastru uniform. Pe fondul curat albastru, zeci de balonașe albe și verzui stau fixate; publicul nu-și dă socoteală, ce sunt alea?

Tunurile trosnesc din toate direcțiile dar nimeni nu vede în ce se trage, toți așteaptă să apară undeva zepellinul* și e intrigat ce sunt balonașele verzui care din ce în ce se înmulțesc pretutindeni. E efectul de zi al exploziei obuzelor. Acest fum alb-verzui rămâne mult timp în locul unde ghiuleaua a explodat.

Strada Covaci s-a umplut de curioși, nimeni n-a mai rămas prin case, toți vor să vadă mai bine în ce se trage și fiecare strigă, vorbește, explică în gura mare, se cheamă unii pe alții să reintre în casă sau să se vâre la adăpost. Un moment nu mi-a trecut prin minte că risc ceva stând afară.

Cineva a strigat – iată un aeroplan! Într-adevăr, sus de tot, cât o vrabie, se vede ceva galben și lucitor în soare; vine dinspre Sf. Anton spre Lipscani, trece drept deasupra noastră – a trecut. Abia a trecut aeroplanul și se aude înspre piața mare o îngrozitoare bubuitură. O bombă!

Acum am distins-o bine de detunătura tunului. Pământul s-a cutremurat sub noi, probabil că n-a căzut departe. Publicul înspăimântat aleargă zăpăcit în toate părțile; lucru curios, în loc a intra în case, fuge disperat în lungul străzii. N-au trecut zece secunde de la prima și o doua bubuitură se produce spre piața Sf. Anton, de astă dată mult mai aproape.

Pe cer trei alte aeroplane vin spre piață, urmând același drum ca cel dintâi, înșirându-se în linie de-a lungul străzii Covaci; nenorociții fug chiar în direcția luată de aeroplane”, scria Vasile Th. Cancicov în „Impresiuni și păreri personale din timpul războiului României” (vol. I, București, 1921, p. 67-70), conform Institutului de Studii Sud-Est Europene.

Câteva minute mai târziu, bucureștenii asistă la imagini de o duritate nebănuită.

„Camioane și căruțe din hală strâng în grabă resturile și vii și moarte; aruncate unele peste altele, sunt transportate în spitale, pentru a se face triajul de dus la morgă. Și cine nu și-a dat sufletul și-l dă în zdruncineala camionului. Lumea de pe străzi e imensă și îngrozită de priveliștea camioanelor cu cadavre sângerânde, ce vin din toate direcțiile Capitalei”, adaugă Vasile Th. Cancicov.

În timpul bombardamentelor din ziua următoare, 13 septembrie 1916, a fost afectat și complexul Mihai Vodă, sediu al Arhivelor Statului, aflat în imediata vecinătate a Arsenalului Armatei, ținta atacului aviatic.

În cele 3 luni care au urmat până la ocuparea Capitalei de către forțele inamice, populația Bucureștiului a trăit sub teroarea aeroplanelor care survolau cerul pe timp de zi și a zepelinului care, în timpul nopții, arunca proiectile asupra orașului. Atacurile au lăsat în urmă pierderi de peste 1700 de vieți omenești și au provocat un puternic val de panică, fiind unul din factorii care au cauzat exodul în masă spre Moldova al populației civile din oraș, la sfârșitul anului 1916.

Notă:

* Primul atac aerian asupra Bucureștiului s-a produs în noaptea de 28/29 August 1916, fiind realizat de un dirijabil de tip Zeppelin (LZ 101), nu de avioane

_{Foto sus: Piața
Sf. Anton din București, la începutul secolului XX (© iMAGO
Romaniae)}