Waldorf-Astoria și Empire State Building: două simboluri care au sfidat Marea Criză Economică
Mediul de afaceri din principalele state industrializate a început să se refacă după încheierea Primului Război Mondial și fabricile au început să producă mărfuri civile în locul celor cu destinație militară. Cele căutate în mod deosebit de clienții ce doreau să uite de atrocitățile și lipsurile din vremea ostilităților erau automobilele cu care se mergea spre locurile de distracție.
Prosperitatea era deosebită și în creștere accelerată în fiecare an, distribuirea de bunuri industriale fiind împinsă până spre cele mai izolate comunități. SUA era în fruntea competiției industriale.
Drumurile și căile ferate au fost modernizate și extinse. Vapoarele aduceau încărcături uriașe de materii prime și de produse finite și șantierele navale construiau noi mijloace de transport ce foloseau motoare pe bază de petrol în loc de cărbune. Rocile erau sfărâmate pentru a fi găsit aurul, rezerva de siguranță a statelor și a particularilor. Expansiunea industrială părea să fie fără sfârșit, dar orice minune nu durează mult. Oamenii absorbeau ca un burete mărfurile și acestea nu erau suficiente în raport cu cererea. Afacerile se desfășurau în ritm accelerat și timpul parcă nu mai avea răbdare.
Seismul din New York
Fenomenul economic devastator a fost descris de specialiști de a ajuns o adevărată vedetă în paginile cărților de știință. Jurnaliștii i-au făcut publicitate fără limite prin cuvânt și imagine. A fost un dezastru fără precedent în lumea afacerilor și furtuna a plecat de pe Wall Street în 1929 pentru a devasta toate sectoarele economice până când s-a ajuns la un nou război mondial.
Recesiunea din 1929 a devenit termen de comparație cu toate perioadele în care afacerile nu aduceau venituri în conformitate cu poftele patronilor și acestea erau întotdeauna fără limite. Recesiunea ar fi lovit comunitățile și statele în diferite momente și situația s-a îmbunătățit la diferite date, dar până în septembrie 1939 a fost rău și de aceea s-a ajuns la în nou incendiu universal.
Contagiunea mentală nu putea să ocolească și lumea intelectualilor, cei care timp de decenii, se apropie acum un secol, au tot repetat că a fost recesiune de au ajuns oamenii în depresie. Un hotel oarecare pentru cea mai mare parte a locuitorilor planetei vine să demoleze tot ce s-a publicat de către specialiști, mulți privind cu plăcere la cifrele anunțate de dictatorii totalitari ai vremii.
Perla din New York
Hotelul Waldorf-Astoria a fost ridicat la sfârșitul secolului al XIX-lea și era un monument de arhitectură și eleganță. Interiorul era opulent și totul însemna lux. Clientul trebuia să se simtă exact ca-n povești și nu se făcea economie pentru a fi satisfăcute cele mai fine gusturi. Bucătari renumiți și artiști faimoși erau angajați în vederea întreținerii curiozității clienților, cei ce nu aveau voie să se gândească la alte locuri pentru petrecerea timpului liber.
A venit 1929. Se spune prin cărți că apăruseră deja primele semne ale recesiunii încă din anul 1928 și activitatea economică a încetinit, cea din construcții fiind practic oprită. Prăpădul se va dezlănțui din octombrie 1929 și se va amplifica zi de zi de zi.
Proprietarii hotelului de lux nu mai erau mulțumiți de ceea ce producea clădirea văzută cam istorică, demodată, și au vândut-o unor investitori pe un preț bun. Nu se fac pomeni în mediul de afaceri. Sumele obținute n-au fost bani albi pentru zile negre, ci au fost investiți în Hotelul Astoria ce urma să fie o perlă a stilului Art Deco. A fost finisat până la deschiderea de la 1 octombrie 1931 și a devenit o vedetă a luxului și a cinematografiei. Era un colos care schimba fața orașului ce nu doarme niciodată.
Patronii au cerut o clădire deosebită care să amplifice veniturile și, mai ales, profiturile. Dacă nu s-a făcut economie în ceea ce privește confortul și luxul, n-au fost uitate dimensiunile și înălțimea a fost împinsă până la 191 m. Era un munte de beton, oțel, piatră și sticlă, uimitor de zvelt prin liniile alese de arhitecți.
Hotelul Waldorf-Astoria de la sfârșitul secolului al XIX-lea a pornit de la două corpuri de clădire, înălțimea acestora fiind de 69 și 82 m. Erau construcții masive și ceva asemănător nu exista în România. Abia în 1934 a apărut un turn, Palatul Telefoanelor din București abia ajungea la 52.5 m, clădire construită în stil american de către investitorii veniți de peste ocean. Dacă statul din Carpați nu putea să influențeze economia planetei, nici în restul Europei nu erau fonduri suficiente pentru ridicarea unor turnuri noi care să fie mai înalte decât hotelul considerat depășit de către patronii hotelului.
Au vrut cu orice preț să realizeze o concentrare a afacerilor și fosta clădire implica o întreținere considerată prea costisitoare. Patronii fac totul în vederea reducerii costurilor și atunci s-a ridicat noul turn hotelier în perioada 1929 – 1931, mai înalt decât orice imobil de locuit sau cu regim hotelier din Europa. Istoricii au scris despre recesiune, dar numai prin dărâmarea vechii clădiri și ridicarea celei noi în alt loc a fost schimbată imaginea orașului New York.
Schimbare de viziune
Marea Criză Economică a fost Marea Construcție Economică și este dificil de înțeles cum elitele epocii au vrut să prezinte numai sărăcie și nenorociri. S-a scris că a exista Epoca Frumoasă și Hotelul Waldorf-Astoria a fost un simbol al prosperității și fericirii celor din clasele de mijloc și din vârful societății.
Oare noul hotel din 1931 nu putea să fie simbolul unei noi ere de paradis economic? Cum s-a putut scrie că în orașe munca în construcții a fost practic oprită? Cui i-a servit această manipulare extinsă pe aproape un secol?
Surpriza dintre blocuri
S-a scris mult despre prăbușirea afacerilor la bursă, dar s-a omis să se prezinte ceea ce s-a ridicat în locul clădirilor dărâmate, cele ce nu erau suficiente să schimbe imaginea orașului ce – și devora copiii. Nu se putea ca Hotelul Waldorf-Astoria să dea peste cap teoria savanților despre lipsa de activitate în domeniul construcțiilor. Nu erau vizibile astfel de structuri noi din cauza mulțimii de blocuri din diferite epoci istorice.
Nu se putea ca terenul să rămână viran într-un loc central și în 1930 a început munca la un turn în centrul orașului și a fost gata la 1 mai 1931. Era un giuvaier al vremii. Muncitorii s-au mișcat bine și au pus în practică visul arhitecților dependenți de pofta pentru gigantism. Clădirea le lăsa în urmă pe toate celelalte din metropola americană și se oprea cu acoperișul la 381 m.
Întregul peisaj antropic a fost modificat radical și se vedea că activitatea în construcții n-a fost practic oprită. Empire State Building a răsărit ca din pământ și era cea mai înaltă clădire locuibilă din lume. Numai prin ridicarea turnului s-a modificat fața întregului Pământ și a fost demonstrată puterea capitalului în orice situație, chiar și atunci când se zicea că sunt lipsuri plecate de la căderea speculațiilor la bursă.. New York chiar nu dormea niciodată și fiecare metru pătrat de teren era valorificat pentru noi și noi zgârie-nori aducători de profit, poate nu chiar imediat.
Sensul recesiunii
Perioada definită drept Depresiune economică a fost o epocă în care patronii făceau totul în vederea scăpării de activele ce nu aduceau venituri pentru maximizarea profitului. Hotelul Waldorf-Astoria merita o poziție chiar în mijlocul fluxului de capital și de clienți. Banii au miros și atrag investitorii.
Oare până când trebuie să așteptăm o carte despre recesiune și care să aibă pe copertă noul Hotel Waldorf-Astoria împreună cu Empire State Building?
Foto sus: Empire State Building, în construcție, în anul 1930 (© Library of Congress)
Mai multe pentru tine...
