De ce romanul „Călătoriile lui Gulliver” este greșit înțeles, la 300 de ani de la publicare?
Publicat pentru prima dată în 1726, romanul „Călătoriile lui Gulliver”, scris de Jonathan Swift, a cunoscut de-a lungul celor trei secole numeroase adaptări, prescurtări și reinterpretări, devenind una dintre cele mai adaptate opere literare din lume.
Deși este cunoscut în special ca o poveste fantastică despre aventurile lui Lemuel Gulliver în ținuturi populate de ființe neobișnuite, textul original reprezintă, în esență, o satiră profundă și necruțătoare la adresa societății, politicii, religiei și naturii umane, relatează BBC News.
Imaginea cea mai familiară a romanului este aceea a lui Gulliver, naufragiat și imobilizat de locuitorii de dimensiuni reduse ai țării Lilliput.
Totuși, opera originală conține episoade mult mai întunecate, precum experimentele absurde ale oamenilor de știință sau întâlnirea cu Houyhnhnmii, cai înzestrați cu rațiune, care discută în mod calm despre exterminarea Yahoo-ilor, ființe asemănătoare oamenilor, caracterizate prin brutalitate și instincte primitive.
Dezamăgit de comportamentul uman, Gulliver ajunge să prefere compania cailor, retrăgându-se într-un grajd. Prin aceste reprezentări, Jonathan Swift critică nu doar instituțiile sociale și politice, ci însăși condiția umană.
De la prima ediție, romanul a fost modificat pentru a răspunde diferitelor categorii de cititori. Astfel, s-au conturat două interpretări principale: pe de o parte, opera ca satiră mizantropică, îndreptată împotriva monarhiei, Bisericii, politicii engleze și defectelor omenești; pe de altă parte, romanul ca poveste fantastică de aventuri, destinată în special copiilor. Numeroase adaptări au eliminat tocmai elementele critice și controversate care defineau intenția autorului.
Succesul romanului a fost imediat
Publicat sub pseudonim, din cauza conținutului său provocator, volumul s-a vândut rapid, fiind apreciat atât de publicul educat, cât și de tinerii cititori. Elementele fantastice atrăgeau publicul tânăr, în timp ce ironia socială și politică era apreciată de intelectualitate.
Filosoful francez Voltaire, aflat la Londra în acea perioadă, a fost impresionat de roman, care i-a influențat ulterior propria operă satirică, „Candide”.
Cu toate acestea, procesul de modificare a început chiar odată cu publicarea primei ediții. Editorul Benjamin Motte a eliminat anumite critici politice și a introdus pasaje favorabile reginei Anne (regină a Angliei, Scoției și Irlandei, între 1702–1714 – n.r.), încercând să atenueze caracterul controversat al textului.
Ulterior, versiunile ieftine, publicate sub forma unor broșuri populare, au simplificat suplimentar povestea, contribuind la popularizarea ei în rândul copiilor.
O schimbare decisivă s-a produs în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, când Francis Newbery a publicat o versiune prescurtată a romanului. Aceasta elimina complet călătoriile în Laputa și ținutul Houyhnhnmilor, concentrându-se exclusiv asupra aventurilor din Lilliput și Brobdingnag.
Au dispărut astfel criticile la adresa comunității științifice, precum și numeroase episoade considerate nepotrivite pentru copii, inclusiv cele cu caracter scatologic sau sexual. Romanul s-a transformat treptat într-o poveste de aventuri, pierzând o mare parte din dimensiunea sa satirică. Până în anii 1790, adaptările simplificate deveniseră predominante, iar opera câștigase o popularitate deosebită în Europa continentală, fiind tradusă rapid în germană, franceză și spaniolă.
În epoca victoriană, receptarea romanului a devenit și mai problematică
Criticii din epoca victoriană respingeau limbajul vulgar, referințele sexuale și, mai ales, pesimismul profund al autorului. William Makepeace Thackeray considera opera obscenă atât prin exprimare, cât și prin idei, iar Edmund Gosse interpreta mizantropia lui Swift drept expresia unei minți afectate.
Cea mai controversată era însă cea de-a patra călătorie, în care oamenii sunt comparați cu Yahoo-ii, ființe dominate de instincte și comportamente primitive. Această perspectivă era considerată incompatibilă cu valorile creștine ale epocii. Prin urmare, editorii victorieni au contribuit decisiv la eliminarea pasajelor considerate ofensatoare, păstrând o versiune mai curată și mai accesibilă a romanului.
Contextul biografic și politic în care a fost scris romanul
Interpretarea caracterului mizantropic al operei rămâne însă subiectul unor dezbateri academice. Unii critici consideră că Jonathan Swift manifesta un dispreț autentic față de omenire, în timp ce alții susțin că personajul Gulliver, prin naivitatea și incapacitatea sa de a înțelege realitatea, este el însuși o țintă a satirei. Pentru înțelegerea intențiilor autorului este important și contextul biografic și politic în care a fost scris romanul.
Jonathan Swift fusese un important satirist și susținător al conservatorilor din politica britanică, bucurându-se de influență și de apropierea față de personalitățile politice ale vremii. Moartea reginei Anne, în 1714, a provocat însă prăbușirea guvernului pe care îl sprijinise și pierderea influenței sale politice.
În locul unei funcții importante în Biserica Angliei, a primit poziția de decan al Catedralei Sfântul Patrick din Dublin, pe care a perceput-o ca pe o formă de exil. Sentimentele de dezamăgire, nerecunoștință și trădare rezultate din această experiență se reflectă în numeroasele critici la adresa curților politice și a raporturilor de putere din roman.
Relația complicată a lui Jonathan Swift cu Irlanda reprezintă un alt element esențial. Deși născut la Dublin, autorul manifesta inițial o atitudine ambivalentă față de țara sa, devenind ulterior un susținător al autonomiei irlandeze în raport cu Anglia.
Această poziție se regăsește și în roman, în special prin episodul insulei zburătoare Laputa, ai cărei conducători amenință să zdrobească revoltele din teritoriile aflate sub controlul lor. Episodul constituie o alegorie a dominației coloniale engleze asupra Irlandei, critică eliminată din prima ediție de către editor.
Pentru istorici, asemenea pasaje demonstrează că Swift nu urmărea doar condamnarea omenirii, ci și reformarea societății prin intermediul satirei.
Influența romanului este considerabilă
Călătoriile lui Gulliver este una dintre cele mai studiate opere ale literaturii engleze, deși numeroasele adaptări au contribuit la înțelegerea sa incompletă. Concepte și expresii din roman au pătruns în limbajul contemporan, precum termenul „Yahoo” sau noțiunea de „endianness”, utilizată în informatică.
De asemenea, mecanismul imaginar de producere a cunoașterii prin intermediul unei mașini acționate manual poate fi interpretat ca o anticipare simbolică a tehnologiilor moderne.
În secolul al XX-lea, scriitori precum George Orwell și Sylvia Plath au reluat teme din opera lui Jonathan Swift, Orwell identificând în societatea Houyhnhnmilor o anticipare a totalitarismului modern.
Romanul „Călătoriile lui Gulliver” depășește cu mult statutul unei simple povești pentru copii. Deși adaptările au transformat-o într-o narațiune fantastică despre aventuri extraordinare, opera originală rămâne o critică profundă a societății și a naturii umane.
Tensiunea dintre intenția satirică a autorului și reinterpretările ulterioare explică longevitatea și complexitatea romanului, care continuă să provoace dezbateri privind sensul său autentic și limitele dintre satiră, ficțiune și literatură pentru copii.
Foto sus: „Călătoriile lui Gulliver”, ilustrație din 1900 (© Wikimedia Commons, Public domain)
Mai multe pentru tine...
