Zece lucruri de știut despre Voltaire

François-Marie Arouet, sau mai bine cunoscut după pseudonimul său, Voltaire, s-a născut la data de 21 noiembrie 1694 în Paris. În cariera sa literară care s-a întins pe o perioadă de peste 60 de ani, acesta a scris multe poeme înfluente, eseuri și cărți, inclusiv „Candide” și „Scrisori privind națiunea engleză”. Spiritul său meticulos și ideile provocatoare despre religie, libertate și etică, i-au adus faimă și dispreț la curțile Europei și, mai târziu, l-au ajutat să își consolideze reputația ca una dintre figurile fundamentale ale Iluminismului. Iată 10 lucruri pe care nu le cunoaștem despre unul dintre cei mai controversați și citați gânditori ai secolului al XVIII-lea.

Originea faimosului pseudonim nu este clară

Voltaire a avut o relație tensionată cu tatăl său care i-a descurajat aspirațiile literare și a încercat să îl forțeze să urmeze o carieră în domeniul juridic.  Este posibil ca pentru a arăta respingerea valorilor tatălui său, acesta să fi renunțat la numele de familie și a adoptat pseudonimul „Voltaire” după terminarea primei piese de teatru în anul 1718. Voltaire nu a explicat niciodată semnificația pseudonimului, așa că savanții au putut doar să speculeze în privința originilor. Cea mai cunoscută teorie susține că numele este o anagramă a unei silabisiri latine a numelui de familie „Arouet”, dar alții spuneau că pseudonimul era o referire la numele unui castel al familiei sau de la porecla „voluntaire” (voluntar), pseudonimul a fost dat ca o referire sarcastică la încăpătânarea acestuia.

Voltaire a fost închis la Bastilia timp de aproape un an

 Spiritul sarcastic al lui Voltaire i-a făcut probleme cu autoritățile pentru prima dată în luna mai 1716, când a fost exilat pentru scurt timp din Paris deoarece a compus poeme satirice la adresa familiei regentului  francez. Tânărul scriitor nu era foarte diplomat, spunea întotdeauna ce gândea și, un an mai târziu, a fost arestat și închis la Bastilia din cauză că a scris un vers prin care se insinua că regentul avea o relație incestuoasă cu fiica sa.  Voltaire s-a lăudat că celula sa i-a oferit timp și liniște pentru a se gândi și a petrecut  11 luni după gratii. Mai târziu, a îndurat o scurtă perioadă de timp la Bastilia în aprilie 1726 când a fost arestat pentru că a plănuit să se dueleze cu un aristocrat care l-a insultat și l-a bătut. Pentru a scăpa de închisoare, acesta s-a  exilat de bunăvoie în Anglia, unde a rămas pentru aproape trei ani.

A devenit foarte înstărit prin exploatarea unui punct slab al loteriei francezeÎn anul 1729, Voltaire a format o echipă cu matematicianul Charles Marei  de La Condamine și alții pentru a exploata o portiță de scăpare profitabila din loteria națională franceză. Guvernul  punea în joc premii uriașe în fiecare lună, dar o eroare de calcul însemna că plătitorii erau mai mulți decât valoarea tuturor biletelor puse în circulație. Cu această idee, Voltaire, La Condamine și un sindicat al altor jucători de noroc erau capabili să păcălească piața și să încaseze câștiguri imense. Această schemă  i-a adus lui Voltaire un chilipir de aproape jumătate de milion de franci, asigurându-și un trai decent  toată viața și și-a permis să se dedice în întregime carierei literare.

Era un  scriitor prolific  extraordinar

Voltaire a scris peste 50 de piese de teatru, 12 tratate despre știință, politică și filosofie și câteva cărți de istorie despre orice, începând cu Imperiul Rus până la Parlamentul francez.  De-a lungul drumului, Voltaire a reușit să introducă foarte multe versuri și o corespondență  stufoasă care cumulează aproape 20, 000 de scrisori către prieteni și contemporani.  Se presupune că Voltaire și-a păstrat începutul extraordinar în care își petrecea până la 18 ore pe zi scriind sau dictând secretarelor, în timp ce era, adesea, în pat. Se prea poate ca acesta să fi ingerat catități imense de cafeină – conform unor surse,   scriitorul ajungea să bea până la 40 de căni de cafea pe zi.

Multe dintre lucrările sale au fost interzise

Din moment ce scrierile sale denigrau orice, începând cu religia și până la sistemul juridic, Voltaire se lovea  frecvent de cenzură  din partea guvernului francez. O bună parte din opera sa a fost suprimată și autoritățile au ordonat chiar ca anumite cărți să fie arse de executorul  statului.  Pentru a se lupta cu cenzorii, Voltaire și-a tipărit majoritatea lucrărilor în străinătate și a publicat sub diferite nume false și pseudonime. Faimoasa sa nuvelă „Candide”, a fost inițial atribuită lui „Dr. Ralph” și a încercat activ să se distanțeze de aceasta timp de mai mulți ani după ce, atât guvernul, cât și biserica o dezaprobau. În ciuda eforturilor sale de a rămâne anonim, Voltaire a trăit neîncetat cu frica de închisoare.  După ce a scris „Scrisori privind națiunea engleză” și a fost lansată în anul 1734, acesta a fost forțat să se retragă în mediul rural francez și și-a petrecut majoritatea ultimilor ani ai vieții sale în exil neoficial în Elveția.

Voltaire a ajutat la popularizarea faimoasei povești despre Sir Isaac Newton și măr

Cu toate că cei doi nu s-au cunoscut niciodată în persoană, Voltaire era un acolit entuziast al fizicianului și matematicianului englez, Sir Isaac Newton. După ce a primit o copie a lucrării lui Newton „Principia Mathematica”, acesta a susținut că a îngenunchiat înainte ei cu reverență „așa cum se cuvenea”. Voltaire a jucat un rol cheie în răspândirea ideilor lui Newton și  a oferit una dintre primele expuneri despre cum un savant cunoscut și-a dezvoltat teoriile despre gravitație. În „Eseu despre poem eroic”, Voltaire a scris că Newton „a avut primul gând despre sistemul de gravitație, după ce a văzut un măr căzând dintr-un copac. Voltaire nu a fost sursă inițială pentru povestea  momentului „Evrika!”, așa cum susține adesea, dar prezentarea sa a fost importantă în a fi tranformată  într-o parte fabuloasă a biografiei lui Newton.

Acesta a fost spion scurt timp pentru guvernul francez

Voltaire a întreținut corespondența cu Frederic cel Mare la sfârșitul anilor 1730 și a făcut câteva călătorii pentru a-l întâlni pe monarhul prusac în persoană. Înainte de una dintre aceste vizite din anul 1743, Voltaire a născocit un plan de a-și folosi noua poziție pentru reabilitarea reputației sale  la curtea franceză. După ce a încheiat un pact prin care devenea informatorul guvernului, acesta a scris căteva scrisori către francezi dându-le informații din interior despre politica externă și financiară ale lui Frederick. Voltaire s-a dovedit a fi un spion incompetent, iar planul său s-a destrămat repede după ce Frederick a început să devină suspicios. Cei doi au rămas prieteni apropiați – unii chiar au susținut că erau amanți-și Voltaire s-a mutat, mai târziu, în Prusia în anul 1750 pentrua ocupa o poziție permanentă la curtea lui Frederick.  În cele din urmă, relația celor doi s-a răcit în anul 1752, după ce Voltaire a făcut o serie de atacuri distrugătoare la adresa conducerii Academiei de Științe a Prusiei.  Frederick a răspuns prin mustrarea dură a lui Voltaire și a ordonat arderea pamfletului satiric scris de acesta. Voltaire a părăsit curtea definitiv  în anul 1753.

Voltaire nu a fost niciodată căsătorit și nu a zămislit copii

În timp ce Voltaire, teoretic, a decedat burlac, viața lui personală a implicat o serie  de amante, concubine și iubite pe termen lung. Acesta a avut o aventură faimoasă de 16 ani cu geniala-și foarte căsătorita – autoare și cercetătoare, Émilie du Châtelet și, mai târziu, s-a dedicat, în secret,   unei relații cu nepoata acesteia, Marie-Louise Mignot. Cei doi au trăit ca un cuplu căsătorit de la începutul anilor 1750 până la moartea  sa și chiar au adoptat un copil în anul 1760, când au ajutat o tânără femeie nevoiașă, pe nume Marie-Françoise Corneille. Voltaire a plătit, mai târziu, zestrea pentru căsătoria lui Corneille și, adesea de referea la el însuși și la Mignot ca fiind „părinții” ei.

Marele scriitor a înființat o afacere de succes în domeniul ororologiei

În timp ce locuia în Ferney, Elveția, în anii 1770, Voltaire s-a alăturat unui grup de orologi elvețieni pentru a începe o afacere de fabricare ceasuri pe proprietatea sa. Spetuagenarul a devenit manager și contabil, iar tentativa acestora a devenit, în curând, o industrie la nivel de sat, ceasurile Ferney reușind să rivalizeze cu unele dintre cele mai bune din Europa.  „Ceasurile noastre sunt foarte bine făcute”, a scris Voltaire odată ambasadorului francez la Vatican, „foarte arătoase, foarte bune și ieftine”. Scriitorul a văzut întreprinderea ca o modalitate de a crește economia satului Ferney și și-a folosit vasta listă de contacte din înalta societate pentru a găsi potențiali cumpărători. Printre alții, acesta a reușit să își comercializeze mărfurile celor precum Catherina cea Mare a Rusiei și regele Ludovic al XV-lea al Franței.

Controversele au continuat chiar și după moartea sa

Voltaire s-a stins din viață în Paris în anul 1778, în doar câteva luni după ce s-a întors pentru prima dată pentru a supraveghea producția uneia dintre piesele sale de teatru. În ultimele zile din viață, oficialii Bisericii Catolice i-au făcut vizite în mod repetat lui Voltaire – care a  fost critic adesea la adresa religiei organizate – în speranța de a-l convinge să își retragă afirmațiile și pentru a se spovedi înainte de a-și da ultima suflare. Marele scriitor a fost neînduplecat, și, se pare, că le-a spus preoților să îl lase să moră în pace. Refuzul său a însemnat că a respins înmormântarea creștină, dar prietenii și familia au reușit să organizeze o înhumare secretă în regiunea Champagne din Franța înainte ca ordinul să devină oficial.