Un film pierdut al lui Georges Méliès, redescoperit după mai bine de un secol

Istoria cinematografiei este, uneori, o poveste a disparițiilor și reaparițiilor neașteptate. Pelicule considerate pierdute, opere uitate în arhive sau distruse de timp, revin la lumină în cele mai improbabile moduri. Așa s-a întâmplat și în cazul unui scurtmetraj realizat în 1897 de unul dintre pionierii filmului modern, Georges Méliès.

Descoperirea nu a avut loc într-un muzeu sau într-o arhivă celebră, ci într-un banal cufăr de lemn, păstrat într-o familie din Statele Unite, relateaza turismistoric.ro

O comoară ascunsă într-un cufăr

Povestea începe cu Bill McFarland, un profesor pensionar în vârstă de 76 de ani, care a decis să cerceteze câteva role de film moștenite de la străbunicul său. Acestea fuseseră păstrate timp de generații, fără ca cineva să le acorde o atenție deosebită.

După o încercare nereușită de a le vinde, McFarland a dus materialul la Library of Congress, unde specialiștii au făcut o descoperire remarcabilă: una dintre bobine conținea un film de aproximativ 45 de secunde, considerat până atunci pierdut.

„Gugusse et l’automate” – o fantezie mecanică

Filmul, intitulat „Gugusse et l’automate”, datează din 1897, la doar doi ani după prima proiecție publică realizată de Lumière Brothers la Paris.

În acest fragment rar, Méliès însuși apare în rolul unui magician care manipulează un automat. Creatura mecanică crește treptat în dimensiuni, scapă de sub control, îl lovește pe creator și este, în final, distrusă. Totul se desfășoară într-o succesiune de trucaje vizuale ingenioase, specifice stilului său – un amestec de iluzionism, teatru și tehnică cinematografică incipientă.

Această scurtă secvență oferă o fereastră rară către începuturile efectelor speciale și către imaginația unui artist care avea să revoluționeze cinematografia.

Un pionier uitat și redescoperit

Participând la primele proiecții ale fraților Lumière, Méliès a înțeles rapid potențialul noii arte și a început să experimenteze cu montajul și efectele vizuale. În 1902, avea să realizeze celebrul film „O călătorie pe Lună”, considerat unul dintre primele filme science-fiction.

Și totuși, succesul nu a fost de durată. Odată cu mutarea centrului industriei cinematografice în Statele Unite, stilul său a fost considerat depășit. În anii următori, Méliès a ajuns să vândă jucării într-un mic magazin din Gara Montparnasse, o soartă ironică pentru unul dintre fondatorii cinematografiei moderne.

Mai mult, o parte semnificativă din opera sa a fost distrusă chiar de el. Se estimează că a topit zeci de negative, pelicula fiind reutilizată în timpul Primului Război Mondial pentru fabricarea de materiale destinate armatei franceze.

O copie care a sfidat timpul

Specialiștii americani au stabilit că fragmentul descoperit este o copie de generația a treia, salvată datorită practicilor timpurii de duplicare. Fără aceste copii, multe dintre filmele începutului de secol XX ar fi dispărut complet.

Restaurarea și digitalizarea materialului au durat aproximativ o săptămână, iar filmul poate fi acum vizionat online, readucând la viață o piesă considerată pierdută din patrimoniul cinematografic mondial.

Povestea unui proiecționist itinerant

Descoperirea spune și o altă poveste, mai puțin cunoscută: cea a străbunicului lui McFarland, William DeLyle Frisbee. Născut în 1860, acesta era un personaj tipic pentru epoca de început a cinematografiei.

Fermier, apicultor și profesor sezonier, Frisbee călătorea prin Pennsylvania cu o trăsură, ducând cu el un fonograf Edison, o lanternă magică și, ulterior, un proiector de film. Astfel de oameni au contribuit decisiv la răspândirea noii arte, aducând imaginile în mișcare în comunități rurale care nu aveau acces la marile orașe.

O redescoperire care rescrie începuturile filmului

Reapariția acestui film nu este doar o curiozitate, ci o contribuție reală la înțelegerea primelor decenii ale cinematografiei. Fiecare fragment recuperat completează un puzzle incomplet, în care multe piese s-au pierdut definitiv.

„Gugusse et l’automate” nu este doar o peliculă de 45 de secunde. Este o dovadă că memoria culturală poate supraviețui în cele mai neașteptate locuri – chiar și într-un cufăr uitat, într-o casă obișnuită din America.