Supraproducția de tunuri în Uniunea Sovietică, în timpul Marii Crize Economice

Mareșalul G. K. Jukov a scris lucrarea Amintiri și reflecții, imediat tradusă în limba română chiar în epoca de presupusă distanțare de Moscova. Volumul este amintit prin diferite cărți ale istoricilor, dar n-a fost suficient analizat și nici nu contează dacă datele oferite sunt exacte. Pasiunea scriitorilor din lagărul socialist a fost mereu de reducere a valorilor sau să prezinte procente fără o referință.

S-a scris că a fost criză economică în lume și că economia nu mergea din cauză că a fost supraproducție de mărfuri și autorul sovietic vine să confirme cu tărie că a existat acest fenomen. A scris negru pe alb că a fost realizată în anii 1930 și 1931 o producție de câte 2.000 de tunuri. Conducerea de la Moscova a considerat că se poate și mai mult și s-a ajuns în 1938 la peste 12.500 guri de foc, fără să se precizeze calibrul acestor arme.

A existat cu adevărat o supraproducție de piese de artilerie și începeau să fie distribuite modele moderne de calibrele 122 și 152,4 mm, fără egal în lume. Un singur ML-20 putea să ajungă în timpul deplasării la 8.070 kg. Fenomenul economic a dus la dezvoltarea Armatei Roșii și rezultatul a fost un nou război mondial. Artileria reprezintă doar o mică parte din efective și s-au înmulțit diviziile de infanterie, cele ce reprezentau baza organismului militar. Creșterea puterii de foc nu se putea face fără sporirea numărului de regimente și Stalin a fost generos cu recrutările. Armata a crescut de la 885.000 de oameni în 1934 la peste 1,5 milioane în 1937.

Supradotarea nu duce vreodată la ceva bun și doar muncitorii trăiesc cu iluzia că statul duce o politică înțeleaptă prin care le oferă locuri de muncă. Restul populației suferă de lipsuri și ajunge carne de tun. Regula este universală și nu poate să fie încălcată.

Producția de tunuri sovietice explică de ce a fost recesiune în lume comunistă până la foametea denumită Holodomor. Statul inventat de Stalin după ideile lui Lenin a dezvoltat din 1927 o industrie de război, tunul fiind venerat în noua lume. Au fost aduse mașini-unelte speciale pentru realizarea pieselor componente și armate de muncitori obțineau materiile prime și apoi oțelurile necesare asamblării mașinilor distrugătoare. Combinatul metalurgic de la Magnitogorsk a fost conceput special pentru a se avea oțel din belșug în uzinele mecanice. Cererea de armament greu a fost mereu la nivel de supraproducție, dar aceasta nu afecta economia în gândirea lui Iosif Stalin și se cerea mereu mai mult.

Recesiunea economică a fost generată de excesiva înarmare care a început încă din anul 1926 la nivelul marilor puteri și la fel era și în cazul Uniunii Sovietice. Stalin a început industrializarea forțată în anul 1927 pentru a avea uzine ale industriei grele în vederea ducerii unui război la nivel planetar. Marea Criză Economică a fost o consecință a pregătirilor masive de conflict mondial și nu invers.

_{Foto
sus: Tun ML-20, expus în Muzeul Militar din Smolensk (© Wikimedia
Commons)}