SPIONI RUSI UCISI IN DELTA DUNARII

După eşecul armatei germane de a-şi pune în aplicare planul de invadare a Uniunii Sovietice, linia frontului s-a deplasat spre vest, pe măsură ce armatele germane sufereau înfrângere după înfrângere. Concomitent Uniunea Sovietică trimitea spioni în ţările aflate încă sub înfluenta germană, pentru a săvârşi acte de sabotaj armatei naziste. Numiţi spioni de nemţi şi partizani de către ruşi, aceştia au avut o mare înfluenta asupra cursului întregului război, pricinuind foarte multe pagube armatei naziste. În Delta Dunării acţiunile de partizanat începuseră încă din 1941, când grupuri de spioni ruşi au fost trimise cu diferite misiuni în România.

Ele au fost intensificate în anul 1943 o dată cu previziunea că înfrângerea nemţilor este iminentă. Trimiterea lor prin Delta era mai facilă, datorită sălbăticiei acestui teritoriu, unde graniţa nu era foarte bine supravegheată. Scopul trimiterii spionilor în România nu era numai sabotarea armatei germane, ci şi crearea unor grupuri de simpatizanţi pe care aceştia să-i îndoctrineze cu învăţăturile marxist-leniniste, că ulterior când nemţii vor fi învinşi, aceştia să preia imediat conducerea ţării. Iminenţa pierderii războiului de către nemţi i-a făcut pe ruşi să trimită în 1943 sute de spioni în România, marea majoritate prin Delta Dunării. Nu se cunosc exact numărul celor trimişi în Delta şi numele lor din motive de conspirativitate, care trebuia să caracterizeze activitatea de partizanat. O parte din partizanii trimişi aici aveau că scop sabotarea transportului fluvial de trupe şi echipamente destinate armatei germane. Acţiunile de trimitere de partizani au continuat intens şi în 1944, când acţiunea lor era concentrată pe minarea Dunării pentru a împiedică retragerea trupelor germane din calea ruşilor, care înaintau spre vest. Astfel, în 1943 două nave şi două şlepuri germane sunt scufundate între Tulcea şi Isaccea, iar pe Dunăre sunt amplasate de aceşti partizani mine şi explozive.

În urmă acestor acte de sabotaj Misiunea Năvală Germană a cerut autorităţilor române să întărească paza în regiunea Dunării maritime. Că urmare în cursul lunii decembrie 1943 autorităţile locale au întreprins acţiuni de curăţire a Deltei. La 10 decembrie 1943 de pildă cum aflăm dintr-un raport al Agenturii Dobrogea, un pluton al Legiunii de jandarmi Tulcea a înconjurat regiunea lacului Furtuna în care partizanii îşi stabiliseră tabăra. După o lupta purtată timp de câteva ore, partizanii au reuşit să scape din încercuire. A două zi s-a acţionat din nou pentru prinderea lor, în grindul Păpădia situată între gârlă Păpădia şi Casca. Şi de această dată partizanii au reuşit să iasă din încercuire. În continuarea urmăririi partizanilor la 16 decembrie 1943 a fost dispusă intrarea în dispozitiv a urmatoareleor efective:posturile de jandarmi(Carmen Sylva, Principele Mircea, Gorgova, Principele Carol), un pluton al batalionului 16 de infanterie marina şi 25 de grăniceri din Compania 2 de grăniceri-pază. Misiunea lor era de a controla întreagă zona şi de a percheziţiona din 48 în 48 de ore toate casele şi colibele izolate precum şi toate satele din zona(Vulturul, Fântână Dulce, Principele Mircea, Ilgani de Sus etc.). Aceşti spioni erau doi bărbaţi şi o femeie:Ticovschi Nicula, Jora şi Frida Avruciscaia. Jora şi Frida au fost paraşutaţi de către ruşi lângă localitatea Chilia, iar Ticovschi era omul de legătură care trebuia să le fie călăuză. În decembrie agentul de pescărie Poribeanu reclamă faptul că-i lipseşte din gestiune o barcă cu 16 crivace, iar o dată cu barcă dispăruse şi tâmplarul de mobilă Ticovschi.

Despre moartea lor avem informaţii de la Manole Ion care a participat la festivitatea de premiere a celor care au dat pe mâna jandarmilor pe cei trei spioni. Astfel cei trei partizani au ajuns la colibele unor târlaşi, vis a vis de Ceatalul Sfântul Gheorghe şi le-au cerul să le facă o mămăligă. Probabil hăituiţi atâta timp de jandarmi, iarnă prin Delta, istoviţi şi înfometaţi, nu au mai rezistat şi au cerut ajutor locuitorilor de acolo. Aceştia cu siguranţă au fost informaţi că în acele locuri se pot ascunde partizani şi că trebuiau să raporteze imediat jandamilor orice personane suspecte. Aceşti târlaşi şi-au dat seama cine sunt şi au anunţat jandarmii care patrulau în zona. Jandarmii au venit imediat şi i-au împuşcat mortal pe toţi trei fără că aceştia să opună rezistenţă. Asupra lor s-au găsit echipamente de comunicaţii radio.

Manole Ion care era concentrat în cazarmă Tulcea şi care era membru al fanfarei a fost chemat pentru o ceremonie organizată lângă terasă Crinul(actual Visa) din Tulcea pentru a intona cântece militare. Aici locuitorii satului Principele Carol:Petrea Ichim, Fănică Ichim, Rapcaru Neculai şi Vasile Bâtcă au fost premiaţi într-o ceremonie festivă, de prefectul Nicolae Ghica, pentru că au deconspirat aceşti spioni sovietici. Cu această ocazie li s-a inmanat câte un plic cu bani de către Colonelul Bârsan, chiar din partea Mareşalului Ion Antonescu. În tot acest timp cadavrele celor trei spioni au stat câteva zile pe faleză Dunării din Tulcea, pentru a fi văzute de către oameni şi a se da un exemplu.

Nu se ştie unde au fost îngropaţi iniţial, dar după venirea regimului comunist au fost reinhumati în Cimitirul Eroilor din Tulcea, lângă eroii sovietici morţi în cel de-al doilea război mondial, dar într-ul spaţiu delimitat. După venirea comuniştilor, satului Principele Carol i-a fost schimbat numele în “Partizani” după aceşti spioni ruşi trimişi în România şi prinşi pe teritoriul satului. Această schimbare s-a făcut de către prefectul Marin Enescu cu ordinul numărul 55073 din 9 iunie 1948. Pentru moartea acestor spioni a fost anchetat, torturat şi executat căpitanul în rezervă a plutonului de jandarmi, Iordan Popescu, învăţător din satul Nalbant.