Somalia   istoria unui stat aflat în război civil de 30 de ani jpeg

Somalia - istoria unui stat aflat în război civil de 30 de ani

­čôü Istorie recent─â
Autor: Andreea Lup┼čor

O bun─â parte a istoriei recente a Somaliei st─â sub semnul r─âzboiului. De la trecerea sub guvernare colonial─â, la ob┼úinerea independen┼úei ┼či o serie ne├«ntrerupt─â de r─âzboaie civile cauzatoare de dezastre umanitare de propor┼úii nemaiv─âzute, Somalia nu a reu┼čit p├ón─â ast─âzi s─â devin─â un stat stabil. Care sunt cauzele din spatele acestei instabilit─â┼úi cronice a statului somalez? ┼×i de ce nu a reu┼čit comunitatea interna┼úional─â s─â contribuie eficient la construirea unui viitor mai bun pentru popula┼úia somalez─â?

Societatea somalez─â

Precum majoritatea ╚Ť─ârilor africane, Somalia este un stat c─âruia nu i se pot aplica regulile generale de func╚Ťionare statal─â a╚Öa cum le ├«n╚Ťelege un occidental. Ca urmare a unui context istoric complex ÔÇô colonizarea european─â ÔÇô grani╚Ťele Africii au fost trasate oarecum artificial. Spre deosebire, de exemplu, de Europa ÔÇô unde secolul na╚Ťionalit─â╚Ťilor ╚Öi primul r─âzboi mondial ÔÇô au definitivat grani╚Ťele conform unor principii relativ bine stabilite, ├«n Africa lucrurile nu stau a╚Öa. O simpl─â privire aruncat─â asupra h─âr╚Ťii continentului african demonstreaz─â lipsa de naturale╚Ťe a grani╚Ťelor statelor ÔÇôgeometrizarea excesiv─â (├«n compara╚Ťie cu frontierele ÔÇŁdetaliateÔÇŁ ale Europei) nu a permis alc─âtuirea unor forma╚Ťiuni statale uniforme din punct de vedere na╚Ťional sau etnic.

├Än r├óndul acestor state africane al c─âror curs istoric a fost determinat de puterile europene, Somalia reprezint─â, dintr-un anumit punct de vedere, un caz mai fericit. A fost considerat ca fiind unul din pu╚Ťinele statele uniforme etnic ÔÇô poporul somalez este o realitate istoric─â, iar statul de la 1960 avea o popula╚Ťie ce ├«mp─ârt─â╚Öea o limb─â, cultur─â ╚Öi religie comun─â. ├Äns─â dac─â aceste 3 elemente reprezint─â baza unei na╚Ťiuni somaleze, ele nu sunt ╚Öi suficiente pentru a permite dezvoltarea unui stat centralizat. Tipul de societate din Somalia este complet diferit de societ─â╚Ťile europene actuale, amintind mai degrab─â de vremurile apuse ale Europei triburilor.

Societatea somalez─â este majoritar nomad─â, doar zona din sud favoriz├ónd din punct de vedere climatic dezvoltarea unei agriculturi sedentare. O lume permanent ├«n mi╚Öcare, mereu ├«n c─âutare de ap─â ╚Öi p─â╚Öuni, nu poate cunoa╚Öte dezvoltarea economic─â ├«n sensul de acumulare ╚Öi investire a surplusului. Ora╚Öele, a╚Öez─âri stabile, nu aduc niciun avantaj, astfel c─â ele nu se dezvolt─â dec├ót ├«n anumite zone propice comer╚Ťului, iar structurile politice nu dep─â╚Öesc organizarea micro-universului familial sau tribal. ├Än s├ónul acestui tip de societate s-au dezvoltat structuri de organizare specifice ce au permis triburilor nomade s─â duc─â o existen╚Ť─â relativ stabil─â.

Perioada colonială. Independenţa

├Än secolul al XIX-lea, puterile europene au ├«mp─âr╚Ťit, ├«n mod arbitrar, teritoriul poporului somalez ├«n 5 regiuni distincte:protectoratul britanic Somaliland, Somalia Italiana, C├┤te Fran├žaise des Somaliens, Districtul Frontierei Nordice (teritoriu al Kenyei) ╚Öi regiunea Ogaden. Somalia de ast─âzi este format─â doar din dou─â dintre aceste cinci regiuni, cea britanic─â ╚Öi cea italian─â. ├Äns─â chiar ╚Öi ├«n aceste dou─â regiuni, dezvoltarea de dup─â 1920 a cunoscut dou─â cursuri diferite:pe de-o parte, ├«n Nordul controlat de britanici, societatea somalez─â nu a fost afectat─â de administra╚Ťia str─âin─â pentru c─â englezii nu au insistat s─â-╚Öi impun─â propriul sistem de organizare ├«n fa╚Ťa celui traditional. Pe de alt─â parte, ├«n zona sudic─â aflat─â sub conducerea Italiei fasciste, regimul autoritar nu avea cum s─â nu se opun─â sistemului indigen, astfel c─â vechile forme de organizare politico-social─â au fost grav afectate. Dup─â independen┼ú─â ╚Öi unirea celor dou─â regiuni, ├«n 1960, diferen╚Ťele dintre cele dou─â regiuni c├óndva unitare au afectat cursul dezvolt─ârii statului.

Dup─â proclamarea republicii Somalia, ├«n 1960, s-a mers pe varianta unui regim parlamentar. ├Äns─â vorbim de un stat f─âr─â o tradi╚Ťie democratic─â, ├«n care partidele politice s-au n─âscut ca reprezentante ale clanurilor ╚Öi nu ca rezultat al unei ideologii unificatoare. Partidul dominant a devenit Somali Youth Leage, partid na╚Ťionalist ap─ârut ├«n perioada administra╚Ťiei britanice de dup─â 1941. Nefiind un partid de clan, ci unul ce se dorea a fi na╚Ťional, SYL a devenit gruparea politic─â cea mai influent─â ╚Öi a ajuns s─â controleze practic toat─â puterea din stat.

Regimul lui Siad Barre. Colapsul.

Lovitura de stat din octombrie 1969 a transformat Somalia ├«ntr-o ╚Ťar─â socialist─â, cu un sistem politic bazat pe partidul unic ╚Öi o economie centralizat─â. Regimul a ├«ncercat s─â aduc─â ├«n prim plan principiul unit─â╚Ťii tuturor somalezilor ├«n detrimentul loialit─â╚Ťii fa╚Ť─â de clan. Dup─â ├«nfr├óngera suferit─â ├«n fa╚Ťa Etiopiei, regimul lui Siad Barre a ├«nceput s─â se fisureze. Cele dou─â elemente principale ce st─âteau la baza construc╚Ťiei sale ÔÇô Armata ╚Öi ideea unei Somalii Mari ÔÇô s-au pr─âbu╚Öit, astfel c─â Barre a trebuit s─â se reorienteze c─âtre sistemul clanurilor pentru a-╚Öi salva regimul.

├Än 1978, ├«n contextul ├«nfr├óngerii din Etiopia, un grup de ofi╚Ťeri din clanul Majerteen au pus la cale o lovitur─â de stat ├«n ├«ncercarea de a d─âr├óma dictatura lui Siad Barre. Planul s-a soldat cu un e╚Öec, iar r─âspunsul lui Barre a fost unul extrem de dur. ├Äntregul clan Majerteen a fost f─âcut responsabil, astfel c─â r─âzbunarea dictatorului a fost ├«ndreptat─â nu doar ├«mpotriva celor direct implica╚Ťi ├«n tentativa de lovitur─â de stat, ci ├«mpotriva clanului.

siad barre JPG jpeg

(Siad Barre)

Membrii tineri ai clanului au fugit ├«n Etiopia, unde s-au al─âturat unuia dintre liderii ├«ncerc─ârii e╚Öuate din aprilie 1978, Colonelul Yussuf Abdullahi. Astfel, a luat na╚Ötere mi╚Öcarea de opozi╚Ťie SSDF ÔÇô Somali Salvation Democratic Front, care a primit sprijinul guvernului etiopian.

├Än condi╚Ťiile ├«n care ├«╚Öi sim╚Ťea autoritatea din ce ├«n ce mai sl─âbit─â, Siad Barre a c─âutat salvarea regimului ├«n clanurile tradi╚Ťionale pe care c├óndva le renegase ├«n virtutea ideologiei unitare. Pentru a r─âspunde amenin╚Ť─ârii clanului Majerteen, Barre s-a bazat ├«n principal pe 3 clanuri:Marehan ╚Öi Ogadeen, clanurile din care f─âceau parte p─ârin╚Ťii s─âi, ╚Öi Dolbahante. Sistemul de patronaj constituit pe baza acestor 3 clanuri a acaparat cur├ónd toate func╚Ťiile ├«nalte din stat. Principala nemul╚Ťumire a venit din faptul c─â aceste clanuri f─âceau toate parte din aceea╚Öi mare familie ÔÇô Darod, astfel c─â celelalte familii de clanuri au fost excluse din via╚Ťa statului. Contest─ârile au venit ├«n mare parte din dou─â direc╚Ťii:din partea clanului Isaaq, majoritar ├«n zona Somaliland, ╚Öi a clanului Hawiye din centrul Somaliei. Alienarea sistematic─â a membrilor Isaaq a f─âcut ca cei afla╚Ťi ├«n exil ├«n Marea Britanie s─â ├«nfiin╚Ťeze, ├«n 1981, Mi╚Öcarea Na╚Ťional─â Somalez─â, grupare de opozi╚Ťie care s-a mutat apoi ├«n Etiopia unde s-a al─âturat SSDF ├«n lupta ├«mpotriva regimului lui Barre.

├Än 1988, sim╚Ťindu-se amenin╚Ťa╚Ťi de un posibil acord de pace ├«ntre guvernul somalez ╚Öi cel etiopian, membri SNM au pus la care o lovitur─â de for╚Ť─â ├«n nordul Somaliei, atac├ónd ora╚Öele Hargeisa ╚Öi Burao. ├Än paralel, ├«n sudul ╚Ť─ârii, clanul Hawiye a ├«nceput s─â-╚Öi organizeze propria mi╚Öcare disident─â, United Somali Congress. Lider al acestei mi╚Öc─âri a devenit generalul Farrah Aidid, un vechi erou al r─âzboiului din 1977-78. ├Än scurt─â vreme, conflictele s-au extins ╚Öi ├«n alte zone ├«n afara nordului ╚Ť─ârii, astfel c─â s-a ajuns la un adev─ârat r─âzboi civil. ├Äntr-un final, ├«n ianuarie 1991 capitala a fost cucerit─â de mai multe grup─âri armate ale diverselor fac╚Ťiuni politice, iar Siad Barre a fost nevoit s─â fug─â.

Dispari╚Ťia lui Siad Barre nu a adus ╚Öi sf├ór╚Öitul conflictului. Imediat dup─â plecarea dictatorului, unul din liderii USC, Ali Mahdi, a fost proclamat pre╚Öedinte, ├«ns─â Aidid ╚Öi membri SNM ╚Öi SPM (Somali Patriotic Movement) au refuzat s─â-l recunoasc─â ca atare. A ├«nceput astfel r─âzboiul pentru putere dintre fac╚Ťiunile victorioase. Practic, ├«n Somalia avem de a face cu dou─â r─âzboaie civile diferite. Primul a fost purtat ├«ntre guvernul lui Barre ╚Öi opozi╚Ťie;cel de-al doilea ├«ntre diver╚Öi lideri ╚Öi grup─âri care luptau pentru ob╚Ťinerea suprema╚Ťiei ├«n stat.

thumb 1428e4e31c jpg jpeg

Cauzele pr─âbu╚Öirii statului somalez sunt at├ót de ordin extern, c├ót ╚Öi de ordin intern. Pe plan extern, motivele trebuie c─âutate ├«n mo╚Ötenirea colonialismului european care a produs ruptura na╚Ťiunii somaleze ├«n 5 state diferite, impactului R─âzboiului Rece ╚Öi ale conflictelor cu statele vecine, ├«n special r─âzboiul din 1977-1978 ├«mpotriva Etiopiei. Pe plan intern-contradic╚Ťiile dintre autoritatea statului centralizat ╚Öi sistemul de func╚Ťionare a societ─â╚Ťii somaleze, bazat mai degrab─â pe rela╚Ťiile de rudenie. ├Än plus, sf├ór╚Öitul R─âzboiului Rece a accelerat problemele interne ale Somaliei prin faptul c─â importan╚Ťa strategic─â a statului ├«n ochii Occidentului a sc─âzut, astfel c─â sprijinul extern a fost retras. Lipsit de resursele necesare pentru a-╚Öi finan╚Ťa sistemul de patronaj, Siad Barre a pierdut controlul armatei ╚Öi al ╚Ť─ârii.

Trebuie men╚Ťionat faptul c─â r─âsturnarea regimului lui Barre a avut loc ├«ntr-o perioad─â ├«n care aten╚Ťia comunit─â╚Ťii interna╚Ťionale era ├«ndreptat─â spre conflictul din Golf;luptele de la ├«nceputul anului 1991 au trecut ╚Öi ele neobservate. Abia lupta pentru capitala Mogadishu, din noiembrie 1991-februarie 1992 a atras aten╚Ťia interna╚Ťional─â asupra Somaliei.

Intervenţia internaţională. Menţinerea păcii vs. impunerea păcii

Implicarea ONU ├«n criza din Somalia ├«ncepe dup─â ce situa╚Ťia disperat─â a popula╚Ťiei somaleze ajunge ├«n presa interna╚Ťional─â. Primul pas a fost adoptarea rezolu╚Ťiei Consiliului de Securitate (CS) nr. 733, din ianuarie 1992, prin care se decide implementarea embargo-ului asupra armelor ╚Öi negocierea unui armisti╚Ťiu de ├«ncetare a focului pentru a permite acordarea de asisten╚Ť─â umanitar─â.

Dup─â ce p─âr╚Ťile aflate ├«n conflict au acceptat ├«ncetarea focului la ├«nceputul lunii martie, s-au putut pune bazele unei for╚Ťe de men╚Ťinere a p─âcii. Rezolu╚Ťia 751 din 24 aprilie stabilea ├«nfiin╚Ťarea UNOSOM (United Nations Operation in Somalia), opera╚Ťiune a c─ârei misiune era monitorizarea armisti╚Ťiului ├«n Mogadishu, asigurarea securit─â╚Ťii personalului ONU ╚Öi escortarea resurselor umanitare c─âtre centrele de distribu╚Ťie. ├Änc─â o dat─â, aceste decizii nu au avut efectul scontat. Num─ârul de personal trimis la Mogadishu (doar 50 de militari) a fost insuficient pentru a exercita chiar ╚Öi cea mai mic─â autoritate ├«n fa╚Ťa grup─ârilor somaleze, astfel c─â ├«n august s-a decis sporirea num─ârului observatorilor ╚Öi crearea a 4 zone de interven╚Ťie. Ulterior, num─ârul trupelor ONU a ajuns la peste 4.000, iar misiunea acestora includea ╚Öi demobilizarea ╚Öi dezarmarea fac╚Ťiunilor, c├ót ╚Öi asistarea acestora ├«n procesul de reconciliere na╚Ťional─â.

Misiunea UNOSOM I a fost una de men╚Ťinere a p─âcii ╚Öi poate c─â tocmai de aici s-a tras sl─âbiciunea acesteia. For╚Ťele de men╚Ťinere a p─âcii nu urm─âresc obiective militare, nu se pot implica ├«n ac╚Ťiuni de lupt─â, fiind ├«ns─ârcinate cu medierea conflictului. Unul dintre g├ónditorii conceptului de peacekeeping, Lester Pearson, a definit aceast─â m─âsur─â ca o tehnic─â intermediar─â ├«ntre simpla adoptare a unor rezolu╚Ťii ╚Öi lupta propriu-zis─â. La drept vorbind, de╚Öi crearea unei for╚Ťe de men╚Ťinere a p─âcii nu se poate face f─âr─â acordul p─âr╚Ťilor aflate ├«n conflict, dac─â acestea ulterior nu colaboreaz─â cu trimi╚Öii ONU, eficien╚Ťa acestor for╚Ťe este grav diminuat─â.

unosom jpg jpeg

├Än condi╚Ťiile e╚Öecului misiunii UNOSOM I, modul de reac╚Ťie a comunit─â╚Ťii interna╚Ťionale fa╚Ť─â de evenimentele din Somalia era din ce ├«n ce mai des criticat. Spre exemplu, ├«ntr-un articol publicat ├«n ziarul The New York Times, ├«n data de 4 noiembrie 1992, purt├ónd titlul Don't Forsake Somalia, se atrage aten╚Ťia c─â dezastrul umanitar din Somalia ar trebui s─â fie primul ├«n topul priorit─â╚Ťilor urm─âtorului pre╚Öedinte american, ╚Öi c─â ONU ar trebui s─â fac─â tot ce ├«i st─â ├«n putin╚Ť─â pentru a ameliora problema african─â. ├Än plus, autorul respectivului articol spune c─â, din moment ce armele folosite ├«n r─âzboiul civil sunt exact armele acordate de America ╚Öi URSS Somaliei ├«n vremea c├ónd aceast─â ╚Ťar─â era terenul unor b─ât─âlii strategice, acum este datoria moral─â a comunit─â╚Ťii interna╚Ťionale s─â intervin─â pentru a preveni moartea a sute de mii de oameni.

Dup─â ce a devenit clar c─â misiunea UNOSOM a fost un e╚Öec ╚Öi c─â nu mai era un r─âspuns adecvat la tragedia din Somalia, Secretarul General al ONU, Boutros-Ghali, a atras aten╚Ťia asupra faptului c─â era necesar ca ONU s─â-╚Öi revizuiasc─â premisele ╚Öi principiile pe baza c─ârora ├«╚Öi definise eforturile din cadrul crizei. ├Än acest sens, a definit 5 op╚Ťiuni posibile pentru pozi╚Ťia ONU fa╚Ť─â de conflictul din Somalia.Prima op╚Ťiune, considerat─â inadecvat─â din cauza propor╚Ťiilor la care ajunsese criza umanitar─â, ar fi fost p─âstrarea misiunii UNOSOM sub acela╚Öi principiu de non-interven╚Ťie ╚Öi de men╚Ťinere a p─âcii. O a doua op╚Ťiune era abandonarea misiunii ╚Öi retragerea for╚Ťelor, dar aceasta echivala cu recunoa╚Öterea e╚Öecului ╚Öi, venind ├«n paralel cu neimplicarea din Iugoslavia, ar fi prejudiciat credibilitatea organiza╚Ťiei ├«n sine.

Celelalte 3 op╚Ťiuni propuse de Boutros-Ghali mergeau pe direc╚Ťia folosirii for╚Ťei:UNOSOM ar fi putut interveni ├«n for╚Ť─â ├«n capitala Somaliei, un fel de demonstra╚Ťie de putere care s─â descurajeze perturbarea eforturilor de ajutor. O alt─â variant─â era lansarea unei opera╚Ťiuni pe scar─â larg─â de impunere a p─âcii. ├Äns─â ultima din cele 5 op╚Ťiuni a fost cea pus─â ├«n practic─â, anume autorizarea, de c─âtre Consiliul de Securitate, unui grup de state care s─â deruleze o astfel de opera╚Ťiune. Statele Unite s-au ar─âtat dispuse s─â preia conducerea unei misiuni sub egida ONU pentru stabilirea unui regim sigur care s─â permit─â desf─â╚Öurarea misiunilor umanitare.

Aceste considera╚Ťii ╚Öi-au g─âsit r─âspunsul ├«n rezolu╚Ťia 794 din 3 decembrie, prin care CS autoriza folosirea oric─âror mijloace necesare pentru asigurarea distribuirii ajutorului umanitar popula╚Ťiei somaleze, inclusiv folosirea for╚Ťei militare. Astfel, UNOSOM a fost ├«nlocuit─â de UNITAF ÔÇô UN International Task Force.Opera╚Ťiunea Restore Hope a fost foarte bine organizat─â din punct de vedere strategic ╚Öi tehnic, ├«ns─â nu a avut o politic─â general─â bine structurat─â. Niciuna din ╚Ť─ârile care au contribuit la trupele UNITAF nu ├«n╚Ťelegeau cu adev─ârat natura ╚Öi scara conflictului din Somalia. Un oficial francez declara la sf├ór╚Öitul anului 1992 c─â opera╚Ťiunea va avea un succes rapid pentru c─â nu are de ├«nfruntat dec├ót adolescen╚Ťi ├«narma╚Ťi care se vor retrage imediat.

Scopul principal al misiunii UNITAF a fost repede atins:ajutorul umanitar a fost distribuit rapid ├«n toat─â zona de interven╚Ťie. ├Äns─â din punct de vedere politic planurile au fost g├óndite incorect de la bun ├«nceput. S-a c─âutat doar negocierea unei p─âci ├«ntre principalele 2 grup─âri aflate ├«n r─âzboi, cea condus─â de pre╚Öedintele Ali Mahdi ╚Öi cea contestatar─â condus─â de Farah Aidid.

├Än plus, au ap─ârut diferen╚Ťe ├«ntre modul ├«n care ONU, pe de-o parte, ╚Öi SUA, pe de alt─â parte, ├«n╚Ťelegeau scopul UNITAF. Guvernul american se concentra pe distribuirea ajutorului umanitar ╚Öi s-a pronun╚Ťat clar ├«mpotriva implic─ârii for╚Ťelor americane ├«n dezarmarea Somaliei. ├Än schimb, Boutros-Ghali declara c─â dezarmarea fac╚Ťiunilor era absolut necesar─â pentru revenirea la condi╚Ťii normale de securitate.├Än primele luni ale anului 1993, au fost organizate, sub egida ONU, dou─â conferin╚Ťe de reconciliere, la Addis-Ababa. E╚Öecul acestora provine, ├«n primul r├ónd, din faptul c─â au fost g├óndite pe model occidental, f─âr─â a ╚Ťine cont de modalit─â╚Ťile specifice ale somalezilor de negociere a p─âcii. ├Än al doilea r├ónd, legitimitatea reprezentan╚Ťilor somalezi invita╚Ťi era ├«n unele cazuri ├«ndoielnic─â.

La sf├ór╚Öitul lunii ianuarie 1993, SUA a anun╚Ťat c─â ├«╚Öi retrage o parte a trupelor, iar p├ón─â ├«n martie din cele 26.000 de trupe americane r─âm─âseser─â doar 1.400. ├Än 26 martie, prin rezolu╚Ťia 814, s-a f─âcut tranzi╚Ťia de la UNITAF la UNOSOM II. De data aceasta, importan╚Ťa procesului de dezarmare a fost direct men╚Ťionat─â ├«n decizia CS.

Oficialii ONU deveniser─â con╚Ötien╚Ťi de faptul c─â era necesar─â restabilirea statului somalez, ceea ce implica ╚Öi reunificarea ╚Ť─ârii. ├Äns─â, ├«n timp ce Ali Mahdi era dispus s─â colaboreze cu ONU, generalul Aidid ├«ncepea s─â perceap─â comunitatea interna╚Ťional─â ca alia╚Ťi ai du╚Ömanului s─âu.

Dac─â solu╚Ťia era restabilirea unui regim c├ót de c├ót stabil, principala problem─â era urm─âtoarea:autoritatea cui trebuia restabilit─â? Niciunul din liderii fac╚Ťiunilor politice nu era un candidat viabil. Trebuia instituit─â autoritatea unei entit─â╚Ťi str─âine, precum ONU sau, poate, SUA. ├Än plus, natura societ─â╚Ťii somaleze era ├«n direct─â contradic╚Ťie cu ├«nsu╚Öi conceptul de stat ÔÇô Somalia era o ╚Ťar─â divizat─â pe liniile clanurilor, astfel c─â era aproape imposibil de format un guvern de reconciliere na╚Ťional─â.

Sus╚Ťin├ónd c─â procesul de pacificare a Somaliei trebuie realizat de somalezi ╚Öi nu de str─âini, Aidid a convocat o conferin╚Ť─â de pace la Mogadishu f─âr─â autoriza╚Ťia ONU. Ca r─âspuns, UNOSOM II a organizat la r├óndul ei o conferin╚Ť─â la care reprezentantul lui Aidid nu a fost invitat.

Tensiunile dintre Aidid ╚Öi for╚Ťele UNOSOM II au atins punctul culminant ├«n momentul ├«n care 24 de solda╚Ťi pakistanezi au fost uci╚Öi ├«n timpul unei opera╚Ťiuni. Imediat dup─â aceea, a fost votat─â rezolu╚Ťia 837 prin care erau autorizate opera╚Ťiuni militare ├«mpotriva ÔÇŁcelor responsabili de atacuri armate ├«mpotriva for╚Ťelor ONUÔÇŁ. Dup─â iunie 1993 UNOSOM II a devenit o nou─â fac╚Ťiune, un alt clan lupt├ónd pentru putere. Practic, odat─â cu rezolu╚Ťia 837 s-a f─âcut trecerea de la peacekeeping la peace enforcement.

├Än acela╚Öi timp, SUA ╚Öi-a angajat din nou trupele ├«n Somalia, iar confrunt─ârile armate ale UNOSOM II cu diversele fac╚Ťiuni s-au ├«nmul╚Ťit. Pe 3 octombrie o misiune ├«n Mogadishu s-a terminat prin dobor├órea a dou─â elicoptere americane ╚Öi moartea a 18 solda╚Ťi, iar la scurt─â vreme Washington-ul a anun╚Ťat, din nou, retragerea trupelor. Ulterior, majoritatea ╚Ť─ârilor au ├«nceput s─â-╚Öi mic╚Öoreze contribu╚Ťia la UNOSOM II, iar mandatul misiunii a fost prelungit p├ón─â la 31 martie 1994. Mandatul UNOSOM II a fost ulterior extins, ├«ns─â for╚Ťele ╚Ť─ârilor occidentale fuseser─â deja retrase, r─âm├ón├ónd doar trupe ale ╚Ť─ârilor din lumea a treia. ├Än cele din urm─â, ├«n martie 1995, UNOSOM II s-a retras definitiv din Somalia.

black hawk down 8 jpg jpeg

(Dobor├órea elicopterului Black Hawk Down a devenit, ├«n 2001, ┼či subiectul unui film la Hollywood, Black Hawk Down)

Retragerea UNOSOM din Somalia nu a fost urmat─â de o reluare a r─âzboiului civil. ├Än unele zone comunit─â╚Ťile au recurs la institu╚Ťiile tradi╚Ťionale, precum rolul b─âtr├ónilor sau legea cutumiar─â (xeer) pentru a rezolva conflictele, ╚Öi s-au dezvoltat structuri locale de guvernare.

Dup─â ce guvernele occidentale au renun╚Ťat la a se mai implica ├«n Somalia, ini╚Ťiativele diplomatice au venit din partea statelor vecine, cu prec─âdere Etiopia, motivat─â at├ót din motive geopolitice ╚Öi de securitate, dar ╚Öi economice. Pe l├óng─â Etiopia, Egiptul, Libia ╚Öi Liga Arab─â s-au ar─âtat ╚Öi ele interesate de rezolvarea problemei somaleze, iar interesele divergente dintre aceste ╚Ť─âri care s-au oferit s─â sprijine reconcilierea Somaliei au complicat ╚Öi mai mult situa╚Ťia intern─â.

├Än anul 2000, guvernul din Djibouti a g─âzduit o Conferin╚Ť─â Na╚Ťional─â de Pace la Arta care s-a concretizat prin formarea unui Guvern National de Tranzi╚Ťie (TNG). Acest succes a fost ob╚Ťinut prin faptul c─â s-a mers dincolo de liderii clanurilor ╚Öi s-a c─âutat reprezentativitate la nivelul ├«ntregii societ─â╚Ťi. TNG-ul a fost prima autoritate de la c─âderea lui Siad Barre care a reprezentat Somalia la ONU. Guvernul a fost sprijinit de ONU ╚Öi de unele state arabe, dar nu ╚Öi de Etiopia. Pe plan intern, guvernul nu a ac╚Ťionat ├«n sensul reconcilierii na╚Ťionale. S-a asociat clanurilor puternice din capital─â ╚Öi clasei de afaceri, dintre care f─âceau parte ╚Öi Islami╚Öti. Astfel, s-a conturat coali╚Ťia de opozi╚Ťie sus╚Ťinut─â de Etiopia (├«ngrijorat─â de grupurile islamiste din Somalia), Somali Restoration and Reconciliation Council-SRRC.

De ce medierea internaţională a eșuat în Somalia

Ken Menkhaus, profesor american de ╚Ötiin╚Ťe politice care a servit drept consultant pe probleme politice ├«n Somalia ├«n perioada 1993-1994, sus╚Ťine c─â interven╚Ťiile diplomatice ├«n Somalia au e╚Öuat din cauza lipsei de voin╚Ť─â politic─â, ne├«n╚Ťelegerea crizei ╚Öi confuzia f─âcut─â ├«ntre construirea statului ╚Öi reconciliere.

├Än primul r├ónd, medierea extern─â din Somalia a avut de ├«nfruntat mai multe probleme, ├«ncep├ónd cu cele ridicate de colapsul total al statului, f─âc├ónd astfel necesar─â, pe l├óng─â reconciliere, ╚Öi resuscitarea statului. ├Än plus, chestiunea reprezent─ârii a fost un punct fragil pe tot parcursul conflictului, fiind greu de g─âsit reprezentan╚Ťi care s─â se bucure at├ót de legitimitate, c├ót ╚Öi de autoritate.

Una din cele mai importante probleme-╚Öi poate cea care a fost cel mai greu de ├«n╚Ťeles de c─âtre mediatorii str─âini ÔÇô a fost reticen╚Ťa somalezilor fa╚Ť─â de ideea restaur─ârii unui guvern central. Din cauza experien╚Ťelor trecute, pentru mul╚Ťi somalezi puterea central─â reprezint─â o posibil─â amenin╚Ťare ╚Öi instrument de represiune. Mai mult dec├ót at├ót, interesul extern pentru restabilirea statului centralizat, mai ales dup─â 9/11, a creat somalezilor impresia c─â procesul de construire a p─âcii a devenit unul condus mai degrab─â din afar─â dec├ót din interior.

Apoi, unele probleme deriv─â din ├«ns─â╚Öi natura societ─â╚Ťii somaleze. Predispozi╚Ťia pentru o dinamic─â centrifug─â, ├«mpreun─â cu ├«ntregul sistem al clanurilor, au f─âcut ca nicio coali╚Ťie s─â nu fie suficient de puternic─â ╚Öi durabil─â.

Nu ├«n ultimul r├ónd, procedurile de mediere nu au ╚Ťinut cont de practicile tradi╚Ťionale de rezolvare a conflictelor, ceea ce a creat o falie ├«ntre cele dou─â tabere de la masa de negocieri. ├Än plus, cunoa╚Öterea dinamicii politice somaleze de c─âtre diploma╚Ťii str─âini a fost de cele mai multe ori prea slab─â pentru a ├«n╚Ťelege complexitatea fenomenenlor cu care aveau de a face.

Prin e╚Öecurile proceselor de negociere criza somalez─â s-a prelungit, c─âci cu fiecare e╚Öec rupturile se ad├ónceau ╚Öi ne├«ncrederea ├«n cel─âlalt devenea din ce ├«n ce mai mare. ├Äntrebat de ce procesele de pace e╚Öueaz─â, Sultan Said, un B─âtr├ón din regiunea Puntland, a dat dou─â motive:├«n primul r├ónd, faptul c─â mul╚Ťi dintre participan╚Ťi nu sunt sinceri, vin cu propriile lor agende ╚Öi sunt dispu╚Öi s─â compromit─â ├«ntregul proces dac─â nu ob╚Ťin ceea ce ├«╚Öi doresc. Cel de-al doilea motiv st─â ├«n faptul c─â procesele de pace la nivel na╚Ťional devin aproape ├«ntotdeauna subiect al manipul─ârilor ╚Ť─ârilor str─âine care se aliniaz─â diverselor grup─âri.

Menkhaus sus╚Ťine c─â cea mai mare gre╚Öeal─â a mediatorilor externi a fost aceea de a echivala restabilirea unui guvern central cu o reconciliere de succes. O alt─â gre╚Öeal─â a stat ├«n modul de abordare a crizei. Ini╚Ťiativele diplomatice din Somalia nu s-au bazat pe o cunoa╚Ötere am─ânun╚Ťit─â a politicii ╚Öi culturii na╚Ťionale somaleze, iar ne├«n╚Ťelegerea sau, mai grav, ├«n╚Ťelegerea gre╚Öit─â a fenomenelor a dus la e╚Öecul ├«ncerc─ârilor de negociere.

Mai mult, eforturile de mediere s-au bazat mai mult pe planuri am─ânun╚Ťite din punct de vedere tehnic dec├ót pe o strategie de reconciliere, transform├ónd eforturile de mediere ├«n simple r─âspunsuri prompte la o serie de crize, c├ónd de fapt problema reconcilierii necesita mult mai mult dec├ót at├ót.

Mogadishu destruction4 1 jpg jpeg

(Dup─â mai bine de 20 de ani r─âzboi civil, capitala Somaliei este ┼či ast─âzi dominat─â de ruine)

Totu╚Öi, ├«n ciuda gre╚Öelilor, s-au tras ╚Öi o serie de concluzii utile care vor putea sta la baza unor ini╚Ťiative diplomatice viitoare mult mai bine preg─âtite.. Spre exemplu, a devenit clar c─â procesul p─âcii trebuie s─â apar╚Ťin─â somalezilor, altfel ╚Öi-ar pierde repede legitimitatea. Tot ├«n acest sens, e necesar ca practicile tradi╚Ťionale de reconciliere s─â fie al─âturate ini╚Ťiativelor de tip occidental. Procesele de pace somaleze se bazeaz─â pe principiile de mediere, reconciliere ╚Öi consens. Decizia prin consens este esen╚Ťial─â ├«n Somalia pentru c─â numai acest tip de decizie are o adev─ârat─â autoritate, p─âr╚Ťile din conflict av├ónd dreptul de a respinge orice aranjament care nu le convine. Astfel, un prim pas ├«n vederea dezvolt─ârii unei politici de securitate, trebuie ├«n╚Ťelese modurile ├«n care somalezii ├«╚Öi rezolv─â conflictele. foarte important s─â se fac─â diferen╚Ťa ├«ntre dou─â concepte foarte diferite:construirea statului ╚Öi construirea p─âcii. Acestea nu sunt sinonime. Construirea statului presupune consolidarea autorit─â╚Ťii guvernamentale, iar construirea p─âcii se bazeaz─â pe compromis ╚Öi consens. Reconcilierea nu se realizeaz─â prin simpla instaurare a unui guvern central sau prin acorduri de divizare a puterii. ├Än cultura somalez─â, recunoa╚Öterea gre╚Öelilor ╚Öi a responsabilit─â╚Ťii de agresor este o parte absolut necesar─â ├«n procesul de reconciliere.