Sfaturi pentru viața de cuplu din secolul XIX: „O soţie bună trebuie să ajungă să reducă contactele sexuale la unul pe lună“
Cât mai puţin sex, întotdeauna pe întuneric şi în linişte şi nicio urmă de încurajare a avansurilor bărbatului. Acestea erau sfaturile pe care le primeau tinerele neveste în 1894 în „Codurile şi Procedurile despre Relaţii Intime şi Persoanel ale Statutului Marital“.
Sexul era un subiect tabu în urmă cu mai bine de un veac. Sfaturile destinate tinerelor neveste nu veneau din reviste de profil, ci de la biserică şi cele spuse de pastori erau privite ca literă de lege de către miresele aflate în prag de nuntă. Un exemplu de lecţie despre raporturile intime reiese din „Codurile şi Procedurile despre Relaţii Intime şi Personale ale Statutului Marital întru Marea Sanctitate Spirituală a acestei Binecuvântate Comuniuni şi întru Gloria lui Dumnezeu“, scrise de Ruth Smythers, soţia unui pastor al Bisericii Metodiste.
Sfaturile au fost publicate în ziarul Ghid de Spiritualitate, în 1894. Ruth Smythers le vorbe tinerelor despre noaptea nunţii, felul în care trebuie să se comporte în dormitorul conjugal şi cum să facă să le taie cheful de amor viitorilor bărbaţi.
Tinerele erau sfătuite să „îndure“ sexul pe care soţii, egoişti, îl vor cere des în primele săptămâni de căsnicie:
„Deşi sexul este în cel mai bun caz revoltător şi, în cel mai rău caz, dureros, trebuie îndurat şi aşa a fost de la începuturile timpului, deoarece este compensat de construirea unei relaţii monogame şi de copiii rezultaţi din această. Este inutil, în majoritatea cazurilor, ca mireasa să încerce să refuze o iniţiativă sexuală din partea mirelui. În timp ce bărbatul ideal s-ar apropia de soţia sa doar la cererea acesteia şi doar în scopul procreării, asemenea nobilitate şi lipsa de egoism nu poate fi aşteptată din partea bărbaţilor obişnuiţi. Majoritatea bărbaţilor va cere să i se ofere sex aproape în fiecare zi”.
Noaptea nunţii, cea mai terifiantă experienţă
Noaptea nunţii este descrisă în „Codurile şi Procedurile despre Relaţii Intime şi Personale ale Statutului Marital“ drept o experienţă terifiantă.
„Ziua nunţii este, în mod ironic, atât cea mai fericită, cât şi cea mai terifiantă zi din viaţa ei. Pe de o parte, este nunta în sine, în care mireasa este atracţia centrală într-o frumoasă şi inspirată ceremonie, simbolizând triumful ei în a-şi asigura un bărbat care să-i îndeplinească toate nevoile pentru tot restul vieţii. Pe de altă parte, este noaptea nunţii, în cursul căreia mireasa trebuie să plătescă tributul, ca să spunem aşa, înfruntând pentru prima oară teribilă experienţă a sexului. În acest punct, dragi cititoare, lăsaţi-mă să exprim un adevăr şocant. Există câteva tinere femei care aşteaptă noaptea nunţii cu plăcere şi curiozitate! Feriţi-vă de o asemenea atitudine! Un soţ egoist şi senzual ar putea uşor să profite de o astfel de mireasă. Trebuie să nu uitaţi niciodată una dintre cele mai importante reguli ale Bisericii în ceea ce priveşte Căsătoria: dăruieşte puţin, dăruieşte rar şi, mai presus de orice, dăruieşte cu zgârcenie”, spunea nevasta pastorului.
Miresele erau învăţate cum să scape de avansurile soţilor
Viitoarele nevestee erau învăţate să se folosească de orice tertipuri pentru a respinge avansurile soţilor:
„Mireasa înţeleaptă va permite maxim două scurte experienţe sexuale săptămânal, în timpul primelor luni de după căsătorie. Apoi, odată cu trecerea vremii, va trebui să facă orice efort pentru a reduce această frecvenţă. Să te prefaci că eşti bolnavă, somnolenţa, durerile de cap sunt printre cele mai bune prietene ale nevestei în această problemă. Argumentele, certurile, mustruluielile şi cicălelile s-au dovedit de asemenea a fi foarte eficiente, dacă sunt folosite seara târziu, cam cu o oră înainte de momentul în care soţul ar putea începe procesul de seducţie. O soţie bună trebuie să ajungă să reducă contactele sexuale la unul pe săptămână înainte de încheierea primului an de căsătorie şi la unul pe lună până la sfârşitul celui de-al cincilea an”.
”Trebuie să îl lase să se chinuie şi să spere că se va împiedică şi se va răni uşor”
Sex în întuneric total, cât mai puţină piele expusă şi cât mai mult chin pentru partener. Astea erau sfaturile pe care le primeau viitoarele neveste în 1894:
„Sexul, atunci când nu poate fi prevenit, va fi practicat doar în întuneric total. Multe femei au găsit util să doarmă îmbrăcate noaptea: ele purtând cămăşi lungi din bumbac, iar ei pijamale. Acestea trebuiesc îmbrăcate în camere separate şi nu trebuiesc îndepărtate în timpul actului sexual. Astfel, doar o minimă parte din piele este expusă. Odată ce şi-a pus cămaşa şi a stins toate luminile din cameră, mireasa trebuie să se întindă tăcută în pat şi să aştepte sosirea mirelui. Când acesta intră în odaie, bâjbâind prin întuneric, femeia nu trebuie să scoată niciun sunet pentru a-l ghida în direcţia ei, deoarece ar putea fi considerat un semn de încurajare. Trebuie să îl lase să se chinuie şi să spere că se va împiedică şi se va răni uşor, bun pretext pentru a-i refuza accesul la favorurile ei sexuale.
În momentul în care soţul ajunge lângă ea, mireasa trebuie să stea perfect nemişcată. Mişcarea corpului ar putea fi interpretată ca excitaţie sexuală de către soţul optimist. Dacă încearcă să o sărute pe buze, soţia trebuie să întoarcă uşor capul, astfel încât sărutul să fie pe obraz. Dacă încearcă să îi sărute palmele, va trebui să strângă pumnii. Dacă încearcă să îi ridice cămaşa şi să o sărute în orice alt loc, ea trebuie să îşi tragă rapid cămaşa la loc, să sară din pat şi să pretindă că trebuie să meargă urgent la toaletă. Aceste acţiuni îi vor tempera dorinţa de a o sărută în locuri interzise”.
Femeia înţeleaptă era considerată, potrivit documentului rămas din 1894, ca fiind femeia care va profita de orice avantaj pentru a limita pornirile sexuale ale soţilor:
”Femeia înţeleaptă va profita de acest avantaj şi îşi va urmări ţelul său de a limita iniţial aceste porniri bărbăteşti, iar apoi de a anihila total dorinţele soţului de a se exprima sexual”.
Sfătuite să vorbească despre treburi casnice în timpul partidelor de amor
Autoarea codului le oferea tinerelor mirese sfaturi despre cum să le taie bărbaţilor cheful de amor.
”În timp ce el pufăie şi gâfâie, ea va rămâne perfect tăcută sau va purta conversatii plictisitoare despre treburile casnice. Mai presus de orice, soţia va rămâne perfect nemişcată şi, sub niciun motiv, nu va ofta sau geme în timpul actului sexual. Imediat ce soţul a încheiat treaba, soţia va începe să se plângă de diferite probleme ce vor trebui rezolvate de către soţ. Mulţi bărbaţi simt o plăcere sexuală majoră în a se relaxa după comuniunea cu femeia lor, astfel încât soţia trebuie să se asigure că nu îi oferă nicio secundă de pace în această perioadă, de care el să se poată bucura. Altfel, bărbatul ar putea fi încurajat să încerce din nou în curând”.
Sursa: adevarul.ro
