Sfârșitul monarhiei franceze jpeg

Sfârșitul monarhiei franceze

Revolu╚Ťia Francez─â ╚Öi abolirea monarhiei, confirmat─â prin gestul simbolic de ghilotinare a lui Ludovic al XVI-lea, a fost interpretat─â, de-a lungul vremii, din diverse perspective. ├Äntre altele, unii istorici au propus, ca ╚Öi cauz─â a regicidului ╚Öi a abolirii regimului monarhic, teoria potrivit c─âreia monarhia ╚Öi-ar fi pierdut, par╚Ťial din cauza iluminismului, caracterul sacru. ├Än ce m─âsur─â putem vorbi de o desacralizare a monarhiei ├«n Fran╚Ťa secolului al XVIII-lea?

Diminea╚Ťa ├«nce╚Ťo╚Öat─â din 21 ianuarie 1793 nu p─ârea cu nimic diferit─â de o zi normal─â. Ceva se ├«nt├ómpla totu╚Öi. De╚Öi str─âzile Parisului erau goale, unei tr─âsuri i-au trebuit 90 de minute s─â str─âbat─â 3 kilometri p├ón─â ├«n cea mai nou─â pia╚Ť─â a ora╚Öului, ├«n apropiere de gr─âdinile Tuileries. ├Än centrul pie╚Ťei se afla un piedestal uria╚Ö, r─âmas gol ├«n urm─â cu c├óteva luni dup─â distrugerea statuii lui Ludovic al XV-lea. ├Än acele luni, capitala Fran╚Ťei cunoscuse o vast─â ac╚Ťiune de distrugere a tuturor monumentelor ce aminteau de trecutul monarhic al ╚Ť─ârii. Era rezultatul Revolu╚Ťiei din 10 august, sau Revolu╚Ťia Republican─â, ├«n urma c─âreia nepotul lui Ludovic al XV-lea ╚Öi-a pierdut tronul. Iar ├«n acea diminea╚Ť─â de ianuarie, chiar Ludovic al XVI-lea era persoana transportat─â c─âtre pia╚Ťa ce purtase numele bunicului s─âu pentru a fi executat. Acum, ├«n noua Place de la Revolution, l├óng─â piedestalul gol st─âtea ghilotina ce va pune cap─ât, oficial, monarhiei franceze.

La momentul respectiv, nimeni nu a realizat adev─ârata importan╚Ť─â a momentului. Destinul fostului rege fusese principala problem─â cu care se confruntase Conven╚Ťia ce guverna Fran╚Ťa din septembrie 1792. ├Än cele din urm─â, s-a decis c─â ÔÇ×Louis CapetÔÇŁ va fi judecat pentru crime ├«mpotriva Na╚Ťiunii franceze, dar deputa╚Ťii au dezb─âtut zile ├«n ╚Öir dac─â aveau autoritatea de a-l condamna la moarte ╚Öi dac─â ar trebui o fac─â. Condamn├óndu-l pe ÔÇ×unsul lui DumnezeuÔÇŁ la pedeapsa capital─â, deputa╚Ťii credeau c─â vor pune cap─ât monarhiei franceze pentru totdeauna. ├Än realitate, vor trece doar 11 ani p├ón─â c├ónd Napoleon se va ├«ncorona ├Ämp─ârat al Fran╚Ťei;ulterior, fra╚Ťii lui Ludovic al XVI-lea ╚Öi unul din verii s─âi vor reveni pe tron. Dintre ace╚Ötia, doar Carol al X-lea credea c─â guverneaz─â prin drept divin;el a fost alungat ├«ns─â de supu╚Öii s─âi dup─â doar ╚Öase ani de domnie. Monarhii francezi din secolul al XIX-lea au guvernat doar gra╚Ťie for╚Ťei sau consim╚Ť─âm├óntului popular, nu pentru c─â erau considera╚Ťi monarhi de drept divin. ├Än acest sens, regicidul din ianuarie 1793 a distrus ceva pentru totdeauna:prin ghilotinarea lui Ludociv al XVI-lea, monarhia a fost desacralizat─â.

Cum s-a ajuns ├«ns─â aici? Cum de francezii, cei mai monarhi╚Öti dintre popoarele Europei, s-au ├«ntors a╚Öa repede ├«mpotriva regelui pe care, ├«n 1789, ├«l numeau ÔÇ×restauratorul libert─â╚ŤiiÔÇŁ? Regali╚Ötii s-au consolat spun├ónd c─â, de fapt, ei nu se ├«ntorseser─â ├«mpotriva regelui. Potrivit acestora, Revolu╚Ťia nu fusese opera adev─âratului popor francez, fidel monarhiei, ci o conspira╚Ťie a intelectualilor ce urm─âreau distrugerea religiei, a monarhiei ╚Öi a ordinii sociale. P├ón─â ├«n 1797, aceste teorii s-au cristalizat ├«ntr-o carte ast─âzi uitat─â, dar foarte influent─â ├«n secolul XIX:M├ęmoires pour servir ├á lÔÇÖhistoire du Jacobinisme, scris─â de Abatele Barruel. Vechi critic al iluminismului, Barruel avea acum ceva concret pentru a-╚Öi sprijini acuza╚Ťile:Revolu╚Ťia. Barruel credea c─â scriitorii ilumini╚Öti ai secolului al XVIII-lea doriser─â subminarea mai ├«nt├ói a cre╚Ötinismului, iar apoi a monarhiei. Apoi, adep╚Ťii lor conspiraser─â (├«n cadrul Masoneriei) pentru distrugerea acestor doi st├ólpi ai societ─â╚Ťii franceze, iar ├«n 1789 se mutaser─â ├«n cluburile iacobine. Aceste cluburi atacaser─â ├«n mod constant monarhia ╚Öi atribu╚Ťiile sale, ╚Öi agitaser─â mul╚Ťimile pariziene ├«n primii ani ai Revolu╚Ťiei, ├«mping├óndu-l pe rege s─â recurg─â la proasta decizie de a fugi din capital─â (fuga de Varrenes, iunie 1791). Astfel, potrivit lui Barruel, r─âsturnarea monarhiei la doar 14 luni de la ├«ntoarcerea de la Varennes era punctul culminant al unui vechi complot.

Iluminismul e de vin─â?

Dincolo de aceste teorii ale conspira╚Ťiei, nu se poate nega faptul c─â declinul monarhiei a fost, f─âr─â ├«ndoial─â, rezultatul Iluminismului. ├Änc─â de la ├«nceput, revolu╚Ťionarii ╚Öi-au recunoscut admira╚Ťia fa╚Ť─â de valorile filosofiei iluministe. C├ónd, ├«n 1791, au pus bazele Pantheonului, templul pentru ├«nmorm├óntarea celor mai importan╚Ťi oameni ai na╚Ťiunii, revolu╚Ťionarii au mutat acolo r─âm─â╚Öi╚Ťele lui Voltaire;├«i urmeaz─â Rousseau, ├«n 1794.

Scriitorii ilumini╚Öti nu ╚Öi-au exprimat ├«n mod direct o ostilitate fa╚Ť─â de Ludovic al XV-lea sau Ludovic al XVI-lea;dimpotriv─â:Voltaire sprijinea ideea unui regim de autoritate monarhic─â. Cu toate acestea, ei au subminat treptat monarhia. F─âc├ónd distinc╚Ťia dintre monarhie (guvern legal, condus de o pesoan─â) ╚Öi despotism (guvern arbitrar al unei persoane, f─âr─â baze legale), ei au discreditat treptat monarhia absolut─â perfec╚Ťionat─â de Regele Ludovic al XIV-lea. Mai mult dec├ót at├ót, atac├ónd constat Biserica ╚Öi religia, ei au erodat justificarea autorit─â╚Ťii monarhice prin ideea dreptului divin. Practic, ilumini╚Ötii sugerau c─â singurul criteriu prin care monarhia trebuia acceptat─â sau respins─â era dac─â erau util─â sau nu supu╚Öilor ei.

Pentru iacobini, acesta era adev─âratul motiv pentru care Ludovic al XVI-lea a pierdut ├«n fa╚Ťa revolu╚Ťionarilor:el a ├«ncetat s─â mai fie util compatrio╚Ťilor s─âi. Na╚Ťiunea devenise autoritatea suveran─â, lu├ónd locul regelui ÔÇô asta este, ├«n termeni constitu╚Ťionali, esen╚Ťa Revolu╚Ťiei. ├Än plus, redus la simplul statut de servitor al vechilor supu╚Öi, Regele ├«ncercase s─â submineze reformele propuse de Adunarea Na╚Ťional─â. Rechizitoriul de la proces vorbea de ac╚Ťiuni contrarevolu╚Ťionare ale regelui dat├ónd ├«nc─â din iunie 1789. Astfel, p─ârea c─â evident c─â niciun rege nu putea accepta regenerarea ╚Ť─ârii a╚Öa cum o concepeau revolu╚Ťionarii. De aceea, oamenilor le era mai bine f─âr─â el.

800px ExaminationLouistheLast jpg jpeg

Interpret─âri moderne ale Revolu╚Ťiei

De dou─â secole, istoricii dezbat ne├«ncetat problema Revolu╚Ťiei, a sf├ór╚Öitului monarhiei ╚Öi a cauzelor sale. ├Än ultimele decenii, evenimentele au fost reinterpretate ca fiind produsul nu doar al iluminismului, ci al unor procese de termen lung. ├Än loc s─â-╚Öi limiteze aten╚Ťia doar asupra perspectivelor intelectuale ale Iluminismului, istoriografia recent─â a ├«nceput s─â ia ├«n considerare ├«ntregul tablou cultural al secolului al XVIII-lea. ├Än acest contest, sf├ór╚Öitul monarhiei poate fi explicat ╚Öi prin pierderea venera╚Ťiei fa╚Ť─â de Coroan─â ╚Öi purt─âtorii ei. Ar fi vorba, a╚Öadar, de o desacralizare a monarhiei. ├Än ce sens?

Cel mai cre╚Ötin dintre regii Fran╚Ťei a fost ├«ntotdeauna v─âzut ca un personaj semi-divin. Ludovic al IX-lea ÔÇô sau Sf├óntul Ludovic ÔÇô era considerat reprezentantul lui Dumnezeu pe p─âm├ónt;nu era responsabil pentru ac╚Ťiunile sale ca rege dec├ót ├«n fa╚Ťa lui Dumnezeu ╚Öi, potrivit tradi╚Ťiilor populare, avea puteri taumaturgice. Aceste puteri ╚Öi atribu╚Ťii s-au transmis fiec─ârui rege, p├ón─â la Ludovic al XVI-lea. Cu timpul ├«ns─â, din ce ├«n ce mai pu╚Ťin oameni credeau ├«n ele. Altfel cum ar fi putut francezii s─â accepte a╚Öa rapid r─âsturnarea ╚Öi execu╚Ťia regelui, al unsului lui Dumnezeu?

Dac─â vorbim de existen╚Ťa unui proces pe termen lung de subminare a monarhiei, trebuie s─â g─âsim dovezi ├«n g├óndirea secolului al XVIII-lea care s─â o sus╚Ťin─â. Avem, pe de o parte, pierderea autorit─â╚Ťii regale din cauza conflictelor constitu╚Ťionale din secolul al XVIII-lea. Dup─â domnia necontestat─â a Regelui Soare, considerat─â Epoca de Aur a monarhiei franceze, succesorii s─âi s-au confruntat cu o cre╚Ötere a rezisten╚Ťei fa╚Ť─â de autoritatea regal─â din partea magistra╚Ťilor ╚Öi a parlamentarilor. Istoricii atribuie acest fenomen jansenismului.  

├Äncerc├ónd s─â se opun─â impunerii bulei paple Unigenitus(o condamnare a ideilor janseniste dat─â de Pap─â la cererea lui Ludovic al XIV-lea ├«n 1713), o minoritate de janseni╚Öti francezi s-a infiltrat ├«n Adunarea General─â pentru a-i implica pe parlamentari ├«n lupta ├«mpotriva bisericii. Pe parcurs, ei au elaborat o serie de argumente critice fa╚Ť─â de autoritatea regal─â pe care parlamentul o transmitea. P├ón─â c├ónd regele ╚Öi cancelarul s─âu, Maupeou, au ├«ncercat s─â restabileasc─â autoritatea monarhic─â ├«n 1771 prin restructurarea adun─ârilor, ei au ajuns s─â fie denun╚Ťa╚Ťi ca despo╚Ťi ╚Öi inamici ai libert─â╚Ťii. Astfel, o minoritate religioas─â de oameni care se opuneau Iluminismului a contribuit de asemenea la subminarea respectului fa╚Ť─â de monarhia de drept divin, cel pu╚Ťin ├«n aceea╚Öi m─âsur─â ca scriitorii anticlericali.

Discursuri subversive

Dup─â ce regele Ludovic al XV-lea este ├«njunghiat ├«n 1757 de un servitor, autorit─â╚Ťile au ├«nceput o campanie pentru identificarea posibililor complici. Nu i-au g─âsit, dar a ie╚Öit la iveal─â faptul c─â existau foarte multe persoane care discutau, ├«n termeni nu tocmai reveren╚Ťio╚Öi, despre rege, despre scandalurile din via╚Ťa sa privat─â, ╚Öi despre represiunea janseni╚Ötilor. Oamenilor nu le mai era fric─â s─â-╚Öi exprime ideile critice fa╚Ť─â de rege sau mini╚Ötrii s─âi.

Ce-i drept, Ludovic al XV-lea le-a dat oamenilor foarte multe motive de b├órf─â. Via╚Ťa privat─â a regelui era cunoscut─â practic tuturor gra╚Ťie unei re╚Ťele dezvoltate de ceea ce ast─âzi am numi pres─â de scandal. Nepotul lui, Ludovic al XVI-lea, a c─ârui via╚Ť─â privat─â nu sem─âna deloc cu cea a predecesorului s─âu, a avut ╚Öi el de suferit din cauza acestei re╚Ťele, care a f─âcut ca ├«n Fran╚Ťa s─â circule tot soiul de pove╚Öti def─âim─âtoare despre familia regal─â. ├Än alte cuvinte, reputa╚Ťia monarhiei a fost distrus─â de o pres─â r─âuvoitoare interesat─â nu de adev─âr, ci de promovarea zvonurilor ╚Öi b├órfelor. Discredita╚Ťi at├ót ├«n plan politic, c├ót ╚Öi ├«n plan personal, ultimii regi ai Fran╚Ťei au pierdut astfel respectul supu╚Öilor lor.

A existat cu adev─ârat o desacralizare?

Pe de alt─â parte, acest de gen de discurs, de critici ╚Öi b├órfe subterane la adresa regilor, existaser─â ╚Öi ├«n trecut, f─âr─â a pune ├«ns─â ├«n pericol autoritatea monarhic─â. Orient─ârile homosexuale ale regelui Henric al III-lea au dus la dezvoltarea sistemului de cenzur─â la sf├ór╚Öitul secolului XVI, iar ├«n timpul Regelui Soare, criticile mereu prezente referitoare la extravagan╚Ťele de la curte, r─âzboaiele ne├«ncetate sau persecu╚Ťiile religioase nu reprezentau o surs─â de nelini╚Öte. Iar asasinatul nu era nimic nou ├«n istoria monarhiei franceze dinainte de Ludovic al XV-lea. Henric al III-lea ╚Öi Henric al IV-lea au fost asasina╚Ťi, iar ac╚Ťiunea de regicid nu trebuie neap─ârat interpretat─â ca fiind dovada unei deziluzii fa╚Ť─â de monarhie. ├Än mod normal, cei care atententeaz─â la via╚Ťa unui monarh nu o fac pentru c─â ╚Öi-au pierdut credin╚Ťa ├«n aceast─â form─â de guvernare;dimpotriv─â:├«n opinia lor, regele trebuie s─â moar─â pentru c─â nu s-a ridicat la standardele impuse de pozi╚Ťia sa, fiind perceput ca nerespect├ónd regulile institu╚Ťiei. Institu╚Ťia ├«n sine e considerat─â sacr─â, nu persoana regelui.

C├ónd Ludovic al XV-lea s-a ├«mboln─âvit ├«n 1744, ├«n ├«ntregul regat oamenii s-au rugat pentru el. Iar ├«n ciuda ├«ntr├óngerilor militare ╚Öi a conflictelor religioase care l-au discreditat, ├«ncoronarea nepotului s─âu, din 1774, a fost primit─â cu bra╚Ťele deschise. ╚śi ├«n ciuda tuturor zvonurilor ╚Öi b├órfelor, popularitatea lui Ludovic al XVI-lea a supravie╚Ťuit ├«n mare ms─âur─â intact─â p├ón─â ├«n septembrie 1789. Toate problemele de p├ón─â atunci erau atribuite nu regelui, ci mini╚Ötrilor lui sau so╚Ťiei sale austriece. Chiar p├ón─â ├«n ultima clip─â, Ludovic al XVI-lea a inspirat o venera╚Ťie semireligioas─â:imediat dup─â execu╚Ťia sa, oamenii din Pia╚Ť─â s-au ├«mbulzit s─â ating─â m─âcar o pic─âtur─â din s├óngele regelui.

Putem vorbi, a╚Öadar, de o desacralizare a monarhiei ca explica╚Ťie pentru execu╚Ťia lui Ludovic al XVI-lea?

Trei ani ╚Öi jum─âtate despart momentul ├«n care Adunarea Na╚Ťional─â ├«l proclam─â restaurator al libert─â╚Ťii de momentul execu╚Ťiei. ├Än 1789, nimeni nu putea prevede c─â regele va sf├ór╚Öi condamnat la moarte. Ini╚Ťial, scopul revolu╚Ťionarilor a fost de transformare a monarhiei absolute ├«n monarhie constitu╚Ťional─â. ╚śi nu exist─â prea multe dovezi care s─â sus╚Ťin─â ideea c─â regele s-ar fi opus de la ├«nceput acestei schimb─âri. Atitudinea sa s-a schimbat ├«n momentul 1790-1791, ├«n contextul dezbaterii privind reorganizarea Bisericii. Ludovic al XVI-lea a fost confruntat cu ceea ce el perceptea drept un atac ├«mpotriva religiei;asta ar fi fost sursa panicii care l-a ├«mpins s─â fug─â la Varennes. Aceast─â decizie nefericit─â a pus ├«n mi╚Öcare un lan╚Ť de evenimente care s-a sf├ór╚Öit cu moartea regelui, care a ajuns s─â fie considerat inamic al Fran╚Ťei. 

William Doyle, The Execution of Louis XVI and the End of the French Monarchy, ├«n ÔÇ×History ReviewÔÇŁ, 2000