Schimburile comerciale între România Mare și Elveția în anul 1933

Valurile nimicitoare ale recesiunii din America au atins și continentul european și se zice că a fost din ce în ce mai rău după octombrie 1929. Afacerile s-au prăbușit și nivelul de trai era la pământ, ceea ce a dus la o nemulțumire generalizată a maselor și la sprijinirea partidelor extremiste, rezultatul final fiind un nou război mondial.

Elveția este văzută ca o piață interesantă pentru schimbul de mărfuri deoarece țara este lipsită de resurse agricole și de cele ale subsolului, dar putea să ofere la schimb produse industriale de calitate superioară. Ar fi fost normal să existe un comerț intens cu România, părțile având ceea ce nu poseda partenerul. România a importat în 1933 mai multe produse elvețiene, dar 3.272 tone nu erau satisfăcătoare pentru patronii locali. Totuși, afectați de unele probleme de pe piețele mondiale, afaceriștii elvețieni au lăsat la preț și clienții români au putut să cumpere 1.390 t de mașini, motoare și aparate pentru economie.

Tehnica elvețiană era apreciată deoarece era realizată cu ajutorul unor cantități reduse de materiale și era un fel de bijuterie industrială. Au fost luate și 172 tone de fier și lucrări în acest metal, în creștere în raport cu anul precedent. Foarte scumpe au fost materialele textile vegetale, cele 790 de tone valorând peste 91,9 milioane de lei din totalul de 338,2 milioane de lei.

Prețul era însă mult mai bun decât cel din anii precedenți. Mult mai interesante ar fi fost produsele chimice și medicamentele, dar numai 87 de tone au fost importate pentru îmbunătățirea stării de sănătate a populației din marile orașe, medicina modernă fiind încă un vis pentru locuitorii din mediul rural. Se înregistra o ofensivă împotriva bolilor ce torturaseră strămoșii. Prețul medicamentelor a fost deosebit de ridicat, dar important era că începea să se înregistreze o creștere a cantităților cumpărate.

Importurile din România nu reflectau potențialul statului din Europa de Est. Au fost cumpărate numai 34.858 t de mărfuri din categoria cereale și lemn, voluminoase și cu preț mic. A fost normal să apară un deficit comercial serios pe relația cu țara din Alpi, cea care n-a descoperit importanța produselor petroliere din regiunea Prahova. Cerealele cumpărate, 21.593 t, au fost luate la un preț prea redus în raport cu potențialul financiar al Elveției.

Cele două state abia se descopereau în perioada interbelică în ceea ce privește schimburile de mărfuri în cantități mari și nici afacerile din domeniul financiar nu erau la un nivel satisfăcător pentru ambele state. Chiar dacă se spune că era Marea Criză Economică, schimburile de mărfuri se intensificau.

_{Foto sus: Giurgiu. Şlepuri încărcate cu cereale, în perioada interbelică (© iMAGO Romaniae)}