Schimbările climatice din secolul VI: una din cauzele ce au dus la prăbușirea Imperiului Roman
Prăbușirea Imperiului Roman de Apus i-a nedumerit pe istorici timp de secole, iar explicațiile au variat de la corupție și colaps politic, la înfrângeri militare și prăbușire economică. Acum, noi dovezi sugerează un factor surprinzător: o criză climatică scurtă, dar intensă, cunoscută sub numele de Mica Eră Glaciară Târzie, ar fi putut da lovitura de grație unui imperiu deja slăbit.
Publicat în revista Geology, studiul a fost realizat de cercetători de la Queen’s University din Canada, Universitatea din Southampton din Marea Britanie și Academia Chineză de Științe. Oamenii de știință au descoperit roci de granit neobișnuite, încastrate într-o terasă de plajă ridicată pe coasta de vest a Islandei, dovezi pe care le consideră direct legate de o perioadă de răcire globală extremă, în jurul anilor 536–547 e.n.
„Această schimbare climatică ar putea fi considerată ultima picătură care a umplut paharul”, a declarat Tom Gernon, profesor de științe ale Pământului la Universitatea din Southampton și coautor al studiului, într-un comunicat de presă.
Cercetătorii au descoperit că rocile străine, sau bolovanii, proveneau din Groenlanda. Prin zdrobirea rocilor și analizarea cristalelor de zircon din interiorul acestora — pe care Dr. Christopher Spencer, autor principal de la Queen’s University, le-a numit „capsule ale timpului” — oamenii de știință au reușit să le urmărească originea în diverse regiuni ale Groenlandei, reflectând aproape trei miliarde de ani de istorie a Pământului. Se presupune că acești bolovani au ajuns în Islanda transportați de aisberguri desprinse din ghețarii Groenlandei în secolele VI–VII, într-o perioadă marcată de mari tulburări climatice.
„Ne-am dat seama că aceste roci păreau cumva deplasate, pentru că tipurile lor nu seamănă cu nimic existent astăzi în Islanda, dar nu știam de unde proveneau”, a explicat Dr. Spencer. Descoperirea oferă prima dovadă directă a transportului bolovanilor din Groenlanda către Islanda prin intermediul aisbergurilor, confirmând amploarea și impactul Micii Ere Glaciare Târzii.
Dezastrul climatic, declanșat probabil de erupții vulcanice care au eliberat nori de cenușă în atmosferă, a blocat lumina solară și a răcit planeta pentru o perioadă de până la 300 de ani. Relatări contemporane ale perioadei, inclusiv cele ale istoricului bizantin Procopius din Cezareea, menționează fenomene alarmante, precum întunecarea cerului și recolte compromise pe scară largă. Aceste stresuri climatice au coincis cu migrații în masă, pandemii precum Ciuma lui Iustinian și tulburări sociale în întreaga Europă și dincolo de ea.
Deși Imperiul Roman de Apus suferise deja lovituri majore — inclusiv jefuirea Romei în 410 și abdicarea ultimului împărat în 476 — cercetătorii cred că această răcire climatică severă a amplificat instabilitatea existentă, înrăutățind crizele deja în desfășurare.
