Schimbarea la faţă a Parisului. Haussmann şi marea transformare a capitalei franceze
Parisul nu a fost întotdeauna ceea ce vedem astăzi. Oamenii frumoşi ai perioadei La belle epoque s-au putut bucura de bogăţia şi melancolia parisiană datorită procesului de modernizare pe care l-a suferit oraşul dragostei. Aşa cum era înainte, un orăşel care îşi păstra aerul medieval, sau aşa cum îl cunoaştem acum... „We’ll always have Paris.”
Devenit împărat al Franţei în 1852, Louis Napoleon al III-lea a hotărât că Parisul necesită să fie restructurat, modernizat, cu alte cuvinte să fie transformat într-un nou oraş. Conducătorul francez avea o pasiune pentru arhitectură, tocmai din acest motiv bulevardele au fost modificate semnificativ. Împreună cu baronul Georges Haussmann a stabilit un proiect de care cuprindea toate aspectele de planificare urbană, de la străzi la sistemul de canalizare, de a schimba practic tot Parisul faţă de cum era cunoscut. Cei doi s-au completat practic unul pe altul:Napoleon a avut un interes aparte pentru tehnicile şi materialele noi care urmau a fi folosite, în timp de Haussmann se interesa mai mult de calitatea estetică a proiectului de modernizare, creând o adevărată metropolă a neoclasicismului.
În perioada 1800-1850, populaţia Parisului s-a dublat, ajungând la peste un milion de locuitori. Infrastructura a fost afectată, totul rezultând într-o supraaglomerare masivă. La mijlocul secolului al XIX-lea, Parisul încă îşi menţinea aerul medieval. Şi nu neapărat într-o manieră pozitivă. Existau aceleaşi străzi înguste, „dotate” cu acele jgheaburi deschise, unde erau aruncate deşeurile, şi ce reprezentau o sursă continuă de infecţie. De asemenea, nu aveau niciun aspect plăcut, nefiind eficiente nici pentru comerţ sau trafic.
Au existat şi motive politice pentru renovarea capitalei franceze. În perioada 1790-1850, Franţa a trecut prin conducerea a mai multe dinastii regale, republici, imperii. Revoluţiile părea a fi soarta fiecărei guvernări, lucru pe care Napoleon al III-lea dorea să îl evite. Parisul a reprezentat, aşadar punctul central al mişcărilor revoluţionare, străzile mici şi înguste fiind tocmai bune pentru baricadări. Prin urmare, Napoleon al III-lea a sperat că prin noul aspect al străzilor se oferă acces rapid trupelor în caz de baricadare, revoluţiile viitoare putând astfel fi evitate.
Împăratul francez a fost interesat de tehnologia modernă, arhitectura şi rânduiala oraşului. După ce a vizitat Londra, Napoleon şi-a dorit să urmeze modelul oraşului, după ce acesta a trecut printr-un proces de modernizare în urma incendiului din 1666. Şi-a dorit realizarea unei capitale demne de un imperiu.
Planul lui Haussmann
Haussmann a preluat un proiect radical de urbanizare a Parisului. În linii mari, punctele pe care trebuia să le parcurgă erau:
• construirea unor noi parcuri
• divizarea Parisului în districte şi extinderea limitelor oraşului
Cu toate că atât Napoleon al III-lea, cât şi Haussmann au dorit modernizarea Parisului, ei erau adepţi ai unui stil mai clasic în arhitectură. Această preferinţă a condus la adoptarea unei teme generale în privinţa clădirilor parisiene, ele fiind realizate în concordaţă cu rigorile neoclasicismului. Grandoarea şi eleganţa stilului sunt de cele mai multe ori asociate cu domnia împăratului Napoleon al III-lea. Înfăţişarea tipic neoclasică se păstrează şi astăzi în capitala franceză. În privinţa locuinţelor, cele mai căutate erau apartamentele de la etajele inferioare, lucru datorat lipsei ascensoarelor. Parterul clădirilor era destinat magazinelor, sau altor afaceri.
Fără îndoială, Parisul de astăzi i se datorează în mare parte lui Haussmann, dar nici acest lucru nu se lasă fără controverse. Numele său se împarte în două tabere:Haussmann este cel care a distrus Parisul sau cel care a creat Parisul? Proiectul său şi al lui Napoleon al III-lea a distrus peste 20, 000 de clădiri vechi, dar a ridicat peste 30, 000. Se estimează că peste 60% din vechiu Paris a fost reconstruit sau modernizat.
