Rivalitatea istorică dintre Moscova și Kiev

Februarie 2022 a rămas în istorie prin declanșarea unui nou conflict armat din voința centrului de putere de la Moscova. Operațiunea militară specială avea drept scop înlăturarea conducerii de la Kiev prin lideri supui dorințelor autorităților ruse. Unități de desant au fost pregătite pentru a deschide drumul coloanelor de tancuri, forțele de invazie urmând să aibă parte de sprijinul colaboraționiștilor din capitala Ucrainei.

Cum concentrările de trupe au fost făcute în timp și pe față, s-a putut calcula pe unde vor înainta batalioanele inamice și a fost organizată apărarea într-un teren cunoscut și care dispune de fortificații din belșug încă din perioada interbelică. Armata rusă s-a pregătit pentru un mar triumfal pentru că disprețuia regimentele inamice, dar asaltul a fost un eșec și a urmat o retragere ruinoasă pentru a se putea ataca prin intermediul altor coloane blindate folosind manevrele pe linii exterioare.

Ucraina ripostează prin manevre pe linii interioare și concentrează forțele mobile acolo unde inamicul se manifestă mai agresiv. Sosirea armamentul occidental permite lovirea concentrărilor de trupe și a depozitelor de muniții și combustibil. Cerul a fost controlat de apărarea antiaeriană și pierderile în aparate de zbor scumpe și rare a dus la o prudență din partea piloților ruși, cei ce preferă să acționeze aproape de propriile linii și să lanseze bombele și rachetele de la distanță de obiective, ceea ce duce la o diminuare a eficienței. Rachetele cu rază scurtă de acțiune s-au dovedit un coșmar pentru piloții de elicoptere și renumitele Ka-52, interesante ca formă și capacitate de transport, au suferit pierderi grele în lunile de invazie. Mai mult. Patru aparate au fost distruse pe un aerodrom aflat departe de Ucraina la sfârșitul lunii octombrie.

Armata rusă a rămas dependentă de tacticile din războiul mondial, artileria de calibrul 152 mm fiind interesantă pentru bombardarea sistematică a pozițiilor inamice. Se adaugă lansatoarele multiple de rachete ce pot satura un teritoriu într-un timp scurt. Comandanții rui nu sunt mulțumiți cu raza de acțiune a acestor arme și au fost folosite din plin rachetele tactice și chiar cele hipersonice. Cum există stocuri serioase de rachete de croazieră, urmașele celebrelor V-1 din timpul lui Adolf Hitler, conducerea de la Moscova a decis că se poate ataca orice punct din Ucraina cu astfel de dispozitive explozive. Războiul modern înseamnă o limitare a acțiunilor nimicitoare, dar se pare că operațiunea militară este chiar specială prin dorința de transformare a ostilităților în război total, cel în care nu există diferență între militari și civili. Legile războiului n-au fost respectate de Moscova începând din epoca stalinistă și culmea este că tot Kremlinul se plânge de existența unor acțiuni teroriste din partea inamicilor.

Holodomor-ul, un genocid prin înfometare

Conducerea rusă încearcă prin orice mijloace să supună statul vecin ce s-a săturat de experimentele inventate de politicienii iresponsabili ce ascund prin teroare deciziile pur aberante. Poporul ucrainean are triste experiențe cu cei ce știu să ia decizii la Moscova, un fel de Führer-i ce se succed și nu se mai termină. Călăuzele ce știu căile viitorului au mereu fantezii politice și militare. Populația din Ucraina a fost asasinată și deportată în numele colectivizării de către agenții lui Stalin înainte să apară nazismul. Au fost execuții masive duse împotriva naționaliștilor locali. A fost și genocidul prin înfometare denumit Holodomor în iarna 1932/1933. Mulți tineri din Ucraina sovietică au fost trimiși să piară în uniforme de vară în Finlanda cea înghețată în 1939. Au fost apoi masacre în anii războiului împotriva celor care n-au mai vrut să lupte pentru lagărul comunist. Se mirau chiar germanii de ura cu care rușii masacrau populația locală pe măsură ce Wehrmacht-ul se retrăgea.

Războiul din 2022 vine să cimenteze ura tradițională din sufletele localnicilor năpăstuiți de invadatorii flămânzi și dornici de jaf. Liderii de la Moscova au dus o operațiune militară sălbatică și care nu are nici cel mai mic sens. Au fost folosite rachete de croazieră pentru bombardarea orașelor și a instalațiilor vitale. Se știe că militarii au obiceiul să risipească instalațiile de producere a armamentului pe teritorii cât mai vaste i, în plus, există multe spații subterane generoase prin dimensiuni din perioada sovietică. Este posibil să se fi lucrat și în ultimele decenii pentru ascunderea obiectivelor de interes militar. Rezistența de la Azovstal a demonstrat cât de mult pot face adăposturile vechi împotriva bombardamentelor ce tindeau să devină cuib de proiectile.

Lovirea centralelor electrice afectează în primul rând populația civilă, fabricile militare având generatoare proprii. Se știe că Germania a produs mai mult armament sub bombardamentele aliate în anul 1944 decât în uzinele obișnuite și fără atacuri aeriene importante. Lovirea de case, coli, spitale și de instalații din infrastructura urbană nu face decât să se verifice capacitatea de rezistență a poporului atacat și care merge mai departe cu conducătorul ce este hotărât. Germania a cedat când liderul n-a mai existat și Japonia s-a supus la decizia împăratului. Bombardamentele aeriene nu cultivă decât intensiv ura între cele două popoare și se poate spune că o adevărată falie a fost deschisă între cele două neamuri înrudite.

Indiferent de modul în care se termină conflictul actual, războaiele chiar botezate operațiuni militare speciale au un sfârșit greu de anticipat, falia săpată de cei ce se consideră mereu de partea dreptății va mai declanșa seisme sociale, politice și militare de diferite amplitudini și nu se știe dacă Federația Rusă va putea să reziste. Obsesia de mărire poate să genereze o explozie sau o implozie care să fie asemănătoare cu prăbușirea Imperiului roman.

_{Foto sus: Prima pagină a ziarului „Chicago's American”, care
arată ororile Holodomor-ului (© Wikimedia Commons)}