Rituri ciudate ┼či reprimarea lor jpeg

Rituri ciudate ┼či reprimarea lor

­čôü Antichitate
Autor: Zoe Petre

Titus Livius nu men╚Ťioneaz─â dec├ót o singur─â dat─â numele zeului, Bacchus, ╚Öi anume atunci c├ónd Hispala Faecenia evoc─â propria experien╚Ť─â a ceremoniilor de ini╚Ťiere cu formula Bacchis initiari, ÔÇ×a fi ini╚Ťiat ├«n [cultul lui] BacchusÔÇŁ. ├Äntr-adev─âr, interzicerea Bacchanalelor era problematic─â, at├ót sub aspect politic, c├ót ╚Öi sub aspect religios:Dionysos era un zeu respectat, chiar temut, mult dincolo de limitele elenit─â╚Ťii, ╚Öi nici nu avea cum s─â fie interzis ca atare c├ót─â vreme avea temple ╚Öi s─ârb─âtori ├«n cele mai importante cet─â╚Ťi grece╚Öti, de la Atena la Siracusa. De aceea, trebuie s─â ├«n╚Ťelegem interdic╚Ťia consemnat─â de inscrip╚Ťia de la Tiriolo ca pe o m─âsur─â extrem─â, ├«ndreptat─â ├«mpotriva riturilor de in╚Ťiere ├«n misteriile dionysiace, care erau doar o parte a cultului ├«nchinat lui Dionysos. Acestea riscau s─â provoace turbur─âri de mas─â, a╚Öa c─â interzicerea lor e prea pu╚Ťin o chestiune de puritate a credin╚Ťelor ancestrale, ╚Öi ├«n mult mai ├«nalt grad o m─âsur─â de profilaxie social─â.

Marea Maic─â a zeilor de la Pessinus

├Äntr-o logic─â modern─â, un asemenea tip de interdic╚Ťie par╚Ťial─â nu are sens:un cult ├«nchinat unei prezen╚Ťe numinale anume ori e recunoscut, ori nu e. Pentru tradi╚Ťia roman─â ├«ns─â, aceast─â acceptare ezitant─â ╚Öi selectiv─â e c├ót se poate de uzual─â. Cel mai cunoscut exemplu, dar nu singurul, este cel al cultului Cybelei ├«n interpretare latin─â. Cybele sau Cybebe, Marea Mam─â a Zeilor, de origine anatolian─â, fusese adoptat─â de greci ├«nc─â din secolul VI ├«.Hr. Era o divinitate a fecundit─â┼úii ┼či a for┼úei vitale, a naturii s─âlbatice ├«mbl├ónzite, care avea centrul ├«n sanctuarul de la Pessinus, ├«n Asia Mic─â, pe malurile fluviului Sangarios. La sf├ór┼čitul r─âzboiului cu Hannibal, o serie de fenomene ie┼čite din comun,  prodigia, au dus la consultarea c─âr┼úilor sibiline. Acestea au prezis victoria total─â a Romei numai ├«n urma aducerii ├«n cetate a ÔÇ×Mamei Ideene de la PessinusÔÇŁ ÔÇô adic─â a meteoritului negru din templul Cybelei, care o ├«ntrupa pe marea Maic─â a Zeilor.

Attalos I, regele Pergamului, a refuzat ini┼úial s─â cedeze Romei cel mai important obiect sacru al regatului, dar tradi┼úia literar─â (Ov. Fast. 4. 265-272) men┼úioneaz─â un cutremur, ├«n timpul c─âruia zei┼úa ar fi cerut s─â fie dus─â la Roma. La 4 aprilie 204 ├«.Hr., piatra celest─â ajunge la Ostia, unde este ├«nt├ómpinat─â de o mare mas─â de locuitori ai cet─â╚Ťii, ├«n frunte cu nepotul lui Publius Scipio Africanus (cel care fusese de cur├ónd biruitorul lui Hannibal), pe nume Publius Scipio Nasica. Cum corabia ce transporta idolul s-a ├«mpotmolit, o matroan─â suspectat─â de adulter din pricina elegan╚Ťei ei vestimentare ╚Öi a limbii prea ascu╚Ťite a cerut public zei┼úei ca, dac─â este nevinovat─â, s─â o ajute s─â despotmoleasc─â ea singur─â nava, ceea ce s-a ┼či ├«nt├ómplat;astfel, reputa┼úia matroanei a fost restabilit─â, iar zei┼úa ┼či-a f─âcut triumfal intrarea ├«n cetate, fiind aclamat─â de mul╚Ťime. Piatra neagr─â a fost a┼čezat─â mai ├«nt├ói ├«n templul Victoriei, pe Palatin, apoi ├«n templul special ├«nchinat Cybelei, inaugurat ├«n 191 ├«.Hr.

Book 138 iulie mic 79 jpg jpeg

Cybele f─âr─â Attis

Dar cultul lui Attis, paredrul Cybelei ├«n cultul originar, ale c─ârui rituri erau s─âv├ór╚Öite de eunucii zei┼úei ÔÇô numi┼úi ├«n grece╚Öte galloiÔÇô este sistematic ocultat la Roma. Niciun cet─â╚Ťean roman nu are voie s─â participe la ceremoniile ├«nchinate lui, cu deosebire fiindc─â ini╚Ťierile ├«n acest cult presupuneau auto-castrarea ├«nchin─âtorilor de sex masculin, ├«n public. Eunucii veni╚Ťi cu idolul de la Pessinus, ╚Öi urma╚Ťi apoi, genera╚Ťie dup─â genera╚Ťie, de al╚Ťi castrativeni╚Ťi de peste mare, sunt ╚Ťinu╚Ťi ├«ntr-un soi de carantin─â ├«n anexele sanctuarului, de unde nu au voie s─â ias─â dec├ót o singur─â dat─â pe an, c├ónd str─âbat Roma ├«ntr-un vacarm de cimbale ╚Öi strig─âte rituale, pe care romanii respectuo╚Öi de tradi╚Ťie le detest─â.

Cybele și Attis

Miturile referitoare la Cybele explic─â practicile auto-mutilante ale cultului printr-o nara╚Ťiune complicat─â ╚Öi ├«nc─ârcat─â de erotism:zei╚Ťa ar fi fost z─âmislit─â de st├ónca Agdos, suscit├ónd, la v├órsta fecioriei, patima lui Zeus, care va ├«ncerca zadarnic s─â o seduc─â. Exasperat, el fecundeaz─â st├ónca, care d─â na╚Ötere hermafroditului Agdistis;chinuit ┼či de pulsiuni masculine ┼či de cele feminine, acest personaj echivoc amenin┼úa ordinea cosmic─â. Zeii l-au trimis atunci pe Dionysos, care i-a legat lui Agdistis adormit p─âr┼úile genitale de picioare astfel ├«nc├ót, atunci c├ónd s-a trezit, acesta s-a automutilat, iar la contactul s├óngelui s─âu cu p─âm├óntul a ap─ârut pomul de rodii. Fiica regelui Sangarios a cules o rodie, pe care a pus-o la s├ón, r─âm├ón├ónd astfel ├«ns─ârcinat─â. La na┼čterea b─âiatului ÔÇô Attis ÔÇô, regele l-a abandonat ├«n s─âlb─âticie, copilul cresc├ónd printre capre. Revenit ca efeb ├«n ╚Ťinuturile natale, Attis provoac─â o violent─â pasiune at├ót Cybelei, c├ót ┼či lui Agdistis. Attis decide ├«ns─â s─â se ├«nsoare cu fiica lui Midas, regele din Pessinus. Acesta a ├«nchis por┼úile ora┼čului ├«n timpul nun┼úii, dar Cybele a spart zidurile cet─â┼úii cu capul (de aceea, zei╚Ťa e reprezentat─â purt├ónd o coroan─â de turnuri), iar Agdistis a r─âsp├óndit ├«ntre nunta┼či un delir colectiv, care a f─âcut-o pe mireas─â s─â-┼či taie s├ónii, iar pe Attis s─â se emasculeze. S├óngele s─âu a fecundat p─âm├óntul, din care au r─âs─ârit viorelele (flori care, ca ╚Öi pinii, sunt ├«nchinate Cybelei ╚Öi au o func╚Ťie ritual─â important─â la s─ârb─âtorile dedicate zei┼úei).

Aceast─â ├«ns├óngerat─â poveste ╚Öi riturile de care d─â ea seam─â au ├«nsp─âim├óntat elitele romane, mai ales fiindc─â puteau genera manifest─âri exaltate de mas─â, astfel c─â, de╚Öi au importat din Asia cultul exotic al Cybelei, romanii au refuzat s─â mearg─â p├ón─â la cap─ât ╚Öi s─â accepte ╚Öi ceremoniile violente ale lui Attis. M─â gr─âbesc s─â adaug c─â, ├«n timp, ele s-au r─âsp├óndit totu╚Öi ├«n ├«ntregul imperiu ÔÇô ca ╚Öi ini╚Ťierile dionisiace dealtfel.

Sindromul obsidional

Acestea apar╚Ťin aceluia╚Öi moment istoric, ├«n care panica ├«n fa╚Ťa amenin╚Ť─ârii lui Hannibal ante portas, la por╚Ťile Cet─â╚Ťii, declan╚Öase o adev─ârat─â epidemie de supersti╚Ťii ╚Öi practici oculte, ├«n vreme ce contactul tot mai frecvent al romanilor cu spa╚Ťiul est-mediteraneean oferea tot mai multe modele de comportament ritual considerat cu at├ót mai eficace, cu c├ót se ├«ndep─ârta mai mult de rutina riturilor tradi╚Ťionale. Tucidide observase de altfel o reac╚Ťie similar─â a grecilor ├«n genere ╚Öi a atenienilor ├«n special ├«n contextul generator de profunde temeri al asediului cet─â╚Ťii ÔÇô ceea ce, ├«ntre timp, am ├«nv─â╚Ťat s─â numim sindrom obsidional.

Represiunea

├Än adunarea poporului, un discurs al consulului Postumius cheam─â la lupt─â contra ceremoniilor subversive. Delatorii mobiliza╚Ťi ├«n mas─â au provocat adev─ârate razii ├«n toate cartierele Romei, de la cele s─ârace la cele de lux. La por╚Ťile cet─â╚Ťii, g─ârzi ├«narmate ├«mpiedicau exodul a mii de romani ├«nsp─âim├ónta╚Ťi;s-au ├«nregistrat numeroase sinucideri, ╚Öi mul╚Ťi dintre cei 7.000 de aresta╚Ťi de ambe sexe, acuza╚Ťi de conspira╚Ťie contra Republicii, au fost decapita╚Ťi, femeile fiind predate familiilor proprii, datoare s─â le execute. De├«ndat─â, valul de represiune s-a extins ├«n ├«ntreaga Italie, st├órnind nu numai panic─â, ci ╚Öi, ├«n perspectiv─â, sentimente violent anti-romane. Mai bine de un secol dup─â aceste evenimente, ├«n 73 ├«.Hr., r─âscoala lui Spartacus le aminte╚Öte, cel pu╚Ťin ├«n subtext, c├ót─â vreme afl─âm de la Plutarh (Crassus8.3) c─â, al─âturi de c─âpetenia trac─â, se afla so╚Ťia lui, vestit─â ca proroci╚Ť─â inspirat─â de Dionysos.