«Regele Mihai avea «mâinile» legate şi de Antonescu, şi de comunişti»
Survenită în cel mai greu moment din istoria României, urcarea pe tron a regelui Mihai I trebuia să îi asigure generalului Ion Antonescu „liniştea”necesară conducerii ţării cu o „mână forte“. Relaţiile dintre Regele Mihai şi Ion Antonescu îşi au rădăcina în îndepărtarea Regelui Carol al II-de pe tronul României de către general.
În urma pierderilor teritoriale din vara anului 1940, a protestelor de stradă tot mai frecvente şi violente ale legionarilor, Ion Antonescu este numit în ziua de 5 septembrie în funcţia de preşedinte al Consiliului de Miniştri, învestit cu „depline puteri". În noaptea următoare, Ion Antonescu îi solicită Regelui Carol să abdice în favoarea fiului său Mihai. Prerogative simboliceLa 6 septembrie, noul rege al României, Mihai I depune jurământul, iar primul decret semnat de acesta a fost cel privind învestirea generalului Antonescu cu depline puteri pentru conducerea statului român. În şedinţa Consiliului de Miniştri din 7 septembrie 1940, Ion Antonescu declara: „Palatul nu se amestecă în nicio problemă a statului şi acel ministru sau funcţionar al statului ce va fi prins de mine (că întreţine legături cu regele) va fi destituit imediat şi sancţionat". „Regele Mihai I a rămas cu prerogative simbolice. El trebuia să confere ordine şi decoraţii soldaţilor să contrasemneze unele legi şi cam atât", a declarat istoricul Adrian Cioroianu.
Chiar Regele Mihai avea să declare că Ion Antonescu „luase în mâinile lui treburile ţării, iar eu devenisem un figurant". (...)„Nu mă duceam în Bucureşti decât din raţiuni oficiale, atunci când mă convoca Antonescu. «Convoca», acesta este cuvântul". Conducătorul statului îi trimitea pentru semnat unele decrete regale, între care cel din 14 septembrie 1940, când România a fost proclamată Stat Naţional-Legionar. Regele a ţinut să întărească semnătura sa printr-o telegramă adresată lui Antonescu. Peste câteva luni, după înfrângerea rebeliunii legionare din ianuarie 1941, regele a semnat decretul prin care se anula decretul din 14 septembrie 1940. „Relaţiile dintre Regele Mihai şi Ion Antonescu au fost reci şi au rămas reci. Ion Antonescu era mulţumit că Regele Mihai nu se amesteca în conducerea statului, iar ca recompensă, regele era invitat uneori pe front în vizitele de serviciu", afirmă istoricul Alex Mihai Stoenescu. 23 august, ruperea alianţei cu HitlerPrăbuşirea Frontului de Est şi intrarea Armatei Roşii pe teritoriul României l-au determinat pe Regele Mihai I să întreprindă actul de la 23 de august 1944. Iată ce povesteşte Regele Mihai despre ziua de 23 august:„Când m-am trezit în acea dimineaţă de 23 august am fost convins că nu voi apuca ziua următoare. Dar eram hotărât să scot România din alianţa ei cu Hitler. Armata lui Stalin era în apropierea României, frontul se rupsese, iar populaţia era sătulă de război. I-am chemat pe mareşal şi pe ministrul de Externe Mihai Antonescu la Palat. Când au ajuns, le-am expus viziunea mea asupra situaţiei:România ar trebui să solicite un armistiţiu din partea URSS, a Marii Britanii şi a Statelor Unite. Antonescu a răspuns:„Mai întâi trebuie să mă consult cu Hitler". Şi atunci i-am spus: „Asta e, nu‑i nimic de făcut". (...)Hitler m-a detestat mereu, în general a detestat ideea monarhiei, pentru că monarhul este simbolul legitimităţii şi continuităţii puterii. Îndepărtarea lui Ion Antonescu din fruntea statului român trebuia să consemne revenirea la un regim democratic, dar acest lucru nu avea să se mai întâmple. „Regele Mihai a dat la 31 august 1944 un decret prin care a reintrodus în vigoare Constituţia din 1923. Numai că el n-a avut nicio valoare juridică. De ce? Pentru că statul român a anunţat la 23 august capitularea necondiţionată a României. Iar din septembrie 1944, prin armistiţiul de la Moscova, statul român a fost considerat stat învins, iar autoritatea supremă de conducere în România a revenit Comisiei aliate de control (sovietic). Din acest moment, România era condusă de Comisia aliată de control, şi nu de Constituţie. Regele Mihai avea «mâinile» legate şi de Antonescu, şi de comunişti", susţine Alex Mihai Stoenescu.
