Raymond „Ossie” Clark, regele unui deceniu nebun
Raymond „Ossie” Clark a cunoscut mărirea, dar și decăderea, într-o industrie volatilă în care astăzi poți fi rege, dar mâine nu mai poți fi nici măcar un cerșetor. Creațiile lui Ossie au aprins imaginația vedetelor momentului, care s-au simțit onorate să le poarte, în timp ce alți designeri din branșă s-au înghesuit să se inspire din ele, ba chiar să le copieze de-a dreptul.
Kate Moss și Naomi Campbell, două nume de manechine care nu mai au nevoie de nicio prezentare. Se spune că invidia nu stă departe de podiumurile de modă, însă ce le-a unit pe cele două vedete a fost admirația față de un designer ale cărei creații le-au purtat și una, și cealaltă. Este vorba despre Raymond „Ossie” Clark (9 iunie 1942-6 august 1996), un creator de modă britanic, care în cariera sa a cunoscut mărirea, dar și decăderea, pentru ca apoi revenirea sa în branșă să sfideze orice pronostic.
Ossie a fost unul dintre creatorii de veșminte de primă mărime ai anilor ’60 şi și-a pus amprenta asupra creațiilor lui Yves Saint Laurent, Anna Sui, Tom Ford, John Galliano, Christian Lacroix sau Manolo Blahnik. Ultimul a declarat că prin hainele pe care le-a creat, Ossie a adăugat magie trupului și a făcut ceea ce trebuie să facă mereu moda – și anume să stârnească dorința.
Numele orașului i-a adus porecla
Născut în Warrington, Cheshire, Marea Britanie, în 1942, Raymond Clark s-a mutat în timpul războiului, împreună cu părinții săi, la Oswaldtwistle. Se pare că de la numele orașului s-a ales și cu porecla – Ossie. Cronicarii epocii au consemnat faptul că în timp ce raidurile aeriene brăzdau cerul englez, Anne Grace Clark, mama lui Ossie, era în chinurile facerii. Și cum femeia aștepta să nască o fetiță, venirea pe lume a unui băiat a luat-o prin surprindere, cu atât mai mult cu cât nu avea niciun nume pregătit pentru această eventualitate. Așa că moașa l-a cadorisit cu prenumele de Raymond, însă familia și prietenii nu aveau să-i spună niciodată altfel decât Ossie.
Ossie era ultimul dintr-o familie cu șase odrasle, iar împreună cu fratele său, John, a cântat în corul bisericii, câștigând premii pentru talentul lor incontestabil. Au fost, de altfel, cele cinci minute de glorie ale unui băiat cunoscut și recunoscut de familie și de prieteni graţie capacităţii sale extraordinare de a nu face nimic. Pasiunea pentru muzică și-o va păstra însă pentru totdeauna, chiar dacă parcursul său profesional o va lua în altă direcție.
Și totuși, să spui despre Ossie că era genial în a nu face nimic nu era întru totul exact, fiindcă micuțul toca și combina tot timpul fâșii de material care, la final, luau forma unor minunate hăinuțe pentru păpuși. Acestea, dar și costumele de baie pentru fete au fost primele sale creații vestimentare încă de când avea doar 10 ani. Talentul copilului a fost remarcat de unul dintre profesorii săi de la școală, care s-a încumetat să-i pună în brațe colecțiile unor reviste de modă precum „Vogue” și „Harper’s Bazaar”. Publicaţiile de modă l-au vrăjit pe băiatul care își găsise acum o nouă plăcere:decupa cu sârguință imaginile superbelor manechine îmbrăcate în haine de vis.
Trei ani mai târziu, Ossie primea la școală primele noțiuni de arhitectură, experiență despre care avea să spună că i-a marcat evoluția profesională ulterioară. Elevul de atunci va ajunge mai târziu să valorifice în colecțiile sale de îmbrăcăminte informațiile legate de proporții, înălțime şi volum.
Începutul:rochia ornată pe poale cu beculeţe
La doar 16 ani părăsește Liceul Tehnic din Beamont și devine student la Colegiul Regional de Artă, dar și la colegiul Universității din Manchester, unde, pentru a ajunge la timp, trebuie să se trezească foarte devreme. Se pare că pentru a face față acestor solicitări fizice și psihice, mama sa începe să-l îndoape pe băiat cu pastile care să-l mențină treaz, dependență de care acesta nu va mai scăpa pe tot parcursul vieții.
Destinul face ca pe Celia Birtwell – viitoarea sa soție și parteneră de afaceri – să i-o prezinte unul dintre colegii săi de la Colegiul de Artă din Manchester, Mo McDermott, iar ceea ce a fost la început o simplă prietenie s-a transformat curând într-o poveste de dragoste extrem de volatilă. Celia, care la rândul său avea să devină celebră pentru imprimeurile create, avea să fie muza lui Ossie și cea alături de care va crea rochii pe cât de romantice și vaporoase, pe atât de bine vândute pe piață.
În aceeași perioadă, Ossie se împrietenește și cu artistul David Hockney, cu care va face de altfel o excursie la New York, în căutarea inspirației și a relațiilor atât de necesare în lumea modei și a divertismentului.
Mick Jagger s-a numărat printre clienţii lui Ossie (aici, într-un concert din 1973)
După ce, în 1958, termină Arta la Manchester, Ossie își continuă educaţia la Colegiul Regal din Londra, pe care-l absolvă în 1965. Căsătoria cu Celia Birtwell, cu care va avea doi copii, ține din 1969 și până în 1974. În 1965, aceasta vine la Londra pentru a locui împreună cu Ossie, iar perioada este una benefică pentru Raymond care cunoaște succesul cu o prezentare de modă în care vedetă a fost o rochie ornată pe poale cu beculeţe care clipeau intermitent. Poze cu îndrăzneața rochie apar a doua zi în toate publicațiile stârnind stupoare, curiozitate, dar și invidie. În vara aceluiași an, revista „Vogue” publică primele referințe despre noul creator de modă care, de-a lungul carierei sale, se va lăsa influențat și de pop art, dar și de strălucirea hollywoodiană.
New York-ul, aspiratorul creațiilor lui Ossie
Primul magazin care începe să vândă hainele lui Ossie Clark este Woollands 21, aflat pe Sloane Street din Londra. În 1966, Alice Pollock, proprietara unui butic foarte cunoscut – Quorum, fondat împreună cu Celia, îi dă șansa confecționării unei linii de haine albe și crem care se vând foarte bine.
Istoricii mai notează că designerul a fost vrăjit pur și simplu de celebrul dansator Nijinsky și și-a dorit să creeze haine care să permită corpului să se miște liber, stil care a prins foarte bine până la finalul anilor 1960.
Perioada cuprinsă între anii 1965 și 1970 îi asigură lui Ossie succesul. Creatorul nu vinde la Londra sau Paris cât vinde la New York, unde rochiile sale simple și elegante, vaporoase și lejere, sunt copiate la scară largă de toți designerii de pe Seventh Avenue.
Concepe haine de zi și de seară din țesături senzuale precum satinul, șifonul, crepul sau jerseul. Decolteurile cu fundă îi aparțin, la fel și fustele turbion sau costumele cu mâneci până la cot. Penele, imprimeurile metalice fac deliciul clienților săi. Așa a ajuns să fie acceptat în cercul celor bogați și faimoși, creând haine pentru Mick Jagger, Beatles, Marianne Faithfull și Liza Minnelli, dar şi pentru Bianca Jagger, Kate Moss, Naomi Campbell, Sharon Tate, Britt Ekland, Anita Pallenberg, Twiggy, Marie Helvin, Cathy McGowan și Goldie Hawn.
Cuplul de mare succes în modă – și un punct de referință pentru britanic – l-a inspirat pe artistul David Hockney, prieten de altfel al lui Ossie, să picteze între 1970 și 1971 tabloul pe care l-a numit Domnul și doamna Clark și Percy, în fapt, portretul unui cuplu și al unei pisici cocoțate în poala stăpânului. Tabloul se află expus la Galeria Tate și se pare că pisica nu se numea chiar Percy, ci Blanche, însă autorului i s-a părut că sună mai bine Percy, astfel că așa i-a rămas numele.
În 1974, intervine divorțul dintre Ossie și Celia. Divorțul lui Ossie de soția sa, care era și regina imprimeurilor hainelor create de el, a coincis, bizar, cu decăderea creatorului de modă. În mod paradoxal, hainele sale făcute cu migală și atenție, sursă de inspirație pentru alți designeri, încep să nu mai meargă mână în mână cu succesul financiar.
Se apropiau anii 1980, iar peste omenirea civilizată se prăvălea nebunia punk rock, al cărei exponent foarte cunoscut era creatoarea Vivienne Westwood.
Prin urmare, hainele lui Ossie Clark sunt aruncate în coșul istoriei, dar acesta refuză să se dea bătut. Dă faliment, oprește producția destinată comercializării, însă continuă să facă haine pentru persoane particulare. Îl lovește depresia. Nu mai are bani nici pentru casa din Caraibe, nici pentru automobilul de lux. Creditorii îi copleşesc, iar lista taxelor pe care le are de plătit pare că nu se mai sfârșește.
A doua venire a lui Ossie
În ciuda acestor lovituri, în 1977, Ossie îşi revine şi intră în afaceri cu Tony Calder si Peter Lee. Timp de doi ani, Ossie se bucură de o revenire în moda de succes care i-a adus din nou bani și cronici favorabile. „Este minunat să-l văd înapoi în branșă, după câțiva ani de anonimat”, scria cronicarul de modă Ann Chubb.
Viața personală cunoaște o turnură neașteptată. În 1978, îl cunoaște într-un bar pe Nicholas Balaban, care îi va deveni iubit într-o relație homosexuală, al cărei final, în 1984, îl aruncă pe Ossie într-o cruntă depresie. Face tot ce poate pentru a reînvia relația, însă fără succes. În 1984, este convins de un prieten să lucreze pentru Ridley. Produce câteva articole de îmbrăcăminte frumoase, cu detalii în formă de scoică pe umăr, care însă sunt considerate nevandabile, astfel că își pierde postul.
Zece ani mai târziu, un cititor al „Daily Mail” îi întreabă pe editori ce s-a întâmplat cu Ossie. Nu mică i-a fost mirarea când acesta i-a răspuns personal:„Am avut aceleași suișuri și coborâșuri ca mulți alți oameni, dar m-am bucurat în acest ultim deceniu, pentru că am fost propriul meu stăpân. Cred că acest lucru este cel mai important pentru o minte creativă. După entuziasmul anilor ’60 și ’70 lucrurile s-au calmat în 1980. Am avut dificultăți financiare și am divorțat. Atunci am pierdut dragostea mea pentru lumea modei, astfel că m-am limitat la a crea câteva rochii de bal sau de mireasă în fiecare an pentru prietenii mei. Cu ce mă mai ocup? Călătoresc, scriu, desenez și ascult muzică. Merg mult pe jos și îmi petrec timpul cu prietenii, iar fostul meu stil de viață îmi pare oarecum ireal”.
Doi ani mai târziu, la vârsta de doar 54 de ani, Ossie era înjunghiat mortal în apartamentul său din Londra de fostul său iubit Diego Cogolato, 28 de ani. Acesta a fost condamnat la doar șase ani de pușcărie pentru omor prin imprudență, considerându-se (foarte convenabil!) că este o persoană cu discernământ limitat.
The show must go on
Însă istoria lui Ossie continuă. În 2007, Mark Worth, fondatorul firmei WGSN, care se ocupă cu prognoza trendurilor în modă, a cumpărat marca Quorum şi a anunţat relansarea lui Ossie Clark. A fost o încercare de a resuscita eticheta unuia dintre creatorii cei mai influenţi ai noului val. Doi ani mai târziu, Wolth a renunţat, anunţând încetarea operaţiunilor. Chiar şi-aşa, Ossie continuă să influenţeze panorama modei din ultimele decenii iar rafinamentul, graţia şi fantezia creaţiilor sale se regăsesc în miezul industriei de modă, în producţiile unor designeri ca Anna Sui, Galliano, Christian Lacroix, Gucci sau Prada.
