Problema sistematizării Bucureștiului după marele cutremur din 4 martie 1977

La puțin timp după marele cutremur din 4 martie 1977, în data de 22 martie 1977, la sediul CC al PCR a avut loc o ședință de lucru, la care au participat arhitecți și constructori, referitoare la sistematizarea Bucureștiului.

Arhivele Naționale ale României publică, pe pagina de Facebook a instituției, stenograma acestei ședințe, care relevă maniera în care a fost prezentată specialiștilor de către Nicolae Ceaușescu, problema sistematizării capitalei și a construirii unui nou centru.

Ideea construirii unui edificiu central în București care să constituie un etalon dimensional de monumentalitate, simbol al comunismului, în jurul căruia să se articuleze întregul spațiu urban nu a reprezentat o surpriză pentru arhitecții și constructorii vremii.

Construirea de noi piețe civice cu edificiile aferente în timpul regimului comunist din România, până la acea dată, nu a făcut altceva decât să tatoneze expresiile arhitecturale cele mai diverse. Operațiunea de remodelare urbană și arhitecturală a Bucureștiului nu putea constitui decât o etapă firească în cadrul acestui proces. Mai mult decât atât, capitala este un oraș în care proiectele de dezvoltare s-au înlocuit unul pe celălalt prin violență. Orașul în sine este un imens proiect neterminat.

Conform Arhivelor Naționale ale României, intenția de a monumentaliza capitala de către regimul comunist nu este singulară. În anii ʼ30, într-o manieră similară febrei reconfigurărilor urbane din orașe precum Moscova, Berlin și Roma, regele Carol al II-lea a decis monumentalizarea orașului, tăind în țesutul urban axe drepte și impozante. Încă de atunci Dealul Spirii a fost vizat drept centru al unui palat administrativ nou.

Cutremurul devastator din 1977 nu a reprezentat decât pretextul pentru demararea unui astfel de proiect, după, cum rezultă și din primele pagini ale stenogramei. Construirea unei Case a Republicii care să înglobeze în sine totalitatea spațiilor de reprezentare, de administrație centrală și politică a țării, era un obiectiv arhitectural ce trebuia proiectat ca și cum pe terenul pe care ar fi fost construit nu ar fi existat nimic. Demolarea clădirilor care ar fi împiedicat realizarea acestui proiect nu urma să fie un impediment conform celor spuse de Nicolae Ceaușescu. Arhitectura monumentalistă trebuia să înglobeze elemente naționale. În viziunea liderului comunist român în 1978 trebuiau să demareze lucrările, iar în anul 1984 acestea trebuiau finalizate.

Prima pagină din documentul datat 22 martie 1977 se găsește în expoziția „Din tezaurul Arhivelor Naționale”, organizată în spațiul expozițional al Arhivelor Naționale din bulevardul Regina Elisabeta nr. 49 și care poate fi vizitată de luni până vineri între orele 9.00-16.00. Intrarea este gratuită.

_{Foto sus: Demolarea Spitalului Brâncovenesc, în martie 1984 (© Arhivele Naționale ale României, SATCD, Colecția Documente Fotografice, fotografia FI 9295-2)}