Primul imperiu global: Portugalia jpeg

Primul imperiu global: Portugalia

Europa, sfârșitul Evului Mediu:undeva la marginea vestică a continentului se află un mic regat sărac:Portugalia. Pare greu de grezut, dar aici s-a dat naștere epocii „globalizării”. Responsabili au fost bravii marinari portughezi, care au rescris hărțile lumii și au ajuns în locuri considerate până atunci prea departe. Istoricul Roger Crowley explică.

În ultimii ani ai secolului al XV-lea, Portugalia a luat lumea prin surprindere. Vasco da Gama a atins coasta Indiei în mai 1498:a fost o realizare atât de mare, atât de neașteptată, încât multora cu greu le-a venit să creadă. Pământul nu era plat, ci rotund – asta o știa deja toată lumea, dar mai existau încă idei greșite cu privire la geografia lumii. Una dintre ele:cum că Oceanul Indian ar fi de fapt un mare lac închis, inaccesibil dinspre mare. Navigatorul portughez a demonstrat contrariul.

Cu câțiva ani înainte, Cristofor Columb descoperise America. De aceea, anul 1492 a rămas în istorie drept anul care a schimbat în mod radical cursul istoriei. Însă expedițiile și descoperirile lui Vasco da Gama sunt cel puțin la fel de importante ca cele ale lui Columb.

Cei mai buni navigatori din lume

Reușita lui da Gama de a înconjura Capul Bunei Speranțe a fost rezultatul a șase decenii de eforturi continue. Portugalia era o țară mică, săracă, marginală lumii mediteraneene, însă coasta la Atlantic i-a antrenat pe marinarii portughezi în arta navigației și cartografiei. Portughezii au dezvoltat o pasiune națională pentru navigație, găsindu-și în asta un element identitar – un precoce simț al identității naționale.

Căutarea drumului spre India era Sfântul Graal al navigatorilor, dar portughezii au avut de-a lungul timpului alte mari realizări:an după an, navigatorii lusitani au coborât de-a lungul coastei de Vest a Africii, cartografiind coasta și explorând jungla. Lisabona, cu a sa deschidere la ocean, a devenit rapid un oraș în care soseau produse din toate colțurile cunoscute ale lumii:condimente, sclavi, papagali, zahăr. Apoi, în ultimul deceniu al secolului al XV-lea, când Columb și-a început marea călătorie spre vest, navigatorii portughezi au spart în sfârșit codul curentelor Atlanticului de Sud și au putut merge mai departe decât oricare alți marinari diaintea lor.

1280px portuguese discoveries and explorationsv2en png png

Pe parcursul expedițiilor de-a lungul coastelor africane, portughezii au devenit experți în observarea și colectarea informațiilor geografice și culturale. Erau extrem de eficienți, folosindu-se de informatori locali, de interpreți, ba chiar învățau limbile locale atunci când trebuia, desenau cele mai bune hărți și foloseau metode diplomatice diverse. Toate aceste informații erau trimise înapoi la Lisabona, unde erau controlate direct de Rege.

După sosirea lui da Gama în India, portughezii au folosit această expertiză pentru a cunoaște, în cel mai scurt timp, coasta Indiei, porturile sale, ritmul musonilor, posibilitățile de navigație și coridoarele de comunicații. Prin intermediul a doi mari lideri, Francisco de Almeida și Afonso de Albuquerque, au construit aici prototipul unui imperiu maritim care va servi ulterior drept model pentru expansiunea colonială europeană. Portugalia fiind o țară mică, fără resursele umane necesare pentru cucerirea unui teritoriu, imperiul portughez s-a bazat pe înființarea unor baze fortificate în puncte strategice cheie. Astfel, portughezii au ocupat Mozambicul, Ormuz și Malacca – trei puncte esențiale pentru controlul comerțului în regiune.

Marile descoperiri portugheze

Portughezii au avansat apoi rapid. Au descoperit, întâmplător, Brazilia în anul 1500;ajunseseră deja în zona Newfoundland și Groenlanda, au cucerit Goa, destinată să fie baza imperiului lor indian, în 1510, și Malacca în 1511. Au trimis apoi ambasadori în Birmania, Thailanda și Sumatra. Au ajuns în Insulele Condimentelor în 1512. Au fost primii europeni care au stabilit relații diplomatice cu dinasia Ming din China. Au ajuns în Noua Guinee în 1525 și în Japonia în 1543. Este posibil să fi fost chiar primii care au descoperit Australia. Și, să nu uităm, navigatorul Ferdinand Magellan – care a navigat pentru prima dată în jurul lumii – era portughez (deși expediția sa a fost finanțată de Coroana Spaniei). În cincizeci de ani, marinarii portughezi ajunseseră pe toate continentele lumii, cu excepția Antarcticii și, nu se știe sigur, a Australiei.

Impulsul pentru acest avânt a fost rezumat cel mai bine de primele cuvinte rostite la venirea lui da Gama în India. Întrebat de ce au venit, omul trimis la țârm, João Nunes, ar fi răspuns:„Am venit în căutare de creștini și mirodenii”. Astfel, misiunile religioase – care urmăreau convertirea populațiilor locale, mai ales în detrimentul Islamului – se vor întrepătrunde cu cele comerciale.

Cu excepția Braziliei, portughezii, despre deosebire de spanioli, nu au creat un imperiu bazat pe posesia teritoriilor. Țara avea o populație prea mică, iar rata mortalității la tropice era foarte mare. Ambiția inițială de a controla întregul Ocean Indian se baza pe ideea de a nu trimite peste mări mai mult de 3000 de oameni. Însă crearea imperiului cerea mai mulți oameni:mulți portughezi erau dispuși să plece în colonii, atât de mulți încât la un moment dat autoritățile au început să se îngrijoreze. Oamenii plecau fie voluntar, fie obligați, ca servitori ai imperiului, administratori coloniali, muncitori, soldați, negustori, misionari. Pentru că emigranții erau majoritari bărbați, ei au avut un rol important în crearea comunităților rasiale mixte. În Goa, asta a devenit chiar politică de stat:bărbații erau încurajați să-și găsească soții printre localnice, dând naștere unei societăți indiano-portugheze unice. În timp, crearea comunităților creole a devenit o marcă a imperiului portughez.

the portuguese discoveries monument lisbon portugal jpg jpeg
Monument dedicat exploratorilor portughezi, în Lisabona

Monument dedicat exploratorilor portughezi, în Lisabona

Dorința de a explora, de a merge dincolo de limitele lumii cunoscute, a luat multe forme. Oamenii plecau în căutarea aurului sau pentru a converti oameni;din dorința de a călători;ca ambasadori, negustori, spioni, contrabandiști sau pirați. Pêro da Covilhã, cunoscător de arabă, a fost trimis în est via Cairo pentru a descoperi rutele condimentelor înaintea ultimei expediții către India, și a traversat Oceanul Indian de-a lungul și de-a latul, deghizat în negustor musulman. A ajuns să viziteze Mecca și a reapărut în Etiopia trei dcenii mai târziu. Bento de Góis, călătorind deghizat în armean, a părăsit Goa în 1602 și a plecat spre China, prin Himalaya;călătoria sa a durat cinci ani. În anii 1630, Pedro Teixeira a reușit performanța de a călători de-a lungul Amazonului. În aceeași perioadă, în Bhutan și Tibet au sosit iezuiții:misionarii lor erau călători neobosiți. Până la mijlocul secolului XVII, reușiseră să convertească la creștinism peste un milion de oameni, din Mozambic până în Orientul Îndepărtat. Au avut cel mai mult succes în Japonia, unde au convertit 300.000 de oameni înainte ca activitățile lor să trezească reacții xenofobe.

Comerț la scară largă

Portughezii au fost deschizători de drumuri și în aspectele mai puțin plăcute ale expansiunii europene, precum sclavia în Atlantic. Pătrunzând în sistemul vechi, tradițional, al sclaviei negrilor din Africa subsharaiană, portughezii au început comerțul cu sclavi încă din anii 1440. Ei au devenit apoi cei mai mari importatori europeni de sclavi;până la jumătatea secolului XVI, circa 10% din populația Lisabonei era formată din sclavi negri. Apoi, odată cu fondarea coloniilor sud-americane și dezvoltarea plantațiilor și a muncii în mine, a căpătat amploare sclavia transatlantică. În 300 de ani, între 3 și 5 milioane de oameni au fost duși forțat numai în Brazilia.

Dezvoltarea imperiului comercial portughez, care se întindea din America de Sud până în China, a dus la apariția unor rețele de schimb pe distanțe lungi. A fost începutul unui sistem ce permitea schimbul de bunuri pe tot întregul globului:lentilele călătoreau din Germania până în China, elefanții din Sri Lanka la Viena, iar totul trecea mai întâi prin Lisabona. Dincolo de acest imens comerț cu produse, purtate dintr-o parte în alta a lumii, au fost la fel de importante și interacțiunile portughezilor cu celelalte popoare, fapt ce a creat o cantitate imensă de informații:europenii învățau lucruri despre popoarele exotice, acestea la rândul lor aflau lucruri noi din cultura europeană.

Mai multe pe historytoday.com