Povestea tragică a lui Arlette, soţia Seniorului Corneliu Coposu
Ea însăşi o victimă a ororilor comunismului, Arlette, soţia lui Corneliu Coposu, a avut un destin tragic. Acuzată de comunişti de spionaj în favoarea Franţei, ea este aruncată în temniţă, de unde iese în 1964 bolnavă de cancer.
Potrivit istoricului Marin Pop, Corneliu Coposu a cunoscut-o pe Arlette, fiica unui general în armata română şi a unei aristocrate de origine franco-elveţiană, la un hotel din Constanţa pe care mama acesteia îl primise ca moştenire de familie. Coposu s-a aflat în acel hotel, alături de Iuliu Maniu, la Paştele din 1941. Un an şi jumătate mai târziu, în 24 octombrie 1942, cei doi s-au căsătorit, la nuntă participând şi Maniu, la acea vreme preşedinte al Partidului Naţional Ţărănesc, după ce în perioada 1928-1933 fusese de trei ori prim-ministru al României.
Arlette şi Corneliu Coposu au fost împreună doar cinci ani, deoarece în14 iulie 1947, după episodul cunoscută ca ”înscenarea de la Tămădău”, Corneliu Coposu a fost arestat. A doua zi după arestarea lui Corneliu, Arlette a fost dată afară din casa în care cei doi soţi locuiau şi s-a mutat la familia Coposu. Nu a stat foarte mult nici acolo, pentru că în 1950, Arlette, împreună cu sora sa France, a fost arestată şi a primit ani grei de puşcărie, fiind acuzată de spionaj în favoarea Franţei. France moare în închisoare, iar Arlette, chiar dacă aparent supravieţuieşte, fiind eliberată în primăvara anului 1964, anii grei de închisoare şi-au pus amprenta asupra stării ei de sănătate, murind doi ani mai târziu de cancer.
Istoricul sălăjean Marin Pop a găsit în arhivele CNSAS o scrisoare în care Arlette îi scrie unui prieten din străinătate, Liviu Vinetu Gaterburg, zis Contele, mare om de afaceri, plecat ilegal din ţară în 1947, ce se afla în Elveţia, rugându-l să-i trimită medicamentele care – spera ea – i-ar putea prelungi viaţa. Există şi o scrisoare a Seniorului, adresată aceluiaşi ”Conte”, în care povesteşte despre starea în care se afla soţia sa. Cele două scrisori au fost publicate, recent, de istoric în revista de cultură ”Caiete Silvane”:
”Dragul meu Liviu,
Nu am la îndemână cuvinte pentru a-ţi împărtăşi bucuria pe care am avut-o la primirea scrisorii tale. Rândurile tale, pline de afecţiune şi prietenie m-au trimis în urmă cu 20 de ani, la amintirile comune ale tinereţii şi la nenumăratele momente neuitate de mulţumire comune ale tinereţii şi la nenumăratele momente neuitate de mulţumire şi satisfacţii, pe care le-am trăit împreună, şi pe care mulţimea anilor care s-au scurs, nu le-a putut destrăma. Mi-a făcut o deosebită impresie străduinţa ta de prieten adevărat, de a-mi căuta urma, după atâta amar de vreme, fapt pentru care îţi adresez cele mai calde mulţumiri.
Îmi pare bine că, aşa cum rezultă din scrisoarea ta, ţi-ai aranjat la Geneva o situaţie mulţumitoare şi cu perzistenţa şi puterea ta de muncă, dublată de energia şi pregătirea economico-financiară cunoscute, ai reuşit să te menţii pe linia de plutire, între valurile nestabile ale fluctuaţiilor economice din occident. Deasemenia îmi pare bine că ţi-ai fondat o familie, în mijlocul căreia găseşti satisfacţia şi recompensa năzuinţelor de fiecare zi. Rog să fii interpretul omagiilor mele pentru soţia ta, pe care nădăjduiesc că într-o bună zi voi avea plăcerea să o cunosc, şi să primeşti pentru fetiţa ta cele mai sincere urări de prosperitate, fericire şi noroc.
Să ştii, dragă Liviu, că în timpul celor aproape 20 de ani de când nu ne-am văzut, ai fost de multe ori prezent în gândurile mele şi foarte adeseori în conversaţiile noastre familiale. Nu mai departe decât în ajunul zilei în care a sosit misiva ta, a venit vorba, la masa noastră, despre tine. Pe parcursul anilor trecuţi, am aflat, foarte vag, felurite svonuri despre tine, unele îmbucurătoare, altele îngrijorătoare, în ce priveşte sănătatea şi îndeletnicirile tale financiare. Am aflat într-o vreme că ai fi în Italia, fără angajament-apoi că eşti bine plasat în U.S.A. Nu ştiam însă de stabilirea ta la Geneva. O singură ştire concretă am putut înregistra acum 3 ani, că ai fost naşul lui George (Serdici – n.n.), la al doilea mariaj al său, ştire care m-a îndreptăţit să conchid că eşti sănătos şi ai o situaţie bună.
Nu am primit nici o ştire şi nici o corespondenţă de la alţi prieteni sau cunoscuţi din străinătate şi nu ştiu nimic de urma lor.
Citeste mai mult:adev.ro/nhag44
