Politica dusă de autorități împotriva populației orașului București în Epoca de Aur

Anul 1965 a fost marcat de dispariția sângerosului tiran Gheorghe Gheorghiu-Dej și acesta a fost înlocuit cu Nicolae Ceaușescu, mai tânăr și perceput ca un patriot. Părea deschis pentru o colaborare cu Occidentul și astfel cetățenii români să cunoască o perioadă de fericire. Au început investiții cu bani străini, s-a construit mult și astăzi mulți cred că în perioada 1965 – 1989 țara socialistă a fost corect administrată. Era mai bine atunci decât astăzi în haosul capitalist.

Datele publicate în lucrările timpului, verificate de angajații aparatului de propagandă cu mare atenție, nu arată chiar o Epocă de Aur, dar oamenii contemporani emit judecăți de valoare fără să gândească rațional. Lucrările voluminoase ale regimului comunist plictisesc din cauza mulțimii de informații și atunci se lansează o teză simplă și care să prindă la mase.

O monografie despre orașul București, cel ce se afla mereu în centrul preocupărilor administrației roșii, cuprinde și date despre modul în care au fost făcute investiții în perioada 1965 – 1983. Cei mai mulți bani au mers în domeniul industrial pentru că ideologia comunistă făcea referire la sporirea numărului de fabrici și de muncitori. A doua poziție era ocupată de domeniul Transporturi, capitala având nevoie de multe mijloace motorizate pentru aprovizionarea cu materii prime și pentru exportul de produse industriale.

Circulația persoanelor implica dezvoltarea gărilor, aeroporturilor și a transportului urban, Metroul fiind dificil de realizat. Constructorii erau esențiali pentru edificarea socialismului triumfător și au primit 13% din fonduri. Sectorul Gospodărie comunală și locuințe înghițea 17,4% din sumele disponibile pentru că bucureștenii erau obișnuiți cu mai mult confort decât restul populației României. Orașul era o adevărată tornadă de oameni, bunuri și servicii.

Autoritățile de la București nu erau însă interesate de Agricultură. Chiar dacă orașul avea o populație numeroasă și controla Sectorul agricol Ilfov, investițiile în producerea alimentelor au ajuns la numai 2,9% din totalul banilor cheltuiți. Era mai simplu să fie aduse bunuri de la mari distanțe decât să se producă local. Se stătea însă foarte bine pe hârtie și în declarațiile pompoase ale regimului.

Mai exista un domeniu care nu era atractiv pentru autorități, mereu definit drept neproductiv. Un adevărat balast în ochii liderilor comuniști! Era un sector în care erau topite Învățământul, Cultura, Arta și Sănătatea. Au fost alocate numai 3,3 procente din tot ceea ce avea disponibil regimul roșu, chiar dacă orașul era un centru universitar și medical. Nu trebuie să mire pe cineva că România socialistă n-a evoluat intelectual și științific.

_{Foto sus: © „Fototeca online a comunismului românesc”, cota:
184/1977}