Depopularea României a început în „Epoca de Aur” a comunismului

Sunt persoane astăzi care deplâng faptul că românii trăiesc foarte mult în străinătate, chiar dacă amara străinătate le-a asigurat un nivel de trai uimitor de prosper. Este adevărat că lumea capitalistă implică multă muncă și averea nu se strânge în câțiva ani. Poftele sunt multe, dar nu există soluții miraculoase pe termen scurt.

Poporul dă vina pentru această golire a României pe ineficienta clasă politică actuală și nu se poate spune că liderii actuali excelează prin idei sau printr-o imagine pozitivă în urma unor decizii clare. Oamenii vor fermitate și nu dezbateri prelungite și sterile. Se mai spune că Nicolae Ceaușescu a avut meritul să țină poporul strâns unit, în jurul partidului după cum se spunea în epoca anterioară lunii decembrie a anului 1989. Problema fundamentală a societăților est-europene a fost tocmai existența comunismului, ideologie care inversa valorile sociale, intelectualii erau disprețuiți sau condamnați mai rău decât infractorii, religiile erau interzise, țăranii rămâneau fără ogoare și presa era plină de minciunile propagandei de partid și de stat.

Oamenii s-au săturat de viața cenușie și au început să fugă în masă. Cei mai norocoși erau germanii din RDG deoarece erau vecini cu capitaliștii. Cum granița era lungă, numai în anul 1950 au plecat 197.788 de persoane. Chiar dacă Stalin trăia încă, în 1952 au trecut dincolo 182.393 de refugiați. Totalul a ajuns la 3,5 milioane de suflete până în anul 1961 și a fost nevoie de ridicarea renumitului Zid al Berlinului pentru a opri hemoragia. Circa 200.000 de maghiari au fugit din calea tancurilor sovietice în 1956. Simțeau ce fel de tratamente vor fi introduse de serviciile secrete pentru reeducare și pentru apariția omului nou.

Românii au avut ghinion: erau înconjurați de state comuniste. Nici Marea Neagră nu le era prea prietenoasă. Liberalizarea politicilor iugoslave a dus la forțarea frontierei unde se trăgea din plin cu muniție de război produsă în uzinele ce ofereau locuri de muncă pentru populație. Oare câte cariere strălucite în trupele de grăniceri au fost ridicate pe oasele celor ce astăzi zac îngropați pe ambele maluri ale Dunării sau au fost aruncați în gropi de prin cimitire izolate? Grav era pentru regimurile totalitare că plecau persoane instruite și tinere, care întăreau lumea capitalistă cu elanul lor muncitoresc.

Se pleca din România socialistă și cu acte în regulă pentru că erau respectate unele înțelegeri internaționale, fluxul fiind accelerat după anul 1977. Cum românii erau la nivelul bucăților de pâine date după un stat îndelungat la coadă, a fost normal să se plece din țara experimentelor socialiste. Era o adevărată rușine să trăiești în țara glorioasă în care vânzătoarele îi alungau pe țăranii ce nu aveau de unde să cumpere pâinea cea de toate zilele. Diferența de potențial economic între lumea capitalistă și România sărăcită pentru o iluzorie plată a datoriei externe era uriașă și, conform legilor sociale, oamenii au plecat de la sărăcie spre bogăție. S-au dus până în Australia și Noua Zeelandă ca să nu mai vadă politicieni ce se comportă ca niște satrapi mincinoși și îmbuibați.

România socialistă a fost un uriaș lagăr de concentrare care a strivit destine. Zisele elite politice românești pun în discuție problema relansării creșterii demografice, dar răul a fost făcut în Epoca de Aur. Femeile au ajuns să plece chiar și în Fâșia Gaza, acolo unde cad bombe și rachete din belșug, numai să nu mai vadă sărăcia din țară. Aceeași idee este lansată și-n Ungaria, dar tinerii continuă să se scurgă spre Occident.

Se spune că pe vremuri era bine în România socialistă, dar culmea este că nu se stabileau occidentali în țărișoara carpatină. În schimb, românii fugeau pe capete unde vedeau cu ochii.

_{Foto sus: © „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 106/1979}

Bibliografie minimală

_{Direcția
Orășenească de Statistică București, Anuarul
statistic al Orașului București 1959,
București, 1959.}

_{Anuarul
statistic al R.P.R. 1957.}

_{Anuarul
statistic al Republicii Socialiste România 1985.}

_{Anuarul
statistic al României 1993,
Comisia Națională pentru Statistică, București, 1993.}

_{Documente
ale Partidului Comunist Român, Societatea
socialistă multilateral dezvoltată,
Editura politică, București, 1972.}

_{Preda
Gavriil, Petre Opriș, România
în Organizația Tratatului de la Varșovia 1954 – 1968,
vol. I, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului,
București, 2008.}

_{Statele
lumii,
ediția a II-a, Editura științifică și enciclopedică, București,
1976.}

_{Applebaum,
Anne, Cortina
de Fier,
Litera, București, 2019.}

_{Constantiniu,
Florin, O
istorie sinceră a poporului român,
Univers enciclopedic, București, 1997.}

_{Filip,
Corneliu, Tratatul
de la Varșovia,
Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2006.}

_{Gorbaciov,
Mihail, Scrieri
alese 1985 - 1986,
Editura Politică, București, 1987.}

_{Istoria
Aviației Române,
Editura Ştiințifică și Enciclopedică, București, 1984.}

_{Istoria
Românilor,
vol. X, Editura Enciclopedică, București, 2013.}

_{Midan,
Christophe, Crearea
unei armate populare
O perspectivă franceză asupra evoluției forțelor armate române
de la 23 august 1944 până în 1975, Editura Militară, București,
2015.}

_{Moț,
Ovidiu, E., Pitești
O istorie în date,
Editura Pământul, Pitești, 2008.}

_{Neamț,
Editura Sport-Turism, București, 1981.}

_{Negrea,
Radu, Banii
și puterea,
Humanitas, București, 1990.}

_{Opriș,
Petre, Licențe
străine pentru produsele civile și militare fabricate în România
(1946 – 1989),
Editura Militară, București, 2018.}

_{Opriș,
Petre, România
în Organizația Tratatului de la Varșovia (1955 – 1991),
Editura Militară, București, 2008.}