Planul Valev și dezvoltarea industriei grele a României populare

Anul 1964 a fost cel în care a apărut și s-a dezvoltat în România comunistă o mare dezbatere în legătură cu Planul Valev, cel prin care ar fi fost afectat planul de dezvoltare industrială elaborat la București. Istoricii români de după 1989 au prezentat faptele derulate până-n octombrie 1964 drept un act de vitejie și chiar de independență din partea celor care fuseseră aduși la putere cu ajutorul tancurilor sovietice.

Teza istoriografică a fost răspândită apoi în manualele școlare și astfel elevii trebuie să învețe despre eroismul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, cel care i-a permis lui Costin Murgescu să combată ideile temutului Valev. Cadrele didactice din România contemporană predau despre cumplitul plan deoarece așa prevede programa și povestea este rostogolită precum un bulgăre de zăpadă. S-a ajuns să se scrie că Moscova dorea destrămarea României în urma aplicării principiilor redactate de omul lui Nikita Hrușciov.

Autorii acestor teze n-au vrut să citească textul original al lui Valev și au repetat ideile înaintașilor, contribuția personală fiind redusă la noi critici și chiar la cuvinte grele la adresa cadrului universitar de la Moscova. În realitate, Emil Borisovici Valev a scris negru pe alb că România trebuie să se industrializeze și a analizat numai regiunile sudice, cele ce erau vecine cu fluviul ce urma să devină o autostradă a traficului industrial. Ar fi fost mult mai ieftin să fie transportate mărfuri voluminoase și grele pe calea apei în loc să fie deplasate cu camioanele și trenurile. N-a scris o vorbă despre destrămarea statului comunist din Carpați, dar teza este lansată prin diferite publicații tipărite și prin generosul spațiu virtual.

Valev a scris încă de la început că România trebuie să se industrializeze și această idee era în conformitate cu ideologia comunistă. Ar fi fost imposibil să scrie altceva deoarece exista riscul să plece să viziteze vreo colonie penitenciară de prin Siberia sau Extremul Orient. Geografia nu era prea plăcută pe la minus 60 de grade Celsius.

Principala idee a lui Emil Valev a fost că trebuie să se dezvolte industria în raioanele dunărene ale României și baza urma să fie combinatul metalurgic de la Galați, cel ce urma să producă patru milioane de tone de oțel pe an și era în fază de construire. Numai acest gigant industrial era copleșitor pentru resursele României epocii populare deoarece a fost dezvoltat într-o regiune în care nu existau resurse naturale, energie electrică și mijloace de transport. În plus, utilajele erau importate și costau o avere. Forța de muncă ar fi fost absorbită ca de-o tornadă. Finanțele țării ar fi fost grav afectate de importurile uriașe de cărbune cocsificabil și de minereu de fier, ceea ce s-a și întâmplat după punerea în funcțiune. Valev nu putea să scrie că nu este necesar deoarece combinatul a fost ridicat în conformitate cu ideile staliniste și era o copie a celui de la Magnitogorsk. Nu putea să spună că marea capacitate industrială are rol militar în vederea asigurării cu oțel a fabricilor de muniții și armament, cele care urmau să aprovizioneze frontul revoluției mondiale. Combinatul avea o parte civilă pentru că trebuia să acopere cheltuielile colosale, dar menirea a fost cea militară în vederea ducerii marelui război pentru cucerirea întregii planete. Nicolae Ceaușescu chiar a cerut dezvoltarea industriei cu destinație specială și după 1970 s-a trecut la consumarea metalului în transportoare blindate, tancuri, tunuri și proiectile din ce în ce mai grele.

Savantul sovietic a scris că industria grea din raioanele dunărene ale României s-a dezvoltat pe baza oțelului importat din Uniunea Sovietică, dar era de dorit să fie combinatul de la Galați drept pilon economic și acesta urma să livreze metalul necesar șantierului naval din același oraș, ceea ce ar fi asigurat o mare economie legată de transportul lingourilor metalice. Oțelul urma să fie trimis și către șantierele navale de la Oltenița și Drobeta Turnu-Severin, cele ce erau de importanță regională sau chiar la nivel de lagăr socialist. Este evident că numai din amintirea celor patru centre de producție că Valev n-a dorit distrugerea industriei românești, dar cercetătorii români nu vor să recunoască faptul că au fost manipulați timp de decenii. Geograful sovietic a mai scris că trebuie să se treacă la realizarea de utilaje complexe pentru dotarea industriei rafinării petrolului și instalațiile din domeniu erau de mari dimensiuni. Erau deja asamblate la Ploiești. Mai erau de dorit utilaje pentru combinatele destinate obținerii de ciment și deja se asamblau astfel de mașini speciale. Nu există un rând în care să se spună că trebuie să fie desființate astfel de întreprinderi sau că producția trebuie să fie limitată în regiunile de la sud de Carpați.

Din păcate, falsul istoriografic se păstrează în mediul școlar, ministerul de profil având o mare inerție. Nici Academia Română n-a intervenit în discuție și este menținut un adevărat cult pentru Costin Murgescu. Încă se mai poate crede că a existat un așa-zis național-comunism în România epocii lui Gheorghiu-Dej, cel care a avut un adevărat cult pentru Iosif Stalin. Adevărul este o marfă rară în lumea contemporană și se merge pe comoditatea în gândire.

_{Interiorul
unei secţii a Intreprinderii de oţeluri aliate Târgovişte (©
„Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 273/1977)}