Planul Valev, o încercare disperată de amânare a prăbuşirii economice

Istoriografia românească a considerat că anul 1964 a adus un mare gest eroic şi patriotic din partea conducerii de la Bucureşti prin respingerea cu înverşunare a prevederilor Planului Valev. Tratatele ştiinţifice şi manualele de istorie sunt pline de poveşti despre cum România a înfruntat Moscova prin vocea specialistului în economie Costin Murgescu, cel ce astăzi este apreciat de către Academia Română drept un mare şi renumit savant. Oare nu cumva se ascunde şi aici o minciună a propagandei comuniste şi avem în faţă o mare mistificare cu rezultate deosebite după decenii?

Ideea de bază a dezbaterilor presupus ştiinţifice a constat în denigrarea tuturor tezelor elaborate de specialistul în geografie Emil Borisovici Valev şi s-a ajuns astăzi să se spună că respectiva persoană dorea destrămarea României populare şi transformarea resturilor într-un rezervor de produse agricole pentru lagărul socialist.

Liderii de la Kremlin s-au temut de aciditatea celor de la Bucureşti şi au bătut în retragere. „Specialiştii” ce comentează cu elan patriotic tema trec cu vederea un mic detaliu al întregii dezbateri: Moscova nu mai avea chef de tensiuni interne în lumea comunistă din cauza complicaţiilor din Cuba şi ale celor cu China lui Mao.

Experţii în economie şi geografie erau chemaţi să găsească nişte idei geniale pentru ca sistemul socialist de producţie să se urnească ca să asigure hrănirea populaţiei şi, mai ales, a armatelor supradimensionate. Complexele de producţie propuse nu numai de către Valev urmau să treacă dincolo de sârma ghimpată a ţarcurilor naţionale şi să aducă beneficii ca-n lumea capitalistă.

Autorul spunea clar că graniţele nu vor fi afectate şi dădea ca exemplu de perfectă colaborare ridicarea hidrocentralei de la Porţile de Fier, baza electrificării industriei româneşti. Combinatul metalurgic de la Galaţi era definit drept sursa de metal pentru industria constructoare de maşini din România, minereu de fier şi cărbune urmând să sosească din Uniunea Sovietică. Este interesant de subliniat că Emil Borisovici Valev n-a scris un cuvinţel împotriva politicilor de industrializare duse de conducerea de la Bucureşti.

Nikita Hruşciov era îngrozit de mlaştina în care intrase sistemul industrial proiectat de către Iosif Vissarionovici Stalin. Anul 1963 a fost marcat de o recoltă slabă şi au fost vândute 520,3 tone de aur pentru hrănirea gurilor lacome şi pretenţioase din mediul urban al Uniunii Sovietice. Cea mai mare rezervă de metal preţios a României n-a atins 140 de tone.

Vânzarea aurului smuls şi prin munca deţinuţilor politic este cea mai bună dovadă a falimentului industriei de stat, dar teroarea şi resursele naturale din belşug au menţinut sistemul până în 1991. Nikita Hruşciov şi apoi ceilalţi lideri de la Moscova au tot vândut bogăţiile ţării, inclusiv titanul preţios pentru aviaţia militară, pentru a avea acces la pieţele agricole mondiale.

Este interesant că s-a ales soluţia absurdă a menţinerii colhozurilor în timp ce ţăranii de pe loturile mici de pe lângă case reuşeau să livreze pieţei produse alimentare de origine animală cu mai multă eficienţă decât o făceau imensele ferme comuniste. Munca pentru propria familie duce la un interes deosebit şi la productivităţi ridicate. Aceeaşi situaţie era în România lui Gheorghe Gheorghiu-Dej şi apoi în cea a lui Nicolae Ceauşescu.

Abia acum se înţelege de ce colectivizarea a fost oprită în 1962 şi au mai scăpat terenuri pentru ţăranii liberi din regiunile de deal şi de munte. S-a motivat că n-ar fi fost rentabil să se înfiinţeze ferme de stat, dar menţinerea unei forme de proprietate privată era inacceptabilă din punct de vedere ideologic.

Legenda eroismului împotriva Planului Valev

Nicolae Ceauşescu a dorit să aplice până la capăt tezele comuniste şi a lansat campania de sistematizare a satelor, motivaţia oficială fiind cea a necesităţii obţinerii de noi terenuri arabile. Se subînţelege că aceste pământuri erau ale statului şi ţăranul era lipsit de casa personală, indiferent de dimensiune şi dotare. Omul independent de la ţară urma să fie îngrădit în cuştile din beton ale regimului roşu.

Culmea este că respingerea tezelor lui Emil Borisovici Valev arată că liderii de la Bucureşti erau închistaţi în cel mai stalinist mod de gândire şi aşa au rămas până în 1989. Cei ce combat articolul de geografie nici măcar nu l-au citit vreodată, chiar dacă a fost publicat încă din 1964.

Este interesant de subliniat că specialiştii în interpretarea textelor nu vor să renunţe nici în ruptul capului la dezinformările oferite pe vremuri de către Costin Murgescu. Oare mai cred că Academia Română era doar for de cultură şi ştiinţă în perioada comunistă? Nu cumva erau răsplătiţi şi cei ce aduceau servicii partidului unic?

Legenda eroismului împotriva Planului Valev demonstrează din plin impactul propagandei asupra creierelor şi conservatorismul de care pot da dovadă chiar şi cei mai critici specialişti în cercetarea trecutului.

Emil Borisovici Valev a încercat să găsească o soluţie ştiinţifică la problemele economice ale lagărului socialist şi s-a pricopsit cu un fel de proces politic în stil stalinist. Autorităţile de la Bucureşti au vrut cu orice preţ să demonstreze că au dreptate şi s-au agăţat de orice virgulă, de orice exprimare.

Autorităţile de la Moscova au considerat că specialistul în geografie economică a avut o teză eronată, care nu reflectă un punct de vedere oficial. Emil Valev s-a trezit astfel criticat de către propria conducere şi de cea din România populară. A avut un noroc absolut că a rămas în cadrul universităţii moscovite, pe vremuri nu prea îndepărtate putând vizita gratuit un minunat lagăr comunist.

Este interesant de subliniat că ideile profesorului din Moscova erau perfect valabile în limitele lumii comuniste şi producţia industrială şi agricolă ar fi crescut la cote care să asigure o prosperitate deosebită. Regimul de la Bucureşti a aplicat câte ceva din articol, dar sistemul poliţienesc cu sârmă ghimpată pe frontiere a fost păstrat şi nimic nu se făcea dincolo de planurile rigid întocmite de experţi în economie.

Ideea unei colaborări după modelul C.E.E. nu putea să fie aplicat în lagărul comunist. Este interesant de precizat că România socialistă n-a reuşit să dezvolte schimburile cu statele vecine pe principii reciproc avantajoase şi care să susţină industria supradimensionată.

Se tot discută despre acest Plan Valev prin societatea românească şi elevii sunt puşi în democraţie să înveţe despre cum odiosul profesor universitar sovietic a vrut să sfărâme patria comunistă pentru că el era înaltul reprezentant al Moscovei. Nimic mai fals ! Omul a rămas un oarecare profesor de geografie economică din marea Uniune Sovietică şi a fost o victimă a unei mascarade politice de la Bucureşti. Oare cât timp se va mai discuta despre eroismul liderilor ce uciseseră floarea poporului român prin temniţe şi închisori timp de două decenii? A fost o încercare de lipire a comunismului internaţionalist de sufletul poporului chinuit şi tentativa, cam neplăcută pentru Moscova, a început să aibă roade tocmai la decenii de la evenimente.

Munca aparatului de propagandă n-a fost în zadar. Astăzi infosfera este plină de articole despre modul în care vitejii comunişti de la Bucureşti şi-au făcut datoria către poporul pe care până în anul 1964 l-au exploatat în mod sălbatic pentru a satisface poruncile stăpânilor de la Moscova. Toată lumea ştie şi este convinsă de acest sfânt patriotism ! Această contagiune intelectuală este aproape absolută şi capătă forţa unei avalanşe. Se uită repede că liderii de la Bucureşti au omorât în lagăre de exterminare şi în temniţe aproape tot ce avea mai bun din punct de vedere intelectual poporul român până în anul 1964 şi orice urmă de patriotism era pedepsită cu ani grei de puşcărie.

_{Foto sus: Nikita Hruşciov laudă agricultura sovietică (© Wikimedia Commons)}