Valev şi sensurile ascunse ale „planului” din 1964
S-a scris mult pe tema existenţei unui plan conceput la Kremlin pentru distrugerea României lui Dej în 1964 şi acest document a fost cunoscut în istoriografia naţională drept Planul Valev. A fost combătut de amatori şi specialişti în toate felurile, dar nu s-a înţeles adevărata semnificaţie a acestui material şi a altora asemănătoare, dar pe care autorii de manuale şi tratate ştiinţifice le-au trecut sub tăcere. Istoria se dovedeşte foarte năzuroasă. Autorul moscovit nu dorea nici pe departe distrugerea României prin formarea unui complex economic suprastatal, ci dorea o colaborare în sens socialist după modelul capitalist.
Era evident deja că firmele occidentale profită de apariţia unei pieţe comune după acordul din 1957 şi de viteza de circulaţie a ideilor şi a fondurilor, mai ales a celor americane investite cu generozitate acolo unde era simţit profitul. Exista şi o mobilitate a forţei de muncă între ţările capitaliste în timp ce graniţele statelor socialiste arătau ca nişte ţarcuri imense pentru masele mânate la muncă în fabrici uzate moral de către agenţii unei birocraţii iresponsabile şi obsedate de putere şi trai bun pentru care nu dădea socoteală dacă satisfăcea planurile superiorilor. Se ştie că hotarele erau închise ermetic, că existau controale severe din partea grănicerilor, gata oricând să tragă sau să dea drumul câinilor special dresaţi pentru sfâşierea oamenilor ce ar fi încercat să evadeze din paradisul terestru.
Autorul sovietic nu putea să spună adevărul, dar sistemul comunist nu funcţiona în domeniul economic din cauza planificării birocratice şi, mai ales, a excedentului de produse speciale pentru armată. Era un dezastru chiar în Uniunea Sovietică, revoltele începute din 1962 fiind reprimate cu gloanţe ascuţite. La Novocerkassk, de exemplu, au fost executaţi după masacru şapte instigatori şi alţi 105 au fost pedepsiţi generos cu un total de 1.341 de ani de temniţă grea. Se observă că la capitolul justiţie sistemul comunist era deosebit de eficient şi avea în permanenţă muniţie şi celule mucede. Oamenii nu mai aveau alimente în oraşe şi nu se putea mânca oţel de cea mai bună calitate. Nici de locomotive uzate moral nu prea aveau nevoie acasă şi erau suficiente pentru piaţa sovietică. Era nevoie de o intensificare a comerţului în tot spaţiul socialist şi trebuia să se colaboreze peste frontierele interne ce nu mai aveau sens în acest imens lagăr comunist. Nu se cerea desfiinţarea acestora, ci o permisivitate superioară pentru ca ideea de prosperitate să prindă contur şi prin spaţiul sovietic. Germanii fugeau în lumea liberă din cauza nivelului de trai scăzut şi a fost nevoie de Zidul Berlinului pentru a pune stavilă hemoragiei de tineri şi intelectuali.
Emil Borisovici Valev a dorit o îmbunătăţire a situaţiei economice în sens socialist şi s-a ales cu o faimă pe care n-a anticipat-o şi nici nu şi-a dorit-o. Chiar dacă a venit cu idei bune, logice şi savante, lumea comunistă n-a mai fost scoasă din moartea clinică de un oarecare articol de geografie economică, avansat în România de către propaganda partidului şi apoi de istorici dornici de glorie la rangul de plan militar şi subversiv de nimicire a statului din Carpaţi. Oare Moscova chiar trebuia să publice idei strategice într-o revistă de geografie când avea la îndemână ziare de mare tiraj şi agenţii de presă? Pravda şi TASS erau foarte active în răspândirea ideilor Kremlinului pe plan local şi mondial.
Ar mai fi un aspect ce a scăpat celor ce au analizat periculosul Plan Valev. De ce Moscova trebuia să-l publice? Este cunoscută secretomania regimului şi nici astăzi n-au fost publicate toate datele despre masacrul de la Katyn. Oare nu putea să-l discute discret sau să ordone pur şi simplu punerea în practică pentru victoria socialismului la nivel mondial? Putea România să se opună cumva din moment ce economia era dirijată spre Uniunea Sovietică şi lumea socialistă? Să nu uităm de indicaţiile poliţiei politice din 1947 privind modul cum trebuie să fie conduse ţările supuse în 1945. Nici astăzi n-a fost descoperită (sau nu s-a dorit) varianta pentru România.
Combaterea presupuselor idei sovietice a fost un joc al regimului de la Bucureşti pentru a obţine ceva prestigiu în ochii maselor şi a încetat atunci când Kremlinul a decis că s-a mers prea departe cu această diversiune, ca există o deviere faţă de limitele permise. Autorităţile de la Bucureşti s-au făcut imediat că plouă şi sub Nicolae Ceauşescu s-a uitat complet de „eroismul” din 1964 cu lupta împotriva teoriilor lui Valev. Oare de ce mai trebuie să supravieţuiască această aberaţie istoriografică în mediul ştiinţific, de unde a fost contaminat şi sistemul de învăţământ? Nu mai discutăm de mediul virtual unde eroismul împotriva geografului sovietic este în floare. Oare Academia Română, cel mai înalt for ştiinţific al ţării va avea curaj să spună adevărul? Textul lui Emil Borisovici Valev, publicat în 1964 şi în varianta românească, a fost un simplu articol de geografie economică în stil socialist. Nu conţinea ceva rău pentru România.
Înfiinţarea Comunităţii Economice Europene a fost percepută la Moscova drept un pericol prin faptul că era un nou pol de prosperitate ce combătea prin simpla existenţă teoria conform căreia capitalismul este decadent. Dimpotrivă. Uniunea Sovietică era obligată să alerge din greu să prindă din urmă vigurosul organism economic, un adevărat model de urmat. Era greu de pus în practică în lumea socialistă, dar trebuia încercat. Existau resurse deosebite şi nu erau valorificate din cauza rivalităţilor istorice. Erau cerute noi idei pentru progresul socialist, care nu trebuia să coincidă cu îngustele principii naţionale. Industria socialistă trebuia să se modernizeze rapid, să folosească energie electrică din belşug şi să se acorde ceva atenţie şi agriculturii, stomacul muncitorilor având nevoie de alimente şi nu de oţel sau teze de partid. CEE a fost un model de succes economic la doar câţiva ani de la înfiinţare, dar niciodată n-a putut să fie egalat de către statele socialiste, acestea ajungând să ofere materii prime preţioase pentru tehnologie ce era deja perimată prin evoluţia rapidă a cercetării ştiinţifice.
