Edith Cavell, povestea infirmierei executate de Armata Germană

Edith Cavell a fost o infirmieră engleză, una dintre primele femei infirmiere din Istoria Marii Britanii(alături de Florence Nightingale) și membră a Crucii Roșii, ce a tratat soldații răniți de pe Frontul de Vest în timpul Primul Război Mondial, indiferent de tabăra din care veneau și a fost executată de Armata Imperială Germană, devenind în urma morții ei, o eroină a Armatei Britanice și o sfântă a Bisericii Anglicane.

I.Copilăria și tinerețea lui Edith Cavell

Un portret al lui Edith Cavell în ținuta de asistentă medicală

(Sursa: https://edithcavell.org.uk/)

Edith Louisa Cavell se naște la 4 decembrie 1865 în Swardeston, un sătuc de lângă Norwich, unde tatăl ei fusese vicar[1] timp de 45 de ani, fiind fiica cea mare a reverendului[2] Frederick Cavell (1824-1910) și a Louisei Sophia Warming (1835-1918).[3] Mai mult decât atât, ea a avut 2 surori(Florence Mary și Mary Lillian) și un frate(John Frederick Scott).

Ea și-a făcut studiile primare și gimnaziale în satul ei, apoi pe cele liceale la Liceul pentru fete Norwich, precum și la școli-internat din orașele Clevedon,Somerset și Peterborough.[4] După o perioadă în care a lucrat ca guvernantă pentru mai multe familii înstărite, inclusiv pentru o familie din Bruxelles între 1890-1895, Cavell se întoarce acasă,în Marea Britanie, pentru a avea grijă de tatăl ei grav bolnav. Această experiență o va determina pe ea să devină asistentă medicală după recuperarea tatălui ei. Edith Cavell a lucrat ca asistentă la Spitalul Fountain Fever(un spital de boli infecțioase) din Tooting, începând cu luna decembrie a anului 1895.[5] La 30 de ani, aceasta aplică pentru un post de asistentă stagiară la Spitalul Regal din Londra și a început să lucreze ca stagiară permanentă acolo, începând cu luna septembrie a anului 1896, sub supravegherea asistentei șefe Eva Lukes.[6] Cavell este detașată să lucreze împreună cu alte asistente medicale de la Spitalul Regal din Londra la combaterea extinderii Epidemiei de tifos din Maidstone, cel mai mare oraș din Comitatul Kent(ce a izbucnit la 15 octombrie 1897 până la începutul lui ianuarie 1898), pe când era încă stagiară. Împreună cu celelalte asistente din echipa ei medicală, îi este acordată Maidstone Typhoide Medal, pentru oprirea cu succes a Epidemiei de tifos din Maidstone. După încheierea pregătirii ei medicale, Edith Cavell lucrează din octombrie 1898 până în decembrie 1899 ca infirmieră privată angajată de Institutul de infirmiere private al Spitalului Regal din Londra, ea începând să trateze pacienții la ei acasă. Ea călătorește în întreaga Anglie pentru a trata pacienți suferinzi de cancer,gută,pneumonie,pleurezie,probleme cu ochii și apendicită. În noiembrie 1903, aceasta devine asistentă șefă la infirmeria Spitalului Leonard din orașul Shoreditch.

În 1906, Cavell ocupă un post temporar ca șefă la Spitalul din Manchester,Institutul pentru bolnavi și săraci din Salford și la Institutul pentru asistente medicale private timp de 9 luni.[7]

II.Edith Cavell și începutul activității ei medicale în Belgia

În 1907, Edith Cavell este recrutată de Doctorul Antoine Depage,chirurgul Familiei Regale Belgiene,fondator și președinte al Crucii Roșii Belgiene să fie șefa unei nou-înființate școli de asistente medicale, L’Ecole Belge d’Infirmieres Diplomees (cunoscută și ca Institutul Medical Berkandael,primul institut de învățământ medical superior de acest gen din Belgia), aflată pe Rue de la Culture (acum Rue Franz Merjay) din Ixelles (cartier aflat în Bruxelles). Începând cu 1910, ,,Miss Cavell simțea că profesia de asistentă medicală a câștigat suficient loc în Belgia pentru a justifica publicarea unei reviste profesioniste” și a lansat revista de asistență medicală ,,L’Infirmiere”[8].[9] Într-un an, ea instruiește asistente medicale pentru 3 spitale,24 de școli și 13 grădinițe din Belgia.

Nurse Edith Cavell 1865 1915; Brussels Q70204 jpg

Edith Cavell (aflată în centrul fotografiei), împreună cu asistentele medicale stagiare pe care le instruia la Bruxelles(Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Edith_Cavell)

Acesteia i se oferă poziția de șefă într-o clinică medicală din Bruxelles. Cavell lucrează îndeaproape cu Depage, care era parte a unui ,,corp crescând de oameni” în profesia medicală în Belgia. El realizează că îngrijirea medicală care era oferită de instituțiile religioase nu ținuse pasul cu noile descoperiri medicale. În 1910, Cavell este întrebată dacă și-ar dori să fie șefa noului Spital de la Saint Gilles.

Când Primul Război Mondial a izbucnit (în iulie 1914), Cavell se afla în vizită la mama ei văduvă din Norfolk.[10] Odată cu extinderea conflictului în întrega Europă (în septembrie 1914), ea se întoarce în Bruxelles, unde clinica și școala ei de asistente medicale vor fi preluate de Crucea Roșie.

III. Edith Cavell și rolul ei în Primul Război Mondial

În noiembrie 1914, după ce Armata Imperială Germană ocupase deja Belgia(la sfârșitul lui august 1914), Edith Cavell începe să adăpostească soldați britanici și să-i conducă afară din Belgia ocupată către Olanda neutră.[11] Soldații britanici și francezi răniți, precum și civilii belgieni și francezi de vârsta înrolării sunt ajutați de către Prințul Reginald de Croy(acesta avea un castel,Castelul Bellignes de lângă Mons unde îi ținea pe fugari), care le oferă documente false spre a putea ieși din țară. De acolo, fugarii sunt conduși de către diverse călăuze la casele lui Edith Cavell, Louis Severin și ale altor persoane influente din Bruxelles, unde gazdele lor le oferă banii și călăuzele necesare pentru a ajunge la frontiera cu Olanda, obținuți prin Philippe Baucq, un alt prinț belgian.[12] Astfel începe viața secretă a lui Edith Cavell. În următoarele 9 luni, aceasta adăpostește zeci de soldați britanici,francezi și belgieni, până când ajungeau apți să plece spre granița olandeză.[13] Mai mult decât atât, ea devine o legătură esențială într-o rețea de rezistență mai largă, condusă de doi aristocrați belgieni, Prințul și Prințesa de Croÿ. Parola prin care Edith Cavell și Prințul de Croy comunicau era Yorc, adică Croÿ scris invers.[14] Ea știa care sunt riscurile. Dacă o prindeau, germanii o puteau condamna la moarte pentru trădare.

În primăvara lui 1915, Prințesa de Croÿ o avertizează pe aceasta că germanii deveniseră bănuitori, însă Cavell continuă să-i trateze pe soldați belgieni și francezi răniți și ajute să fugă din Belgia, până în vara lui 1915, ea ajutând în jur de 200 de oameni să plece din țară, nemții fiind mai alertați ca oricând.[15] Totodată, ea reușește să scape basma curată când, la un moment dat, nemții i-au intrat în clinică pentru a-i face o percheziție, soldatul francez ce se aflase acolo până la momentul venirii nemților scăpând de aceștia după ce s-a furișat prin grădina din spate. Totuși, norocul ei n-a durat la infinit, întrucât pe 5 august 1915, soldații germani s-au întors la clinica ei și au arestat-o pe Edith Cavell.[16] Sfârșitul unei martire a carității era aproape...

IV.Sfârșitul unei martire a carității și libertății

Timp de 2 luni (5 august-12 octombrie 1915), Edith Cavell a fost deținută în Închisoarea Saint Gilles, dintre care ultimele 2 săptămâni a fost ținută în izolarea totală. Pe 7 octombrie, Cavell a fost dusă în fața unei instanțe de judecată, fiind acuzată că ajutase soldați englezi și francezi răniți, precum și tineri belgieni să treacă granița către Olanda și eventual să ajungă în Marea Britanie(o țară care se afla în război cu Germania).[17] Ea însă, nu s-a obosit să nege și a recunoscut totul, însă a declarat ulterior că nu se simțea vinovată pentru ceea ce făcuse, fiindcă soldații îi mulțumeau în scris atunci când ajungeau în Marea Britanie. Pe 11 octombrie, soldații nemți îi spun acesteia că va fi executată în dimineața următoare(sentință care fusese dată de autoritățile militare germane cu 3 zile înainte, în absența acuzatei), permițându-i,totuși, să aibă un ultim vizitator, pe prietenul ei,Stirling Gahan,un vicar al Bisericii Anglicane, alături de care aceasta s-a rugat.[18]

În cele din urmă, în ciuda apelului ambasadorilor S.U.A,a Marii Britanii și ai Regatului Spaniei din Belgia la iertarea acesteia sau cel puțin, amânarea execuției, Edith Cavell este împușcată de un pluton al Armatei Imperiale Germane în dimineața zilei de 12 octombrie 1915.[19] La sfârșitul lui octombrie 1915, Guvernul Marii Britanii(condus la acea vreme de Prim-Ministrul H.H Asquith) îi organizează lui Edith Cavell o slujbă de comemorare la Catedrala Saint Paul din Londra, ea devenind astfel, o eroină a Armatei Britanice.

Bibliografie

I.Surse scrise(cărți și articole)

1. Sandbrook,Dominic, Aventuri în timp.Primul Război Mondial,Editura Polirom,București,2023,Partea a-II-a,Cap.9(,,Îngerii tranșeelor”),pp.161-164

II.Surse web

1. https://en.wikipedia.org/wiki/Vicar#

2. https://dexonline.ro/definitie/reverend

3. https://en.wikipedia.org/wiki/Edith_Cavell

[1] Vicar-Reprezentat al unei autorității religioase superioare în Biserica Anglicană și Catolică(https://en.wikipedia.org/wiki/Vicar#)

[2] Reverend-Titlu dat preoților sau călugărilor catolici ori membrilor unei confesiuni reformate(https://dexonline.ro/definitie/reverend)

[3] https://en.wikipedia.org/wiki/Edith_Cavell

[4] Ibidem

[5] Ibidem