Planul Valev, manipularea grosolană din anul 1964
Orice carte de istorie contemporană conține informația că în anul 1964 autoritățile de la București s-au opus cu înverșunare celor scrise în cumplitul Plan Valev și a fost un adevărat gest de eroism și de dragoste pentru neam și patrie din partea celor ce ajunseseră la putere cu ajutorul tancurilor sovietice. Liderii de la Moscova ar fi vrut să distrugă industria României pentru a face din statul din Carpați un grânar al lagărului socialist.
Gheorghe Gheorghiu-Dej, cel despre care se spune că a început o formă de național – comunism și de distanțare față de linia Moscovei, chiar de independență, a făcut totul pentru a se opune planurilor prezentate de Emil Borisovici Valev. Istoricii de după 1989 au început să caute fapte pozitive în epoca roșie și au venit cu ideea că a fost o mare victorie a liderului de la București, care a și fost ucis apoi de către agenții Kremlinului drept răzbunare.
Adevărul crud este că istoricii români au cam luat banii degeaba atunci când au început să redacteze astfel de teze și nici măcar nu s-au obosit să citească textul scris de Valev și care a fost publicat în limba română încă din anul 1964. Stă scris acolo negru pe alb că trebuie să se realizeze industrializarea raioanelor dunărene din România, geograful sovietic analizând numai cursul fluviului ce urma să fie o adevărată aortă pentru economia socialistă. Se spunea în cel mai clar mod că inima industriei comuniste urma să fie combinatul metalurgic de la Galați și acesta urma să primească mult cărbune cocsificabil din Uniunea Sovietică pentru a ajunge la o producție de patru milioane de tone de oțel pe an.
Emil Borisovici Valev n-a scris ceva despre distrugerea fabricilor și despre transformarea terenurilor în ogoare. Dimpotrivă. Vedea peste tot uriașe capacități industriale de producție de tot felul de bunuri și adora oțelul și construcțiile din acest aliaj. Ideologia marxistă a apărut în secolul al XIX-lea la umbra furnalelor și nu putea să evolueze dincolo de limitele timpului.
Geograful sovietic de origine bulgară a mai scris că inima industriei constructoare de mașini o să fie combinatul metalurgic de la Galați și acesta se afla la 20 km de frontiera cu Uniunea Sovietică. Nu putea să fie vorba de vreo urmă de independență dacă centrul industrial putea să fie lovit de artileria cu bătaie mare. Piesele de artilerie de calibrul 122 mm de tip D-74 erau disponibile din 1955 și aveau posibilitatea să ajungă până la 21 km cu focul devastator.
O înaintare minimă pe malul românesc al Dunării și tunurile sovietice puteau distruge inima industrială a statului presupus independent. Ar fi fost greu de crezut că armata română ar fi reușit să împiedice o înaintare a blindatelor sovietice până la poarta combinatului metalurgic. Dacă nu se dorea producerea de victime în rândurile propriilor trupe, ceea ce era exclus în gândirea brutală a generalilor sovietici, puteau fi aduse guri de foc de calibrul 130 mm ce puteau trimite proiectilele de 33,4 kg la 27,5 km.
Bombardamentul ar fi fost fatal industriei metalurgice ce se dezvolta pe malul fluviului. Partea sovietică mai avea ceva foarte drag lui Hrușciov prin marile depozite secrete: rachete. Cum aprovizionarea se făcea pe apă cu minereu și cărbuni, nici nu trebuia să fie lovite furnalele cu arme costisitoare.
O simplă blocare a șenalului navigabil punea economia României pe butuci. Amplasarea construcției industriale la Galați era o dovadă de încredere, supunere și de fidelitate față de Moscova. Istoricii de la București rostogolesc o minciună drept adevăr științific și mediul virtual a transformat povestea într-o adevărată avalanșă de povestiri pline de fantezii despre cum cel care a nenorocit lumea românească a devenit un iubitor de români.
Este interesant de văzut până când se va repeta în istoriografia românească povestea cu independența din 1964 și cu eroismul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, cel care a fost expert în exterminarea intelectualilor români cu cărți cu tot. A reușit să realizeze o sterilizare la nivel mental a poporului român și încă se mai scrie că a fost un iubitor de neam și de patrie. Manualele de Istorie publicate după anul 2000 au aceleași teze false despre național – comunism și respingerea Planului Valev.
Dacă birocrații din minister nu sunt interesați de calitatea științifică a educației, poate se sesizează cineva din mediul academic să mai spună adevărul. Acum este greu de crezut că a fost o mistificare a unor politruci de la București deoarece istoricii consideră că tot ce vine dinspre Rusia este rău. Nu se face diferența dintre scriitorii de valoare și intelectualii de serviciu, cei ce pot publica orice pentru un pumn de arginți.
Foto sus: Gheorghe Gheorghiu-Dej și Nicolae Ceaușescu vizitează stațiunea agricolă experimentală Ștefănești-Argeș (© „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 20/1963)
Mai multe pentru tine...
