Planul de comunizare a României în 10 puncte (1945)
Planul în 10 puncte de comunizare a țării primit de un grup de comuniști români din partea unui emisar al Moscovei (7 martie 1945)
(A) Desăvârșirea reformei agrare prin confiscarea marilor moșii și ruinarea moșierilor.
(B) Desființarea armatei în forma ei actuală și crearea unei armate noi din diviziile „Tudor Vladimirescu“ și „Avram Iancu“ (ultima este încă în Rusia) ca și din toți ofițerii care activează acum pe teritoriul sovietic.
(C) Lichidarea tuturor băncilor prin atacuri împotriva Partidului Național Liberal, ai cărui membri sunt proprietarii celor mai multe dintre ele.
(D) Micile gospodării țărănești trebuie desființate pentru a-i lipsi pe țăranii mici proprietari de pământ de mașini și vite. Aceasta va deschide calea spre absorbirea lor în sistemul colectivist.
(E) Abdicarea Regelui și exilul Familiei Regale.
(F) Suprimarea treptată a firmelor de import-export, care fac afaceri cu S.U.A., Marea Britanie și îndreptarea exportului României spre Uniunea Sovietică și țările de sub dominația sovietică.
(G) Suprimarea partidelor istorice, prin arestarea, uciderea și răpirea membrilor lor.
(H) Crearea unei organizații de poli]ie, întemeiată pe o „ miliție populară“ de tipul NKVD.
(J) Îndreptarea populației rurale spre industrie. Dezvoltarea întreprinderilor de industrie în România.
(K) Nici unui străin, cu excepția celor din țările de sub influența sovietică, nu i se va permite intrarea în România.
Detaliile celor două planuri pe 5 ani vor fi date Anei Pauker în decurs de o lună.
Evaluarea raportului (31 martie 1945)
[…] Un informator neverificat declară că la 7 martie un grup de opt comuniști, incluzând pe Ana Pauker și trei români ca ș[i patru ruși s-au întâlnit la București pentru a discuta un plan de comunizare a țării despre care se spune că a fost prezentat de Gheorghi Dimitrov, președintele Partidului Comunist Bulgar și fost secretar al defunctului Komintern. Procesul inițial de transformare a României într-o societate comunistă se spune că este subiectul planului de trei ani și el va fi urmat de două planuri succesive de cinci ani, pe care d-na Pauker se așteaptă să le primească în aprilie.
Acest plan a intrat spre sfârșitul lunii martie 1945 în posesia unuia dintre serviciile secrete americane (O.S.S., Office of Strategic Studies), care l-a considerat mai curând ca fiind un produs al temerii de comunism a celor mai mulți români. Totuși, în următorii ani cele mai multe puncte ale acestui plan s-au concretizat prin măsurile luate de regimul comunist din România.
Sursa:Bogdan Murgescu, Istoria României în texte, București, Editura Corint, 2001, p. 358-359
