Pif şi Hercule - povestea personajelor de benzi desenate care au făcut istorie

Pif, vedeta incontestabilă a revistei care-i purta numele, și-a făcut apariția în paginile revistei „Vaillant”, în 1952 . În epoca „Vaillant”, el și Hercule aveau statutul de animale de companie într-o familie formată din tonton (unchiul) Cézar, tante Agathe și fiul lor, Doudou, care avea un singur fir de păr în vârful capului – dar lung și spiralat. Bineînțeles că nu o dată Pif era trimis să „domicilieze” în cușcă...

Acest fapt nu l-a împiedicat pe Pif să devină tatăl micuțului Pifou, un cățeluș care, spre deosebire de părintele său cel vorbitor de franceză, nu pronunța decât două sintagme: „glop-glop”, când îi plăcea ceva sau când aproba, și „pas glop”, când nu-i convenea. Mai târziu, Pifou a căpătat propria bandă desenată și un fel de tutore, pe Brutos, care, de cele mai multe ori, juca rolul personajului antagonist.

Prima apariţie a lui Pif şi Hercule în paginile revistei „Vaillant” (nr. 397/1952)

Tot în zona revistei destinată lui Pif apărea și profesorul Grostalent, un caniche bătrân cu favoriți și expresie de savant din epoca victoriană, creatorul multor minunății tehnice. José Cabrero Arnal l-a făcut să apară și alături de Placid și Muzo...

Pif şi Hercule: emanciparea

În 1965, revista și-a schimbat numele, devenind „Vaillant, le journal de Pif”, iar în 1969, a intervenit o nouă rebrenduire a publicației, care de atunci și până la dispariție s-a numit „Pif Gadget”.

După „gadgetizarea” revistei, atât Pif, cât și Hercule se emancipează: au casele lor, cu nimic diferite de cele ale oamenilor cu care interacționează de la egal la egal, călătoresc în străinătate, conduc mașini și tot soiul de vehicule, care mai de care mai SF.

Mai apăreau în benzile desenate din revistă şi Léo, un leopard care se tot chinuia să evadeze de la grădina zoologică, Gai-Luron, un câine alb de „rasă maidaneză”, care locuia împreună cu prietenul său Jujube, un motan galben, și un șoarece care afișa în permanență o mutră acră. Gai-Luron avea și o iubită, pe Belle Lurette, o cățelușă blondă, de rasă caniche. Aceste patru personaje – de asemenea, antropomorfizate – create de desenatorul Marc Gotlib prilejuiau cititorilor reflecții adeseori amare despre natura umană.

Nu trebuie uitat nici Arthur, le fantôme justicier, un „fantomel” creat de Jean Cézard, care și-a făcut apariția în revistă în numărul 449 din 20 decembrie 1953. Inițial, Arthur locuia într-un castel părăsit împreună cu părinții săi, dar ulterior începe să călătorească în lume – nu numai în spațiu, ci și în timp – în compania prietenului său, magicianul Père Passe-Passe. Iar după „gadgetizare”, Arthur ajunge chiar și expert în navigația spațială.

Și mai erau cei cinci Ași – o gașcă simpatică de adolescenți care aveau mereu parte de aventuri desprinse parcă din romanele polițiste. La fel și Totoche și prietenii săi... şi câte şi mai câte personaje comice, care captau interesul celor mici.

Eroii pozitivi din paginile revistei „Pif”, o sumedenie. Vi-i amintiţi?

Trecem însă şi la personajele care captau interesul adolescenţilor – şi, uneori, chiar şi pe cel al adulţilor. Ne reîntoarcem la Les Pionniers de l’Espérance, seria de benzi desenate amintită mai sus: personajele principale erau căpitanul stelar Tangha (francez) și prietena sa Maud (blondă și americană). De multe ori, cei doi erau însoțiți de o chinezoaică drăguță, Tsin-Lu, și de prietenul acesteia, rusul Rodion. Uneori mai apărea și un englez pe nume Wright. Așa cum era de așteptat, Tangha, Maud și prietenii lor ieșeau de fiecare dată învingători împotriva forțelor Răului – și asta înainte de Star Wars!

Galeria eroilor pozitivi din paginile revistei „Pif” este foarte, foarte lungă. Trebuie menționați vikingul Ragnar; Nasdine Hodja, un personaj desprins parcă din ciclul celor 1001 de nopți; Teddy Ted, cowboy-ul de la ranch-ul Triangle 9; Loup-Noir, viteazul războinic sioux care călărea pe deșălate; Davy Crockett, westman-ul „frontierei sălbatice”, care, în loc de pălărie de cowboy, purta o căciulă făcută din blana unui raton (că veni vorba, personajul a existat în realitate și și-a sfârșit cariera în Camera Reprezentanților a Statelor Unite, unde a apărat interesele alegătorilor din cel de-al nouălea district electoral al statului Tennessee); Robin Hood; Corto Maltese, îndrăznețul marinar creat de italianul Hugo Pratt; Fanfan la Tulipe, haiducul și aventurierul din secolul al XVIII-lea; Doc Justice, un medic trimis în tot felul de misiuni speciale de Organizația Mondială a Sănătății și care, pe deasupra, mai era și un karatist de forță, având centură neagră cu șase dani; Bob Mallard și Puchon, doi cascadori care rezolvau întotdeauna complicate afaceri de spionaj; Jacques Flash, reporterul care poseda secretul invizibilității, fapt care îl făcea mai eficient decât toate polițiile din lume; Le Grêlé 7/13 (Pistruiatul 7/13, numit așa după dispoziția pistruilor săi), adolescentul erou al Rezistenței franceze și mulți alții.

Rahan cel cu părul de foc

O mențiune cu totul specială pentru Rahan „cel cu părul de foc”, eroul epocii preistorice, care, pe lângă o forță ieșită din comun, era dotat și cu o minte extrem de iscoditoare, care nu o dată l-a scos din situații aparent fără ieșire.

Succesul acestui personaj creat de desenatorul André Chéret și de scenaristul Roger Lécureux a fost atât de mare încât benzi desenate cu Rahan au apărut și independent de revista „Pif”, în albume editate nu numai de Vaillant, ci și de Hachette, Soleil Productions, Éditions Messidor-La Farandole, Éditions J’Lu BD, Édition GP Rouge et Or etc.

Pe scurt, Rahan a devenit un fenomen editorial în sine.