Pasiunile cruzimii: Sade, sexul ┼či politica jpeg

Pasiunile cruzimii: Sade, sexul ┼či politica

Marchizul de Sade nu este un personaj care poate fi definit cu u┼čurin┼ú─â ┼či cu siguran┼ú─â un personaj care a n─âscut ├«n mintea posterit─â┼úii multe sentimente contradictorii, de la dispre┼úul ┼či dezgustul pentru cruzimile sale p├ón─â la admira┼úia fa┼ú─â de caracterul s─âu feroce ┼či infernal.

Cu timpul, marchizul va ajunge un soi de simbol a tot ce ├«nseamn─â revolt─â ├«n fa┼úa societ─â┼úii, normelor, principiilor ┼či va c─âp─âta chiar o alur─â eroic─â prin prisma libertinajului absolut, ateismului ├«nfl─âc─ârat ┼či filosof─ârilor sale extreme. Dincolo ├«ns─â de toat─â fascina┼úia ┼či ┼čarmul pe care le-a provocat dintotdeauna, g├óndirea lui Sade are totu┼či nuan┼úe infernale greu de disecat, c├ót despre ipostaza lui revolu┼úionar─â, ┼či aceasta a fost destul de roman┼úat─â, ├«ntruc├ót din multe puncte de vedere personajul nostru s-a remarcat mai degrab─â prin oportunism.

Via┼úa lui Sade (1740-1814) nu este la prima vedere cine ┼čtie ce, fascineaz─â mai degrab─â modul cum ┼či-a abodat propriul context istoric:apar┼úine ├«naltei nobilimi franceze, are studii la colegiul iezuit Louis-le-Grand, devine c─âpitan ┼či artificier ├«n R─âzboiul de Sapte ani, are o so┼úie iubitoare, dar ┼či o sumedenie de aventuri. S├óngele s─âu albastru ├«l ├«mpiedic─â de fapt s─â fie revolu┼úionar autentic. Fidel fa┼úa de monarhie, va face ├«ns─â totul pentru a-┼či sc─âpa pielea, dar r─âm├óne ├«n esen┼ú─â ultraconservator. Dup─â ├«ncercarea lui Ludovic de a fugi ├«n str─âin─âtate, marchizul redacteaz─â un manifest ├«n care face apologia ra┼úiunii, naturii, libert─â┼úii, egalit─â┼úii etc., ├«ndem├óndu-i pe francezi s─â fie revolu┼úionari, doar ca pe un ton ironic absolutizeaz─â ┼či aceste valori, justific├ónd furtul, crima sau incestul. Zelul s─âu este artificial, el solidarizeaz─â de fapt cu aristocra┼úii.

Conservatorismul s─âu se reflect─â ├«n atitudinea de animal de prad─â pe care o afi┼čeaz─â constant. ├Ä┼či pl─âte┼čte victimele, se folose┼čte de valet pentru a v├óna, atac─â pe cei lipsi┼úi de ap─ârare supun├óndu-i la orgii, profit├ónd de privilegiile sale de aristocrat care ├«l fac s─â scape cu basma curat─â ├«n pofida numeroaselor scandaluri. Trei dintre acestea au ajuns mai cunoscute. Primul este afacerea Jeanne Tastard, pe c├ónd avea doar 23 de ani. Marchizul captureaz─â o muncitoare pe strad─â, o pl─âte┼čte cu doi ludovici ┼či o ├«nchide ├«ntr-o cas─â, unde se desfat─â cu sacrilegii precum masturbarea pe crucifixe ┼či o constr├ónge pe fat─â s─â-l suporte sub amenin┼úarea cu moartea. 6 ani mai t├órziu ├«i cade victim─â Rose Keller, o v─âduv─â cer┼četoare, pe care tot a┼ča, o sechestreaz─â. Apoi o leag─â ┼či o biciuie┼čte ┼či o tortureaz─â p├óne ce aceasta reu┼če┼čte s─â evadeze. Se face vinovat de acelea┼či fapte:constr├óngere sexual─â, amenin┼úare, violen┼ú─â. ├Än Marsilia ├«n 1772, el ┼či cu valetul s─âu sechestreaz─â patru fete pe care le oblig─â s─â practice sodomia ┼či aproape c─â le otr─âve┼čte cu pastile Richelieu, pe baz─â de insecte cu propriet─â┼úi afrodisiace.

┼×i pentru toate aceste delicte aristocratul pl─âte┼čte prea pu┼úin. Risc─â pedeapsa cu moartea dar ob┼úine mereu clemen┼ú─â cu ajutorul familiei ┼či poli┼úiei care ├«i face disp─ârute dosarele. Va trebui s─â indure domiciliu for┼úat la Echauffour ┼či Lacoste, dar asta ├«n condi┼úiile ├«n care blasfemia ├«n epoc─â se pedepsea mult mai aspru. Pentru scandalul din Marsilia i se simuleaz─â o arestare ┼či o evadare, iar─â┼či banii reduc pe toat─â lumea la t─âcere. Numai c─â ├«n cele din urm─â familia socrilor ob┼úine ordine regale scrise prin care i se aprob─â ├«ntemni┼úarea la azilul din Charenton, unde va petrece 30 de ani, nu ├«ns─â f─âr─â c├óte un dezm─â┼ú. Se poate spune ca marchizul tr─âie┼čte mai mult postum, prin imaginea sa de sf─âr├óm─âtor de lan┼úuri ┼či anarhist, cu o alur─â aproape legendar─â. Totu┼či omul era destul de departe de simbol.

sade1 jpg jpeg

Cert este c─â al nostru castelan ├«┼či g─âse┼čte resorturile pl─âcerii ├«n provocarea de suferin┼ú─â. Ironic este c─â ├«nainte de secolul al XVIII-lea adjectivul ÔÇśsadeÔÇÖ desemneaz─â ceva ce are savoare ┼či al figurat ├«nseamn─â virtuosÔÇŽMarchizul a┼čadar face din suferint─â o virtute. Ce anume a condus la o asemenea psihologie nu se ┼čtie sigur, poate c─â scenele violente din copil─ârie sau poate predilec┼úia deja ├«nn─âscut─â, dup─â cum spune el ├«nsu┼či ├«n ''Noua Justine'', ┼či anume c─â ceea ce este specific unei fiinte se decide ├«n p├óntecul manei ┼či nicio educa┼úie nu poate face nimic. natura este absoluta st─âp├ón─â, asadar sadicul nici m─âcar nu are responsabilitate pentru cruzimile sale. De altfel, filosofii ┼či scriitorii care ├«l admir─â pe Sade (Lely, Pauvert, Le Brun, Didier, Blanchot, Foucault, Deleuze etc.) se pierd ├«n justific─âri retorice ale ac┼úiunilor sale ┼či par s─â pun─â ├«n parantez─â via┼úa ┼či g├óndirea autorului ┼či oarecum neg├ónd gravitatea delictelor sexuale. Ba mai mult, pe alocuri este ┼či victimizat, R. Barthes de pild─â credit├óndu-l cu o sensibilitate ne├«n┼úeleas─â.

Ei bine, dincolo de fascina┼úie ┼či de refuzul de a ÔÇťcitiÔÇŁ ┼či individul, nu doar textele sale, ┼či asta dincolo de pervertiri, privindu-l ├«ntr-o sfer─â mai complex─â, marchizul ne va ap─ârea ├«n primul r├ónd ca prototipul aristocratului imun, de ras─â superioar─â, care ┼úine cu din┼úii ┼či se bucur─â din plin de conservatorismul care ├«i define┼čte pozi┼úia. Totodat─â, ┼či aici apare paradoxul, este acela care distruge morala cre┼čtin─â ┼či idealul ascetic, alunec├ónd spre un fatalism materialist radical care neag─â liberul arbitru ┼či face apologia izol─ârii fiintei umane, incapabile de comunicare ┼či care ├«┼či tr─âie┼čte singur─â un destin pres─ârat p├ón─â la urm─â de tragism. Sade datoreaz─â mult filosofilor materiali┼čti ai epocii, lui DÔÇÖHolbache, Helvetius ┼či La Mettrie, care mizeaz─â pe interes ca motor al ac┼úiunilor, pe materialitatea absolut─â a realit─â┼úii, pe ideea unui univers cu mecanisme bine stabilite.

C├ónd nu descrie orgii, Sade vorbe┼čte ┼či el despre materialitatea sufletului, despre inutilitatea familiei ┼či procrea┼úiei ┼či p├ón─â la urm─â despre inexisten┼úa binelui ┼či r─âului. De unde rezult─â c─â omul nu are nicio ├«ndatorire. ┼×i aici apare diferen┼úa intre el ┼či ceilal┼úi materiali┼čti, care cred ├«n posibilitatea ca educa┼úia s─â fac─â o schimbare sau c─â omul ar trebui s─â fie milostiv cu cei obidi┼úi. Nici vorb─â de a┼ča ceva la Sade:pentru el educa┼úia nu are valoare, din moment ce destinul este implacabil, iar grija pentru al┼úii nu ├«nseamn─â dec├ót un obstacol ├«n calea puterii. Sade nu are niciun proiect politic, nu ├«┼či dore┼čte nici pace, nici prosperitate, nici armonie. Dimpotriv─â, pentru el ego-ul este absolut, care ├«┼či dore┼čte pl─âcerea cea mai mare cu orice pre┼ú pentru societatea pe care oricum o ur─â┼čte. Cel mai apropiat de atitudinile sale este La Mettrie, care a negat ┼či el posibilitatea oric─ârei morale. ├Ändemnul de a urma natura ┼či negarea liberului arbitru atinge la acesta cote fantastice prin faptul c─â determinismul devine total, prin urmare totul este justificat prin soarta. O soart─â tr─âit─â in izolare, f─âr─â repere, dar ┼či f─âr─â regrete. La Mettrie se desfat─â ┼či el ├«n hedonism, dar marchizul ├«l duce la extrem, spre o erotic─â plin─â de cruzimi ├«n care pulseaz─â moartea. Corpul este o surs─â de energie care trebuie exploatat─â la maximum, pentru c─â dincolo de el nu mai exist─â dec├ót neantul.

Morala cre┼čtin─â, sufletul, binele, r─âul, Dumnezeu sunt doar fic┼úiuni. Natura decide cine sunt st─âp├ónul ┼či sclavul, c─âl─âul ┼či victima, deci nu are rost sa depl├óngem nicio victim─â. Animalismul lui Sade vrea tocmai s─â ├«i scoat─â ├«n eviden┼ú─â calitatea de dominator, de de┼úinator al puterii, ┼či faptul c─â nu este nimic de condamnat aici. ┼×i de┼úine aceast─â putere ├«n izolism, termen care ├«i apare ├«n ''Nenorocirile virtu┼úii'' ┼či ''Noua Justine'' ┼či care ├«nseamn─â reducerea unei fiinte la corporalitate, dar ┼či la un stadiu de izolare complet, ├«n care comunicarea cu ceilal┼úi este imposibil─â. Cu alte cuvinte, are loc r─âzboiul tuturor ├«mpotriva tuturor, ├«ntr-un cerc infernal ├«n care o parte a omenirii trebuie s─â ├«ndure legile celeilalte. Ce ├«ncearc─â practic s─â fac─â marchizul este sa justifice dictatura aristocra┼úiei asupra plebei. Adeptul tiraniei, pledeaz─â pentru suprimare fiintelor secundare, pentru eliminarea copiilor s─âracilor, impozitarea masiva a ┼ú─âranilor, interzicerea pomenilor, transformarea execu┼úiilor ├«n spectacole. Sade este anti-republican p├ón─â la inuman.

sade2 png png

Oportunist, ├«ncearc─â s─â-i ├«mbuneze apoi pe republicani f─âc├ónd apel la civism ┼či spiritul justi┼úiar, ba chiar le cere s─â renun┼úe la pedeapsa cu moartea. Marchizul este ├«ns─â departe de a fi revolu┼úionar, apartenen┼úa sa la Section de Piques este pur─â aparen┼ú─â. Via┼úa ┼či opera sa, ambele brutale, nu fac dec├ót s─â ├«nt─âreasc─â credinta sa ca doar anumi┼úi oameni au puterea ┼či aceasta trebuie p─âstrat─â pentru c─â a┼ča cere natura. Toate comportamentele sale deviate sunt o expresie a idealului feudal pe care ┼úine s─â-l perpetueze. ├Än ''Cele 120 de zile ale Sodomei'' idealul are chiar puternice accente totalitare. Violen┼úa brutal─â face legea ├«n aceast─â utopie oripilant─â. Pe l├óng─â ea, controlul total asupra unui spa┼úiu, supunerea subiec┼úilor la capricii, domina┼úia unei caste, misoginismul, pedepsele sexuale, iminen┼úa mor┼úii, animalizarea omului. Mili┼úiile fac razii ├«n c─âutare de victime sexuale, pe baza rasei alese.

Victimele sunt deportate ├«n lag─âr, un castel izolat p─âzit de poli┼úia alc─âtuit─â din bandi┼úi. ├Än penintenciar se rupse orice leg─âtur─â cu exteriorul. Femeia apar┼úine subumanit─â┼úii, este prada de care se bucur─â rasa superioar─â a seniorilor. Pr─âzile selec┼úionate sunt tatuate ┼či urm─ârite cu aten┼úie, servind ├«n permanen┼ú─â libertinajelor fatale ale st─âp├ónilor. Delectarea lor justific─â orice crim─â, satisfacerea poftelor primeaz─â. ├Än radicalismul lui, pentru Sade tot ceea ce permite satisfac┼úia sexual─â are valoare de bine. ┼×i face o s─ârb─âtoare din toate practicile posibile:onanism, voyeurism, fela┼úie, tachinism, pedofilie, incest, flagelare, feti┼čism, blasfemiere, safism, necrofagie, zoofilie etc. Si romanul prezint─â o sumedenie de scene sinistre povestite cu multe am─ânunte, care transform─â sexul ├«nsu┼či ├«ntr-un totalitarism. ┼×i s─â ne amintim c─â regimurile totalitare se foloseau de tot felul de pedepse care nu sunt departe de delirul lui Sade.

Materialistul fatalist ap─âr─â domnia necesit─â┼úii instictuale, dar ├«n acela┼či timp recunoa┼čte ┼či necesitatea unei organiz─âri voluntare, c─âci utopia lui din ''Cele 120 de zile ale Sodomei'' este rodul unui pact ├«ntre libertini. Pactul acesta este ├«ns─â pactul celor puternici asupra celor slabi, cei puternici care ├«ns─â poate se simt amenin┼úa┼úi ┼či vor s─â arate c─â inc─â mai sunt ├«n control. Sunt feudalii deasupra c─ârora plute┼čte spectrul mor┼úii. Mai mult, au fost autori (Hannah Arendt, Th. Adorno) care au sesizat un fascism avant-la-lettre la marchiz, ├«n ideea pasiunii lui pentru disciplinare ┼či exercitarea controlului. Sexualitatea explodeaz─â la el ca form─â de manifestare a acestui control, de fapt a vechii or├ónduiri, dar ea este mai tot timpul ├«nso┼úit─â de violen┼ú─â ┼či moarte. ┼×i aici reapare ├«n scen─â ┼či refularea cre┼čtin─â, c─âci dincolo de ateismul s─âu, Sade are ├«n comun cu cre┼čtinismul tocmai incapacitatea de a dep─â┼či nuan┼úele sumbre ale erotismului.